20,391 matches
-
vestitei case, statuia întemeietorului (păstrată totuși) creată de celebrul Mestrovici. I-a fost dat Elisei Brătianu să-i supraviețuiască trei decenii ilustrului ei soț, murind în 1957, la venerabila vîrstă de 87 de ani. Ultimul deceniu l-a trăit sub comunism, fiind, după ce i s-a expropriat întreaga avere, evacuată din casa ei, de ea și de soțul ei clădita, prin octombrie 1948 (Informațiile despre acest ultim deceniu din viața ei longeviva le-am căpătat de la nepoata ei, dna Elisaveta (Safta
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
a rămîne chiar astfel: inoportune. Fostul ideolog de înaltă clasa - faptul că e dublat de un cărturar nu i-a schimbat orientarea - susținea între altele existența unei "literaturi sovietice" sau, prin extensie, "realist-socialiste", valida în planul valorilor, ca și "superioritatea" comunismului în raport cu nazismul. Contraargumentele noastre se văd acum substanțial îmbogățite de paginile sobre, clare, convingătoare ale d-lui Mihai Zamfir, care alcătuiesc un excelent conspect al criticii comunismului. Infrastructură lor de atentă documentație le acordă un aer inebranlabil. Am recomandă lectură
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
literaturi sovietice" sau, prin extensie, "realist-socialiste", valida în planul valorilor, ca și "superioritatea" comunismului în raport cu nazismul. Contraargumentele noastre se văd acum substanțial îmbogățite de paginile sobre, clare, convingătoare ale d-lui Mihai Zamfir, care alcătuiesc un excelent conspect al criticii comunismului. Infrastructură lor de atentă documentație le acordă un aer inebranlabil. Am recomandă lectură lor tururor celor atrași de problemă, atît cititorilor scutiți de preconcepții totalitare, cît și - de ce nu? - nostalgicilor ideologiei, în speranța că aceștia își vor conștientiza impasul. Iar
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
limbii, al creației artistice. Să le examinăm pe rînd, în ordinea indicată mai sus care ni se pare logică, desi alta decît cea a tratării lor în economia eseistica a cărții de care ne ocupăm. Sub unghiul istoriei, fascismul și comunismul au o origine comună. Pentru a o probă, autorul ne invită la un excurs pe tema Revoluției franceze, cînd clasa burgheza n-a repurtat, așa cum s-ar părea, "o victorie absolută", întrucît a provocat opoziția coalizată, atît a partizanilor Vechiului
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
analoaga. Dacă Mussolini a aparținut, în tinerețe, stîngii comunizante, o seama de intelectuali care și-au făcut ucenicia în cadrul Internaționalei cu sediul la Kremlin au sfîrșit prin aderenta lor la extremă dreaptă, în calitate de colaboraționiști. În sfîrșit, atît fascismul cît și comunismul se disting prin tendința lor de-a vulgariza discursul filosofic. Pornind, într-un caz, de la filosofia reacționara a secolului al XVIII-lea, de la Nietzsche și Chamberlain, iar în celălalt de la stînga hegeliana, de la Marx și Engels, de la liberalismul european, ajung
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
sub nivelul de dezvoltare intelectuală". Toate acestea explică tactică de salvare politică în extremis a celor două ideologii aparent ireconciliabile, prin alianță lor după prăbușirea sistemelor comuniste în Europa: "Ceea ce se întîmplă acum în țările est-europene, în țările traumatizate de comunism, nu marchează nici pe departe o evoluție inedită sau absolut neașteptată: îmbinarea dintre fascism și comunism în ideologia aceleiași persoane, acelorași partide politice, programe electorale ori discursuri antidemocratice simbolizează, în fond, întoarcerea la surse, încercarea tardivă de recompunere a unității
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
două ideologii aparent ireconciliabile, prin alianță lor după prăbușirea sistemelor comuniste în Europa: "Ceea ce se întîmplă acum în țările est-europene, în țările traumatizate de comunism, nu marchează nici pe departe o evoluție inedită sau absolut neașteptată: îmbinarea dintre fascism și comunism în ideologia aceleiași persoane, acelorași partide politice, programe electorale ori discursuri antidemocratice simbolizează, în fond, întoarcerea la surse, încercarea tardivă de recompunere a unității organice inițiale. Pentru prima oara în istoria modernă a Europei se reface cuplul ăfratilor învrăjbitiă". În
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
persoane, acelorași partide politice, programe electorale ori discursuri antidemocratice simbolizează, în fond, întoarcerea la surse, încercarea tardivă de recompunere a unității organice inițiale. Pentru prima oara în istoria modernă a Europei se reface cuplul ăfratilor învrăjbitiă". În perspectiva instrumentului lingvistic, comunismul e particularizat într-un chip terifiant: "În orice organizare socială, latura verbală a sistemului de guvernămînt joacă un rol important; dar în nici o altă societate ea nu ajunge la importanța și la forța covîrșitoare pe care le posedă în comunism
