22,643 matches
-
Myatt: — Pleacă! Nu ne trebuie spioni pe-aici. Pleacă de-aici, evreule! Myatt se Îndepărtă cu calmul rasei sale. Era un calm de suprafață de care nu era conștient, ca o trăsătură moștenită. Sub el simți resentimentul cuiva tânăr și conștient de propria-i importanță. Se aplecă spre soldat, cu intenția de a zice În fața inflamată animalului câteva vorbe de să le țină minte, dar se opri la timp, conștient cu uimire și spaimă de prezența pericolului. În ochii mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca o trăsătură moștenită. Sub el simți resentimentul cuiva tânăr și conștient de propria-i importanță. Se aplecă spre soldat, cu intenția de a zice În fața inflamată animalului câteva vorbe de să le țină minte, dar se opri la timp, conștient cu uimire și spaimă de prezența pericolului. În ochii mici și flămânzi strălucea ura și dorința de a ucide. Era ca și cum toate prigonirile, pogromurile, lanțurile, invidia și superstițiile care le-au provocate ar fi fost concentrate Într-o hazna Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
destulă lumină până-l trăgea spre celălalt capăt al șopronului, căci se temea că soldatul ar putea deschide ușa În orice clipă. Dar Czinner era prea greu pentru puterile ei. Ținu hârtia aprinsă aproape de ochii lui ca să vadă dacă era conștient și fumul acru Îl făcu pe bărbat să-și revină. Deschise ochii și o privi perplex. Ea Îi șopti: — Vreau să vă ascund Între saci. El nu păru să Înțeleagă și ea repetă propoziția mai rar și mai distinct. — Ich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
țipă de frica șobolanilor, dar când, până la urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare lentă, Coral se Întrebă de ce nu venea nimeni să arunce o privire În depozit. Când ajunse la saci și se lăsă jos, cu fața Îngropată În ei, doctorul Czinner era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca să se elibereze de durerea din piept și apoi se Întoarse iar, dar aceasta Îl urmărea. Doar În momentul Întoarcerii aceasta cedase puțin. Când rămase nemișcat, durerea reveni. Așa că se Întoarse și se răsuci toată noaptea. Existau momente când devenea conștient de vântul de afară și lua vâjâitul zăpezii drept zgomotul făcut de pietricelele de la malul mării. În acele momente În șopron reînvia imaginea anilor săi de exil, așa că Începu să recite declinările din germană și verbele neregulate din franceză. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ea se aplecă asupra lui și Încercă să-i vadă fața. — Wasser. — Să chem pe cineva? El nu o auzi. — Vreți ceva de băut? El nu-i răspunse, ci repetă fără Încetare Wasser. Coral Își dădu seama că nu era conștient, dar nervii ei erau Încordați și era iritată de faptul că doctorul nu-i răspundea. Foarte bine atunci, zaci În continuare aici. Eu am făcut tot ce mi-a stat În putință, sunt sigură de asta. Tânăra se trase cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l ușureze. Stătea nemișcat, iar zăpada i se topea pe buze și i se scurgea printre dinți. Era Într-atât de liniștit, că fata mai aprinse o făclie, ca să-i vadă fața, și fu surprinsă de privirea lui inteligentă și conștientă. Îi vorbi, dar el era prea plin de propriile lui gânduri ca să-i răspundă. În situația dată, Czinner cântărea dimensiunea acestui al doilea eșec. Știa că e pe moarte. Fusese adus În simțiri de atingerea rece de pe limbă și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Știa că e pe moarte. Fusese adus În simțiri de atingerea rece de pe limbă și, după o clipă de perplexitate, Își aminti tot ce se petrecuse. Putea spune În ce loc fusese Împușcat după durerea pe care o simțea. Era conștient de propria febră și de hemoragia ascunsă și fatală de dinăuntru. Pentru o clipă, se gândi că ar fi de datoria lui să-și șteargă zăpada de pe buze, apoi Își dădu seama că nu mai avea alte datorii În afară de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se depărta În mașină, alături de Myatt. Gândurile ei se Întoarseră cu prostească fidelitate la Myatt Însuși, la ultima imagine a lui pe care o păstra, cea din vagonul-restaurant, când tânărul mângâia cu degetele tabachera lui de aur. Dar era permanent conștientă de faptul că Myatt nu avea nici o calitate care să justifice fidelitatea