4,240 matches
-
Cu un gest grăbit, îi prezintă împăratului șervetul franjurat pe care l poartă pe braț. — Ia-l să te ștergi pe mâini! rostește plină de o importanță copilărească. Toți râd. Fără să se supere, principele îi face discret un semn complice cu mâna să mai aștepte un pic. Își trage apoi maiestuos toga peste cap. Urmează să oficieze cu creștetul acoperit, după ritul roman. Se produce o mișcare în dreptul treptelor. Cei masați acolo se dau respectuoși la o parte să facă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în războiul pentru independență, în București. Titlul de Alteță Regală a fost adoptat în mod oficial de către Carol I la 13 octombrie 1878, după recunoașterea acestuia de către diplomațiile: Austro-Ungariei, Marii Britanii, Franței, Germaniei, Italiei și Rusiei 1550. Chestiunea proclamării regatului era complicată de situația delicată în care se găsea România. Neînțelegerile survenite între membrii Comisiei Dunării, ca urmare a pretențiilor Austro-Ungariei de a avea vot hotărâtor în comisia însărcinată cu poliția fluvială pe sectorul Porțile de Fier-Galați au provocat opoziția părții române
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de incidente la frontiera sârbo-bulgară1572. În această atmosferă tensionată, la sfârșitul verii anului 1885, au avut loc la București discuții între ministrul Bulgariei, Nacev, și cel al Serbiei, Kaljevic, vizând reluarea relațiilor diplomatice dintre cele două state. Situația a fost complicată de izbucnirea, la 6/18 septembrie 1885, a unei răscoale în orașul Plovdiv, capitala Rumeliei Orientale. Urmare a acesteia a fost alungat guvernatorul otoman, fiind proclamată unirea cu Bulgaria, sub conducerea lui Alexandru Battenberg 1573. Deranjat de influența crescândă a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mi-a spus că va fi nevoie de aranjamente speciale pentru că ar fi prima dată când se Întâmplă acest lucru de foarte mult timp. Cu câteva luni Înainte de călătorie, mi-a scris spunându-mi că toate aranjamentele fuseseră făcute. Fusese complicat, dar Își făcuse relații la punctele de trecere, la biroul central de turism din Yangon, la agenția de turism, la vamă. Data, spusese el, fusese greu de obținut. Dar totul era confirmat pentru ziua de Crăciun. După ce aș fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
străine. Exact În momentul În care Roxanne și Heidi se uitară spre ele, cea mai bătrână Începu să desfacă un sul de material, trecându-și degetele peste țesătură. Vera se apropie imediat, admirând nuanțele de purpuriu și grena intens, modelele complicate cu fire aurii și argintii. Vânzătoarea mai tânără Îi aruncă mai multe suluri de materiale celei bătrâne care le desfăcu. —Frumos, da, foarte frumos, spuse Vera aprobând din cap. —Fomos-fomos, Încercă să repete femeia birmaneză. Și mai multe materiale fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
alt mesaj: «Dacă printre membrii echipei de la metrou se află persoane care se simt rău sau ciudat, vă rugăm să ne anunțați!» Încă mă simțeam bine atunci. Mă întrebam: «Chiar până aici s-a ajuns?» Deja la Kodemmachō lucrurile se complicaseră. Eu stăteam în partea din față și nu știam. Am început să mă îngrijorez abia după ce am auzit următoarea dispoziție: «Vă rugăm să evacuați stația!» — Cât timp metroul în care erați dumneavoastră a staționat la Kodemmachō, nu s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că ar fi mai bine să îți iei o mireasă de la țară? Ca să îți fie mai ușor să vii acasă, mai ales dacă e casa amândurora aici, la țară?» Eiji îmi răspundea: «Nu, cu o fată de la țară ar fi complicat. Nu te mai gândi la asta, mamă, că știu eu ce am de făcut.» I-am mai zis doar atât: «Bine. Poți să-ți alegi singur partenera, dar să nu mai aduci nici o fată aici până nu te hotărăști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
