4,120 matches
-
al XVII-lea. Construirea clădirii este legată de activitatea iezuiților; de altfel, tot ei au construit și prima clădire a gimnaziului. În partea dreaptă se află bustul lui Áron Tamási, dezvelit în 1993. Anul înființării școlii romano-catolice este 1593. Clădirea Comitatului (a primăriei de astăzi) este un monument arhitectural ridicat între anii 1895-1896 în perioada Austro-Ungariei, în stil eclectic. Băile Seiche este microstațiunea balneară și de agrement a odorheienilor. Aici se află monumentul funerar al scriitorului, istoricului, etnografului, politicianului și omului
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
ținută la Sebeș, între 24 mai și 25 iunie 1659 precizează: “Sigiliul secuimii să prezinte soarele și semiluna”, să fie circumscris: “Sigillum nationis Siculicae”. Tot atunci s-a legiferat, ca cele șapte cetăți să reprezinte sașii, iar acvila să simbolizeze comitatele din Ardeal, mai precis, nobilimea comitatelor. Aceste simboluri au alcătuit stema Transilvaniei de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
și 25 iunie 1659 precizează: “Sigiliul secuimii să prezinte soarele și semiluna”, să fie circumscris: “Sigillum nationis Siculicae”. Tot atunci s-a legiferat, ca cele șapte cetăți să reprezinte sașii, iar acvila să simbolizeze comitatele din Ardeal, mai precis, nobilimea comitatelor. Aceste simboluri au alcătuit stema Transilvaniei de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
cele șapte cetăți să reprezinte sașii, iar acvila să simbolizeze comitatele din Ardeal, mai precis, nobilimea comitatelor. Aceste simboluri au alcătuit stema Transilvaniei de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat nemodificată după unirea Transilvaniei cu România, fiind inclusă în stema Regatului României, adoptată
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
scris: "Scotia me genuit. Anglia me suscepit. Gallia me docuit. Colonia me tenet" („Scoția m-a născut/ Anglia m-a primit/ Franța m-a învățat/ Köln-ul mă ține”). John Duns Scot s-a născut aprox. în anul 1266, la Duns, comitatul Berwick, sau Maxton, comitatul Roxburgh (Scoția), fiu al unui bogat proprietar de pământ. În anul 1277 este trimis la mănăstirea franciscană din Dumfries, unde unchiul său era vicar general, iar în 1281 intră în ordinul franciscan. În 1291 Duns Scot
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
Anglia me suscepit. Gallia me docuit. Colonia me tenet" („Scoția m-a născut/ Anglia m-a primit/ Franța m-a învățat/ Köln-ul mă ține”). John Duns Scot s-a născut aprox. în anul 1266, la Duns, comitatul Berwick, sau Maxton, comitatul Roxburgh (Scoția), fiu al unui bogat proprietar de pământ. În anul 1277 este trimis la mănăstirea franciscană din Dumfries, unde unchiul său era vicar general, iar în 1281 intră în ordinul franciscan. În 1291 Duns Scot este hirotonit preot. Între
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
astăzi în fruntea modernismului anglo-saxon, alături de T. S. Eliot, Virginia Woolf și Ezra Pound. Primul copil al lui John Stanislaus Joyce și al lui Mary Jane Murray, Joyce a fost educat în spiritul religiei catolice la colegiile iezuite Clongowes Wood (Comitatul Kildare) și Belvedere (Dublin), unde a deprins latina și catehismul. La University College Dublin, a studiat limba și literatura engleză precum și limbi străine ca franceza, italiana și, individual, norvegiana. a devenit încă din tinerețe un apostat al Bisericii. S-a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
va fi poreclit de o proprietăreasă din Zürich "„Herr Satan”", pentru barba ascuțită, mersul viguros și hainele sobre. În septembrie 1888, James Joyce începe școala la șase ani și jumătate, la Colegiul Clongowes Wood din localitatea Sallins (aproape de orașul Clane), Comitatul Kildare. Școală catolică de tip internat, înființată de iezuiți în 1814, Clongowes Wood se bucura de o reputație excelentă în Irlanda și părea alegerea perfectă pentru John Stanislaus și Mary Jane care voiau să facă din fiul lor un adevărat
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
este ultimul și cel mai mic, ca întindere teritorială, stat creat în urma primei cruciade. A apărut ca necesitate de a se stabili o legătură relativ sigură și ușor de controlat între Principatul de Antiohia și Comitatul Edessei, pe de o parte, și Regatul de Ierusalim, pe de alta. Comitatul Latin de Tripoli, ca suprafață și amplasare geo-politică, reprezintă o fâșie de 25 km pe coasta Mării Mediterane în nordul Libanului de astăzi. Limitele comitatului, în momentul
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