ei. Doar că așa era ea și el fusese bun cu ea. Se Întrebă o clipă dacă nu cumva situația doctorului Czinner nu era oarecum aceeași: fusese prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ei. Stăteau unul În dreptul celuilalt, având masa Între ei. Pe aceasta zăcea contractul semnat de domnul Eckman. Nu se referiră la el. Afacerile păreau lăsate la o parte, dar Stein și Myatt știau că toată discuția fusese redeschisă. Fiecare era conștient de gândurile pe care le avea celălalt În minte, dar vorbeau pe ocolite. — Sora dumneavoastră trebuie să fi fost o femeie Încântătoare, spuse Myatt. — A moștenit frumusețea de la tatăl ei, răspunse domnul Stein. Nici unul dintre ei n-ar fi recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
soțul tău departe de tipele care sunt cunoscute ca Vânătoare de Soți. M-am Încruntat la ea, cu un aer confuz. Lauren Îmi explică: — Știi tu, acele fete foarte rele care nu fac decât să alerge după soții altora. Devii conștientă de existența lor numai odată ce te-ai măritat. Termină! am râs eu nervos. —Să iei aminte! Că acum ai fost pusă În temă. Înotasem de-acum un tur complet și eram din nou În fața salonului. Tinsley ne-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din spate a unei camionete din anii ’60 În Colorado. Ce drăguț, am spus. Sunt toate atât de frumoase. Nici una nu e la fel de frumoasă ca soția mea, obiectă Hunter, uitându-se la mine cu dragoste. Ca urmare a unui efort conștient din partea mea, Întoarcerea lui Hunter cu o seară Înainte nu fusese umbrită de sămânța Îndoielii pe care Lauren o plantase În mintea mea În legătură cu pandantivul. (Și ce dacă Sophia trimitea felicitări de Crăciun cu Ho!Ho!Ho! pline de fast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ingineru', cu mesadă. Gata să-i spună de telefon, Paula are o reacție de jenă, preocupîndu-se de haina lui Radu. Simte cum o arde pe limbă un "nu toți cîștigă cît tine", dar se teme să lase în afara buzelor flacăra, conștientă că o parte bună din cîștigul lui Radu este răspîndit pe aici, prin casă. Și cursa? întrebă, să-și schimbe gîndul. Afară-i prăpăd. Vine, e mașină mare, puternică, bună -, dar vine mai greu. O să mai întreb acuși la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
picioare, gata s-o rupă la fugă, dar încotro? Acoperiți de zăpadă, ar putea muri de frig și, din cîte știe ea, de frig se moare încet, fără durere, aproape pe nesimțite, parcă te-ar cuprinde somnul. "Sînt încă trează, conștientă! Afară de fetiță mai am ceva pentru care să-mi pară rău? Dacă Radu ar fi murit atunci, după primul an de căsnicie, ar fi rămas în amintirea mea... În ultima vreme însă... E drept, și eu, încercînd să-mi umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și palmele pe șolduri, lăsîndu-le să lunece în jos, odată cu fusta, din care scoate pe rînd, ca într-un ritual, cîte un picior. Mihai cumpănește o clipă între a începe să se dezbrace și a veni s-o mai îmbrățișeze, conștient că trăiește un moment crucial, că, prinzînd viață în brațele lui, aprinzîndu-și ca o explozie steluțele din ochi, Maria sintetizează tot ce el a visat mai frumos despre femei și despre dragoste, regăsind o Doamnă Ana mai tînără, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi, cînd se mai liniștește, îi apare în gînd tînărul timid, cu brațele tremurînd, așezat pe marginea unui scaun, cerîndu-i iertare; ea, stăpînă ca niciodată pe sine, revărsînd în gesturi tot preaplinul inimii sale de femeie ajunsă la cumpăna verii, conștientă că, dacă nu la anul, apoi peste un an ori doi, începe toamna vieții și niciodată nu va mai avea șansa unei mari iubiri, ca o ploaie de vară, torențială, cînd se aude pămîntul crăpat sfîrîind. Te rog, mama, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