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
comunismul e particularizat într-un chip terifiant: "În orice organizare socială, latura verbală a sistemului de guvernămînt joacă un rol important; dar în nici o altă societate ea nu ajunge la importanța și la forța covîrșitoare pe care le posedă în comunism. S-a spus despre acest tip de societate că este ălogocratică - afirmație perfect valabilă, atîta timp cît nici un detaliu al imensei construcții nu poate fi imaginat fără suportul codului verbal bine pus la punct, imposibil de modificat după dorința individuală
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
Pretenția instaurării prin limbaj - curentă în Mesopotamia ori în Chină imperiala din secolele V-VIII - s-a putut naște din nou în Europa secolului al XX-lea". Formalizant întrucîtva, dar nu fără o justificare intrinseca, M. Zamfir socotește că prăbușirea comunismului a reprezentat o prăbușire de limbaj, o aneantizare lingvistică. În momentul în care a devenit cu putință pluralismul limbajelor, s-a revenit la un soi de nominalism reflex, care spulberă limbajul unic: "În această determinare ăsuprastructurală rezidă, pentru multă vreme
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
nu puteau lipsi!), manualele aleg textele din toate epocile și din foarte numeroși autori. E o noutate importantă. De acum, școala este cea care va consacră autorii, în funcție de cerere și de ofertă. Era cu totul artificială listarea premergătoare, care, în comunism, mai era și grevata ideologic, devenită, după 1989, un simplu reflex al vechilor deprinderi. Foarte probabil, în anii următori, canonul literar va suporta el însuși o mare schimbare. Libertatea pe care manualul o îngăduie continua cu felul explicării textelor: nu
Noile programe si manuale de liceu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17598_a_18923]
-
Pavel Șușară PuȚine cuvinte au făcut, în vremea comunismului, o carieră comparabilă, prin dimensiunea conținutului negativ, cu aceea a adjectivului amator. Toate profesiunile artistice, de la cele spectaculare și pînă la acelea care presupuneau un consum în intimitate, au fost invadate grosolan de substanță acestui calificatic ce devenise un imperativ
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
continuat - de data aceasta în interes personal - comerțul cu arme, iar de acolo au virat spre prostituție, droguri, crime și alte ocupații asortate. Bineînțeles, sursa cea mai spectaculoasă de îmbogățire subita o constituie băncile. Așa precare cum păreau pe vremea comunismului, ele s-au dovedit mult mai generoase decât am fi bănuit. Dar și în acest caz există grade de acces la sacul cu bani. Pe treaptă de jos se află fauna ce roia în jurul conducerii băncilor (inclusiv conducerea însăși!), polițiștii
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
după ce aceste cărți au cunoscut reeditări la Nemira sau Institutul European, scriitura pituliană trebuie să-și găsească alte justificări, mai bune, decît nehotărîtul "Voi persevera...". Urmează poveștile propriu-zise, eseuri cu teme dintre cele mai variate: cum era dragostea în vremea comunismului, ce e cu plagiatul, despre diferitele lovituri ce pot fi aplicate poeților la ieșirea din cetate sau povestea "odraslei florale" Kostrowitzki (supranumit Apollinaire). Indiferent de subiect, autorul aduce vorba la întîmplări din realitatea imediată, strict autobiografice, care își găseau rostul
O scriitură pierdută by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17624_a_18949]
-
lui Gabriel Plesea nu se oprește însă aici. El declară că înainte de 1989, deși a făcut filologia la București, nici n-a auzit de Nicolae Manolescu, pentru că într-un alt articol să-l acuze pe același Nicolae Manolescu că în timpul comunismului a fost un echivalent al lui Nicolae Ceaușescu în literatura, un dictator! Iar în ceea ce-l privește pe Alex. Ștefănescu (poftim, Gabriel Plesea mă pune în situația să vorbesc despre mine la persoana a treia!), furibundul publicist crede că este
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
politică să studieze hartă autostrăzilor continentale ca să vadă cum se face integrarea europeană. Și cehii, si ungurii și polonezii au construit extraordinare highway-uri (cel putin an Ungaria ele sunt chiar mai bune decât an unele țări vest-europene!) anca de pe vremea comunismului. Interesant e că, anca de atunci, ele duceau cu precădere spre Vest! Chiar comuniștii lor (ca să nu mai vorbim de sloveni și croați, care au moștenit niște țări gata europenizate - măcar la acest capitol esențial!) simțeau că numai de acolo
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
aer liber, pe care evoluau, vezi doamne, formațiunile amatorilor din fabrici și de pe ogoare, prezentate de golănică ăla șmecher, activistul cultural, după ce, în prealabil, băgase spaimă în stațiune, cu chemările lui (obligatorii) la educativele reprezentații. (Asta se consumă în acel comunism sîngeros și primitiv; nu apăruse încă momentul, oricum destins, al obținerii, de către uniunile de creație, a celor cîteva vilisoare.) Scenă în aer liber? Scenă lumii sinistre? E și ea, uite, o jalnică magazie de sticle și lăzi dezafectate. "La Luminiș