teritorială, stat creat în urma primei cruciade. A apărut ca necesitate de a se stabili o legătură relativ sigură și ușor de controlat între Principatul de Antiohia și Comitatul Edessei, pe de o parte, și Regatul de Ierusalim, pe de alta. Comitatul Latin de Tripoli, ca suprafață și amplasare geo-politică, reprezintă o fâșie de 25 km pe coasta Mării Mediterane în nordul Libanului de astăzi. Limitele comitatului, în momentul său de maximă expansiune, sunt: la nord se întindea până după fortul Margat
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Antiohia și Comitatul Edessei, pe de o parte, și Regatul de Ierusalim, pe de alta. Comitatul Latin de Tripoli, ca suprafață și amplasare geo-politică, reprezintă o fâșie de 25 km pe coasta Mării Mediterane în nordul Libanului de astăzi. Limitele comitatului, în momentul său de maximă expansiune, sunt: la nord se întindea până după fortul Margat în munții Djebel-er-Ras având granița cu Principatul de Antiohia; în sud până la Nahr el Kelb (Pasul Câinelui), fortăreață naturală între Regatul de Ierusalim și comitat
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
comitatului, în momentul său de maximă expansiune, sunt: la nord se întindea până după fortul Margat în munții Djebel-er-Ras având granița cu Principatul de Antiohia; în sud până la Nahr el Kelb (Pasul Câinelui), fortăreață naturală între Regatul de Ierusalim și comitat. La est până la valea râului Oronte (granița la mijlocul secolului al XII-lea) dincolo aflându-se califatele selgiucide. La est marea. avea în dependeță vasalică 8 seniorii: Raymond de Saint Gilles, unul din membrii marcanți ai primei cruciade, hotărăște că nu
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
însoțit de un escadron genovez, Bertrand de Saint Gilles, fiul bastard al lui Raymond, recunoscut ca succesor de baronii din Toulouse în urma stingerii dinastiei conducătoare. Totul merge bine până la căderea orașului pe 10 iulie 1109, când problema succesiunii la conducerea comitatului se acutizează fiind necesar arbitrajul suzeranului, regele Ierusalimului, Baudouin I care hotărăște partajarea echiatabilă a teritoriului între cei doi pretendenți. Această divizare nu durează decât un an, căci în 1110 Guillaume Jourdain moare, Bertrand râmânând singur stăpânitor al comitatului, conform
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
conducerea comitatului se acutizează fiind necesar arbitrajul suzeranului, regele Ierusalimului, Baudouin I care hotărăște partajarea echiatabilă a teritoriului între cei doi pretendenți. Această divizare nu durează decât un an, căci în 1110 Guillaume Jourdain moare, Bertrand râmânând singur stăpânitor al comitatului, conform înțelegerii. Influența genoveză în comitat este puternică, prin concesiile acordate de primii conți (un cartier în Tripoli, fortăreața Puy du Connestable și confirmarea stâpânirii familiei Embriaco peste portul Gibelet) iar necesitatea de a apropia o forță militară duce la
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
arbitrajul suzeranului, regele Ierusalimului, Baudouin I care hotărăște partajarea echiatabilă a teritoriului între cei doi pretendenți. Această divizare nu durează decât un an, căci în 1110 Guillaume Jourdain moare, Bertrand râmânând singur stăpânitor al comitatului, conform înțelegerii. Influența genoveză în comitat este puternică, prin concesiile acordate de primii conți (un cartier în Tripoli, fortăreața Puy du Connestable și confirmarea stâpânirii familiei Embriaco peste portul Gibelet) iar necesitatea de a apropia o forță militară duce la cedarea celebrei fortăreței Crac des Chevaliers
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
iulie 1170 are loc un cutremur de pământ devastator ce distruge multe fortărețe, printre care: Crac des Chevaliers, Gibelet și Saint Gilles. Domnia lui Raymond al III-lea de Tripoli, personaj marcant al perioadei, reprezintă perioada de maximă înflorire a comitatului. Raymond al III-lea devine regent al Regatului de Ierusalim, a doi regi, însă este și conducătorul baronilor care nu doreau expansiunea Templierilor în zonă. Dușman declarat al lui Guy de Lusignan, al doilea soț al reginei Sybille, doritor al
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
răzbunări căci marea ofensivă a lui Saladin amenința însăși existența statului. Raymond încearcă obținerea unei păci între creștini și musulmani însă evenimentele au dus la confruntarea de la Hattin, moment de cotitură pentru statele cruciate din Orient. În urma acestei confruntări teritoriul comitatului este drastic micșorat, Raymond murind de pleurezie la scurt timp după eveniment nu lăsă nici un urmaș. Ruda ce-a mai apropiată este principele de Antiohia, Bohémond al IV-lea de Poitiers, care ia comitatul urmând a-l transforma în fief