curgeau balele în noaptea aceea cînd am adus whisky; îi dădeam să bea, cu țîrîita, și-l excitam povestindu-i. Noroc, tăticu', noroc! ciocnește Lazăr paharele, în care a mai turnat un deget de whisky. Abătut, deși amețit de băutură, conștient că a făcut o gafă divulgînd cine l-a turnat pe Lazăr, profesorul, rămas numai în chiloții tip sport, soarbe paharul fără nici o tragere de inimă, mai mult din dorința de-a se încălzi, că frigul de la geam îl face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trebuie să mă domine; ar însemna că-s un om mic, mărunt, pradă patimilor limitate animalic. Fata aceea, Cristina, și ce dacă-i doar șefă de magazin?! m-a răscolit profund, rupîndu-se brutal din îmbrățișare în clipa de extaz, trimițîndu-mă conștientă, cu cinism, în ghearele zbuciumului de acum, lăsîndu-mi gustul amar al întrebării: de ce? Are o legătură cu unul însurat, cum mi-a spus nea Toader, iar madam Săteanu mi-a rîs în nas că n-aș fi în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adusese și un vibrator sau un lingam, cum îi spunea ea. Învățase să-l folosească de la o femeie tamilă cu figură inexpresivă din Shrewsbury. Mânerul de metal era cam neplăcut. Cu toate acestea, simțindu-l înăuntrul ei, Carol deveni brusc conștientă de potențialul pentru plăcere determinat tocmai de rigiditatea lui permanentă, de faptul că nu avea cum să se înmoaie și că va rămâne tot timpul exact așa cum era. Dacă n-ar fi fost fața îngrozitoare a lui Beverley, miopia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
noapte, săltând-o. Își cuprinse vulva și o frământă puțin. Un deget i se strecură între labiile încrețite, pătrunzând în vaginul lubrifiat. Sentimentul de putere o făcu să se înfioare până în vârful unghiilor vopsite de la degetele picioarelor. Sigur că era conștientă de act în sine, dar senzația de eliberare, de a fi scăpat de urcatul la bord și de manipularea extenuantă din partea lui Beverley, o dusese pe culmile extazului. Ajunse la orgasm în doar câteva secunde, cu un deget pe umflătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dan își puse recviemul: un album Dire Straits. Dansară puțin înainte ca femeia să umble din nou la colecția eclectică pe care o alcătuise. Dan bău o sticlă de Gulder, apoi două sau trei de Pils. Era deja beat. Carol, conștientă de rolul ei, îl ghida cu mare atenție. Golea trei sferturi din fiecare bere a ei în ghiveciul cu yucca. Știa foarte bine că Dan mai rezista la încă cinci sau șase beri până să devină cu totul inutil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
afirmase el, nu prea înțelesese ce i se întâmpla înainte de eveniment; nivelul de alcoolemie era prea ridicat și, oricum, rănile de la cap erau suficient de grave pentru a-l fi adus în stare de incoștiență. Prostii! Nimicuri! În realitate, fusese conștient și simțise totul. Fiecare mișcare aspră ca de șmirghel, care silea vasele de sânge să se dilate, fiecare izbitură a capului de tăblia de pin a patului, fiecare geamăt scos din adâncul pieptului când diafragma i se ridica din pricina presiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era umflată și ovală. Avea vreo zece centimetri lungime și pornea chiar de la scobitura genunchiului, continuând spre călcâi. Bull observă că rana sau infecția se prezenta sub forma unei crăpături cu marginile striate și liniștitor de uscate. Acum că devenise conștient de existența ei, era limpede că treaba era serioasă, pentru că indiferent de mișcarea pe care o făcea - fie se ghemuia sau se lăsa cu totul pe vine ca să poată simți chestia aceea, fie se răsucea pentru a încerca să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu locul unde părul îi atingea gulerul părea aproape perpendiculară. Naomi se scutură înfiorată. Asta îi accentuă starea de greață. Doctorul răsfoia ziarul. — Hmmmm... mormăi el, în semn de încuviințare a celor citite, în felul acela îngrozitor, afectat, absent și conștient doar de propria persoană pe care Naomi ajunsese să-l disprețuiască. Se gândea la ce anume îl făcea pe soțul ei să fie atât de stângaci. Era de o stângăcie izbitoare și profundă, de parcă tocmai revenise de la o școală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de vagin. El însuși era un om de știință până în măduva oaselor, un adept convins al ideii că orice cauză poate fi descoperită și explicată. Numai că, până în momentul în care va putea determina etiologia vaginului lui Bull, Margoulies era conștient că detaliile legate de acesta ar putea fi extrem de tulburătoare pentru pacientul său. Orice alt comportament ar fi însemnat o dovadă de inconștiență. — Ce e, doctore? Vocea lui Bull avea o sonoritate ciudată, răgușită. — Păi... ăăă, John... Ai cam avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]