principalul criminal, însă se pare că au fost implicate și alte persoane, respectiv grupări. Dacă adevărul ar fi dat la iveală, ar putea cauza multe neplăceri, așa că totul este ținut bine ascuns. E greu să demonstrezi lucrul acesta. - Ar fi complicat. Să ne întorcem la viața din sectă. Chiar a fost una liniștită? Nu, au fost și probleme. La început, când am fost în Aso, mă îngrozisem câte lucruri făceam. De-abia construisem clădirea și apoi am demolat-o. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lucru care m-a făcut să paralizez de teamă. Aceste sentimente au fost mai pregnante după ce am publicat volumul. Kawai: Un lucru înspăimântător. Din această cauză încerc să nu fiu prea sociabil în viața cotidiană (râde). Altfel lucrurile se pot complica. Să trăiești cu „răul“ în sân Acest interviu a avut loc la Tokio, în octombrie 1997 Murakami: Când m-am gândit să scriu Underground, interesul social s-a îndreptat către cei din Aum Shinrikyō care au acționat în atacul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-l afle. Căută prin memorie acea stare copleșitoare de conviețuire cu obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce cu energia lor, dar mecanismul meditației refuza să se deblocheze. Rotițe, pârghii și arcuri noi apăruseră, complicând și deturnând jocul. Simțea că obiectele acelea misterioase pe care le agonisise, pe fiecare împreună cu povestea sa, nu se mai lăsau descifrate și nici dezghiocate de învelișul lor solzos, pentru a le putea gusta în voie carnea fragedă de moluscă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
eram eu de la partid, că nici membru nu eram, dar bănuind că așa trebuia să fiu, am confirmat. - Dacă doriți, haideți să intrăm că am eu cheia și până vine tovarășul director, mai discutăm una-alta ... - îmi zâmbi ea oarecum complice. M-a introdus într-o sală mare, goală, invitându-mă să iau loc la un birou, așezânduse și ea. Văzând că nu eram prea dispus să susțin o conversație, s-a ridicat și aruncându-mi același zâmbet complice, m-a
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pe lângă mine ca vijelia, dar tipul care probabil era vătaful grupului, a observat că eu m-am uitat lung la ei. L-am mai văzut uneori cu bățul lui în tren și de fiecare dată îmi făcea într-un fel complice cu ochiul ca și cum ar zice: „lasă-mă să câștig și eu, cum pot, o pâine”. Acum noi am scăpat de ei, fiindcă au invadat metrourilor Parisului, Londrei, și altor orașe occidentale, au infestat orașele lumii cu duhoarea lor de veșnic
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
amuzat de vreun vis scurt sau de aventura ce se înnoda, în fața lui, tot mai puternic la fiecare stâlp de telegraf. Am continuat la București conversațiile lungi și neînsemnate fără să ne fi făcut vreo mărturisire anume, dar simțindu-ne complici. Găseam între noi asemănări care ne apropiau: eram pripiți și dezordonați. Observația o făcu Dudu: "Ce nostimi și identici sunteți când vă vede cineva de departe!" Părerile asupra ei mi se schimbaseră mult. O priveam cu un aer de ușoară
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încolțit, i-a înmuiat dragostea și la urmă a invadat-o complect. Deci sentimentele ei au fost în veșnică mișcare. Și nici evoluția nu s-a făcut mecanic. Au fost reveniri, remușcări, apoi din nou hotărâri de eliberare. Ezitările perpetue complică extrem chestiunea. Memoria mea nu poate să aranjeze trecutul. (Opera lui Proust e o dovadă de memorie prodigioasă. Cu cât mai complicată ar fi fost din punct de vedere psihologic dacă memoria lui ar fi fost defectuoasă! Dar n-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un semn de întrebare, căutând să priceapă un eveniment care nu avea rost în casă la el. În schimb, spălătoreasa familiei noastre, Dumitra, avea despre moarte, cu toată neghiobia ei, idei mai precise. Nu doară că pricepuse cine știe ce sisteme filosofice complicate în legătură cu ea, nici că o persecutau curiozități metafizice și nici măcar nu închipuia, pentru folosul ei, vreo poveste copilărească, în care îngerii ar cânta fără grije. Numai când freca rufele de dimineață până seara, îndoindu-și corpul schilod deasupra albiei, reflecta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ale lui Proust, că mi se pare inutilă această povestire, care nu poate fi decât o copie palidă a unui original magistral. De altfel, nici nu știu dacă mirajul lui Proust nu mă face, din cauza unor asemănări exterioare, să-mi complic starea sufletească. Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în altfel (mai bine sau mai rău), aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă în o haină care nu ni se potrivește. Când te gândești că în nopțile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi scuzată. De va produce ceva bun de tot, Irina va fi învinovățită că ființa ei mică a putut avea pretenții și m-a chinuit. Eu știu însă că la suprafață sunt astfel de judecăți. Adevărul sufletesc e așa de complicat că, neputincios, eu n-am nici o părere. Că în preajma mea și-a îmbogățit mintea, asta e adevărat. Dar dacă pentru ea această îmbogățire era ceva artificial, atunci de ce s-o numesc ingrată! Și să-i cer recunoștință? Cum voi putea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