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
program susținut de consolidări. Potrivit unei hărți din 1999, în centrul Capitalei sunt nu mai puțin de 120 de clădiri construite înainte de 1940 și care au un risc de prăbușire ridicat. Doar 14 au fost consolidate după 1989, iar în timpul comunismului constructorilor li s-a cerut doar ca blocurile renovate să aibă rezistența din anii interbelici. O perioadă în care nu se lua în calcul riscul seismic. Cutremurul din 4 martie 1977 a făcut 1578 de victime și a rănit 11
Vezi cum va arăta centrul Capitalei după un cutremur ca în 1977, dacă nu se fac consolidări () [Corola-journal/Journalistic/24749_a_26074]
-
dorit groparii acestuia când l-au împins în fosa funerară? Firește, întrebarea nu vizează numai răsturnările din România. Unii români, cei ce susțin că au avut un rol mare în „îngropăciune“, respectiv „revoluționarii“, intelectualii „rezistenți“, victimele fazei de debut a comunismului și, în fine, omul de pe stradă, dau drept generator al răsturnării propriile mobiluri particulare. Primii, ura împotriva dictaturii și pasiunea arzătoare pentru libertate ca ideal suprem pe pământ, următorii, dezgustul față de o societate egalitară ce le frâna zborul către înălțimi
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
lui sacră. Și celelalte țări est-europene, cu care URSS nu avea nimic de împărțit (ba, „la din contra“, am spune), și care nu plătiseră o datorie valutară externă pentru a fi nevoite să strângă cureaua, au împărtășit soarta noastră. Prăbușirea comunismului nu a fost determinată până la urmă de vreun specific național, de vreun coeficient special de erori, de imaginea mai carismatică sau antipatică a liderilor, ci efectiv de contradicția antagonică fundamentală dintre cele două sisteme aflate în concurență, de dezechilibrul ivit
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
mai degrabă apărarea bogăției acumulate la un pol al lumii de anumite țări și pături avantajate, excluderea în viitor a oricăror alte exproprieri și deposedări de putere economică și financiară? Să fi fost de o sută de ori mai capabil comunismul să satisfacă cerințele de viață ale populației din țările respective, și brațul de fier al marelui rival, rămas puternic, ar fi sfârșit tot prin a-l sugruma neîndurător. Nu este greu de observat că, în general, obiectivitatea nu face casă
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
istorică. Nu caricatura e necesară, ci obiectivitatea sociologică, imparțialitatea de manual - cu atât mai mult cu cât o bună parte a populației a trăit epoca și are propria reprezentare, falsul propagandistic nefăcând decât să o deprime. Asupra anilor trăiți în comunism se aruncă un blam general, susținut de două acuze fundamentale: că întemnița și decima elita politică și intelectuală, și că ținea poporul în frig, în întuneric și foamete. Nu se mai face nici o periodizare istorică, rezultând că acestea două au
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
să modeleze aici un popor după calapod stalinist. Țelul procesului educațional promovat în colectivele de muncă, în organizațiile politice și de masă - proces conceput în laboratoarele pedagogice bolșevice de după revoluția din 1917 - era artizanarea tipului uman dedicat credinței fanatice în comunism, și muncii, intransigent cu sine și mai ales cu semenii, subordonat total comandamentelor comunitare oricât de arbitrare. Exigențele se justificau public prin imperativul mobilizării resurselor pentru reconstrucția țării. Educația se combina cu restricții materiale provenite din insuficiența fondurilor de consum
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
când ceva sau cineva trebuie acreditat ca superior pentru a i se decerna „trofeul“. Un sprinter fugind de unul singur pe o pistă, fără spectatori, un șalanger luptând într-o sală goală nu au nevoie de reclamă. URSS, și apoi comunismul în ansamblu, erau challangeri pentru titlul de cel mai bun sistem socialeconomic. Capitalismul, adversarul, avea un palmares bogat, el trebuia surclasat dacă nu prin fapte, atunci prin vorbe, promisiuni, proiecte, prin fascinația altei scheme arhitecturale. În primii ani, „Cetatea soarelui
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
voia întâmplării“. Suntem un popor liber, dar în totală derivă. În scaunele confortabile din forurile puterii s-au instalat afaceriști crapuloși, care după ce au supt economia de stat, continuă să stoarcă bugetul statului, adunând averi colosale. Un viciu dezagreabil al comunismului (pe toate meridianele) a fost și refuzul de a-și recunoaște erorile. Ideologia nu pornise așa din start, fondatorii nu au avut absurda vanitate de a pretinde că nu pot greși, își corectau judecățile, ca toți oamenii de știință adevărați
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]