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
din Orient. În urma acestei confruntări teritoriul comitatului este drastic micșorat, Raymond murind de pleurezie la scurt timp după eveniment nu lăsă nici un urmaș. Ruda ce-a mai apropiată este principele de Antiohia, Bohémond al IV-lea de Poitiers, care ia comitatul urmând a-l transforma în fief al cadeților familiei. Schimbarea familiei domnitoare reprezintă și o schimbare a politicii. Noii conți nu mai continuă sprijinirea Genovei, ba chiar, într-un conflict al acesteia cu Veneția pentru sferele de influență în Orient
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Pe 18 mai 1268, după numai două zile de asediu, garnizoana de 8000 de soldați predau Antiohia lui Bairbas I iar până in 1287 (când este cucerit ultimul oraș din principat, Laodiceea) anexarea este completă. Evident că după Antiohia urma comitatul de Tripoli. Pe 29 octombrie 1287, Bohémond al IV-lea moare fără urmași. Sora sa Lucie de Poitiers revine în Orient pentru a lua fieful fratelui său însă comercianții genovezi refuză a-i preda administrația generând un nou conflict. Noul
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
(în ) este una dintre cele mai secrete baze ale Armatei Americane situată lângă lacul sărat Groom Lake, din comitatul Nye, statul Nevada, Statele Unite ale Americii. "Area 51", care se găsește la circa 133 km (sau 83 mile) nord-nord-vest de centrul faimosului Las Vegas, este o bază militară americană, care este o exclavă îndepărtată a bazei aeriene Edwards Air Force Base
Zona 51 () [Corola-website/Science/298784_a_300113]
-
să participe la Prima cruciadă într-un al doilea val sosit în 1101, intrând în suita vărului său după mamă Baudouin du Bourg, conte de Edessa, care îl investește cu castelul și senioria de Turbessel, unul din punctele fortificate ale comitatului. În calitatea de vasal al contelui de Edessa participă la lupta de la Harran soldată cu înfrângerea creștinilor. În urma acestei lupte Josselin este luat prizonier înpreună cu suzeranul său. Întrând în conflict cu Balduin du Bourg, îi este luată senioria de
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
Josselin de Courtenay pețește și el tronul tot în calitatea de rudă a defunctului rege. Aceleași abiltăți care l-au recomandat lui Baudouin I, îl fac și pe Baudouin al II-lea să lase deoparte animozitățile și să-i ofere comitatul Edessei, cel mai expus invaziilor musulmane dintre toate statele creștine din Asia Mică. Această alegere se dovedește a fi cea mai potrivită căci Josselin devine recunoscător mai vechiului său rival, iar domnia sa în comitat marchează perioada de înflorire și expansiune
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
deoparte animozitățile și să-i ofere comitatul Edessei, cel mai expus invaziilor musulmane dintre toate statele creștine din Asia Mică. Această alegere se dovedește a fi cea mai potrivită căci Josselin devine recunoscător mai vechiului său rival, iar domnia sa în comitat marchează perioada de înflorire și expansiune maximă a acestei formațiuni statale creștine. În 1122, în urma unor lupte este făcut prizonier de către Timurtaș, emirul Artukid. Pentru a fi eliberat sunt făcute mai multe tentative (într-una dintre ele însuși Balduin al
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
-se pentru eliberarea eroului care adusese prosperitatea și independența conaționalilor lor din Asia Mică. La scurt timp după eliberare, în 1125, participă la asediul Acrei, apoi ca urmare a contra-ofensivei emirului selgiucid de Mosul care asediază Zerdana, aflată pe teritoriul comitatului de Edessa, conduce armata comitatului în strălucita victorie de la Azaz. În 1131, participând la asediul unei mici fortărețe la nord-est de Alep, Josselin este rănit grav în urma prăbușirii unei galerii săpate de geniști. Datorită gravității acestei răni, în lumea musulmană
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
adusese prosperitatea și independența conaționalilor lor din Asia Mică. La scurt timp după eliberare, în 1125, participă la asediul Acrei, apoi ca urmare a contra-ofensivei emirului selgiucid de Mosul care asediază Zerdana, aflată pe teritoriul comitatului de Edessa, conduce armata comitatului în strălucita victorie de la Azaz. În 1131, participând la asediul unei mici fortărețe la nord-est de Alep, Josselin este rănit grav în urma prăbușirii unei galerii săpate de geniști. Datorită gravității acestei răni, în lumea musulmană deja se zvonise că ar
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]