serbeze nunta cu căruța plină de bomboane și găteli, și și-a găsit mireasa, însă la brațul altui mire (pe atunci nu erau atâtea formalități), care n-a mai crezut necesar să schimbe ziua anunțată, să contramandeze invitațiile, să mai complice socotelile, și chiar a făcut uz de pachetele aduse de primul candidat. Și Garabet adăuga, consolîndu-se: "Dar cel puțin tot eu am jucat cu ea cel dintîi!" Ce mult s-a râs și am râs de aceasta reflexie! Ca și cum noi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în timpul despărțirii noastre, numai cu Hacik mă simțeam mai bine, căci îmi amintea de tine". De ce? Căci între mine și Hacik nu e nici o asemănare. Poate că Hacik nu este decât eu, ușor caricaturizat sau simplificat, fără amănuntele care mă complică inutil? Sau poate că lângă ființa tragică și ireală a lui Hacik orice deznădejde găsește un teren prielnic? Ce ciudate contradicții în Ioana! Nu-i place decât literatura clasică, și totuși e victima celor mai romantice zbuciume. Pare neverosimil ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acea senzualitate extremă. Bineînțeles, Ioana era de bună-cre-dință în tot ce pretindea, căci n-a mințit niciodată și nici nu se pricepe să mintă. E amuzant de văzut această femeie atât de inteligentă ce puerilă e când încearcă vreo minciună. Complică, se supără, argumentul ei pare tot mai neverosimil și la urmă avem scandal. În orice caz, atâtea îmi povestise Ioana despre Charles, încît îl priveam cu curiozitatea cu care privești la iarmaroc un fenomen, vreun animal sălbatic, și stăteam cu toții
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
însul (nu idei, ci sentimente), în timp ce îi rămâneam un străin. Deci aveam satisfacția să-i produc unele neliniști, pe cit putea el fi neliniștit, chiar dacă ele se cumințeau iute. Slabă consolare, și care nu-i făcea decât servicii (îl mai complica), dar nu puteam să mă opresc. - De aceea nu-i de mirare că mi-a rămas un străin. Și apoi, aveamașa de puțin timp liber, tribunalul îmi lua tot timpul, câte douăsprezece ore din zi eram ocupată. Mâncam la prânz
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
precise când nu erau instinctele ei în joc: o judecată de felul acelora pe care le aplica asupra unei cărți. Păcatul ei n-a schimbat-o deloc. Are acum noi sentimente, remușcări, umilință, tragedia celor întîmplate, dar ele, deși o complică, lasă să subziste ciuda ei pe mine, nu o îmbună. Reproșul pentru că nu o iubisem (singura cauză a tuturor celor întîmplate) a reînceput. Câteodată își amintește de câte o scenă nerezolvată odinioară, în care suferise mult, și o continuă acum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înfrunta opinia publică. Dacă cei dimprejurul meu sunt vinovați de flecăreală, eu sunt tot așa de vinovat că dau importanță acestei flecăreli. Obiceiul meu de a exagera cele mai mici neplăceri personale. (Orice faptă e complicată sau simplă, după cum o complică sau o simplifică temperamentul tău.) La fel, unui fricos, dacă e singur noaptea într-o cameră, la cel mai mic zgomot al unei mobile i se pare că-și fac apariția din toate ungherile hoți necruțători sau cine știe ce fantome. Ajunși
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
teribil produs, căci n-aș fi glumit și nu ar fi trebuit să mă umilesc mai târziu ca să explic de o sută de ori că totul n-a fost decât o glumă. Izbucnirea Ioanei a găsit o ocazie care a complicat încă: din pricina unei timidități stupide, am reținut pentru iubita mea o cameră separată, n-am vrut să o culc la mine deocamdată, din jenă ca să nu explic hotelierului vizita și să-i cer un nou așternut, să întreb dacă prețul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]