6,940 matches
-
o floare ciudată, Într-o glastră minusculă cât pumnul, are frunze foarte verzi, aproape rotunde; mă privește prin ochii aceștia deschiși, patru cupole alungite: par niște tije fragile, Întinse spre mine ca patru guri de mitralieră; ea varsă un foc concentrat, doar-doar m-o răni prin acele gloanțe invizibile ce le aruncă spre spinarea mea Încovoiată; florile au pe marginea exterioară zimții a șapte petale, aici sunt de un roșu catifelat, foarte odihnitor pentru ochi, apoi În interior se deschid către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am prefăcut alarmată. Dintr-odată? Ce s-a petrecut Între voi, că doar vă iubeați, măi, oameni buni! Stai jos și ascultă! Brusc, s-a oprit și m-a privit țintă. Era ceva neobișnuit la ea să fie atât de concentrată asupra unei idei. Încruntarea nu-i venea bine. Am observat de-abia atunci. Dezordinea din ființa ei. Părul Îi căzuse În șuvițe drepte și dizgrațioase și-i descoperea În unele locuri pielea capului. Ochii, necreionați, erau mai șterși, dar parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a părut fără sens. Dar pariez că a spus și lucruri de care ne-am putea ajuta. - Sachs, o întrerupse el sarcastic, chiar nu iei în calcul posibilitatea să fi fost puțin speriat sau confuz? Adică, să nu fiu total concentrat? Îi atinse ușor umărul; un loc unde putea simți contactul. - Uite, știu că nu ai încredere în martori de regulă. Dar câteodată, ei mai și observă lucruri, fără poate să-și dea seama. Asta e specialitatea mea, Rhyme. Amelia Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Iluzionistul schiță un zâmbet vag. - Până la un punct, șuieră el. Vezi tu, atunci când te folosești de magie pentru a păcăli oamenii, cei inteligenți continuă să fie suspicioși. - Așa că ai pus în joc păcăleala cu numărul trei. Ca să ne menții atenția concentrată departe de circ, ne-ai făcut să credem că te-ai lăsat arestat în mod voit, ca să poți intra în Centrul de Detenție, dar nu ca să îl ucizi pre Grady, ci ca să îl eliberezi pe Constable. În momentul acela, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Știi ce mult îmi place să ies seara cu fetele, dar am întâlnire cu maître d’ de săptămâna trecută. Să sperăm că mă va conduce la o masă mai retrasă în spatele dormitorului lui. — O să-ți țin pumnii. Adriana era foarte concentrată să se uite la un bărbat înalt, lat în umeri, îmbrăcat cu o cămașă albastră în carouri și niște pantaloni marinărești călcați la dungă, care venise la biroul de la recepție. Gilles îi urmări privirea până la ușă în timp ce prindea în folie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dificultăți. Deci nu ai paciente gravide care au douăzeci de ani? întrebă Emmy. Doctorița Kim îi desfăcu halatul lui Emmy și începu să-i examineze sânul stâng printr-o mișcare circulară fermă. În timpul ăsta se uita fix spre perete, evident concentrată. După ce termină să-i palpeze pe amândoi, îi strânse din nou halatul și puse o mână pe brațul lui Emmy. — Numai câteva, spuse ea privind-o preocupată pe Emmy. — Câteva? Ultima dată ai spus „practic niciuna”. Numai nevestele foarte tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cincizeci de ani care a mai născut era clasată sub titlul de multigravida geriatrică. Și, de parcă asta nu suna suficient de neplăcut, mai urmau și altele. Cuvinte cum ar fi diabet, hipertensiune, preeclampsie Îi săriră În ochi. Era atât de concentrată la ceea ce citea, Încât nu se mai uita pe unde mergea. Și din senin s-a trezit că a lovit pe cineva. Ah, pardon, zise ea rușinată și conștientă că ciocnise se lovise de spatele unui bărbat, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
automatului de cafea? — Da, eu, desigur... Automatul de cafea... Ieri..., zise ea Încercând să facă incidentul de ziua trecută să pară că lăsase doar o vagă urmă În mintea ei. Uf, scuze că am dat peste tine, dar eram foarte concentrată. Și nu mă uitam pe unde merg. Sper că nu te-am lovit sau ceva. Nu, nu, sunt OK. Nu te Îngrijora. Ruby nu putu să nu observe cum i se formau riduri de expresie În jurul ochilor când zâmbea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
găsit pe Fima dormind Îmbrăcat, ghemuit În poziție fetală În patul dublu, Înfășurat În pătura Yaelei, cu capul pe cămașa ei de noapte, și pe Dimi Îmbrăcat În pijamaua lui verde și cu ochelarii la ochi la calculatorul tatălui său, concentrat, plin de seriozitate, pe punctul să Învingă singur o bandă de pirați, Într-un joc complicat și plin de capcane. 16 Fima ajunge la concluzia că a mai rămas o șansă După ora unu noaptea, În drum spre casă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
amândoi, pe Baruch și pe Fima, „bunicule“. Tatăl, cu cioculețul de Troțki Îndoit În sus ca un iatagan, a refuzat să-i dezvăluie lui Fima ce experimentau: cum puteau ști dacă era de partea lor sau a inamicului. Dar Dimi, concentrat, serios, enigmatic, a avut Încredere că Fima nu-i va trăda. Eu și bunicul am Început să lucrăm la proiectarea unui spray contra prostiei. Când va apărea prostia, vei putea să scoți un recipient mic, să stropești puțin și prostia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
inteligente ar putea auzi de la micul Challenger, fiindcă el nu fusese binecuvântat cu un spirit de observație atât de ascuțit ca al copilului. De la cine oare moștenise Dimi puterile astea? Desigur nu de la Teddy și de la Yael, care erau Întotdeauna concentrați numai asupra misiunii pe care o aveau În fața lor, sau de la Baruch, care era absorbit de povestirile sale moralizatoare. Probabil cel mai bine ar fi să se mute la ei. Ar putea să Înceapă, spre exemplu, cu o invazie temporară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte cu tristețe fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
al scufundării În apele necunoscute și mâloase ale teatrului era faptul că se dovedise a fi o sursă de interes și divertisment inepuizabilă pentru sora lui. Ea fusese primul cititor entuziast al textului complet al Americanului și urmărise cu atenție concentrată fiecare fază din evoluția piesei până la producția scenică, rezonând la speranțele și neliniștile lui volatile. După cum Îi promisese În telegramă, Îi trimise, ei și lui Katharine, o scrisoare ceva mai lungă Înainte de a pleca din Southport, cu detalii de la premiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o Împingă pe pupilă În brațele fiului ei, iar tutorele să exploateze situația prin șantaj. În final, era demascat de o doamnă Vibert cu o moralitate renăscută și totul se termina cu bine. Era o comedie. Fenimore ascultă, Încruntându-se concentrată. Folosea cornetul acustic, Înclind capul pentru a-i mări eficacitatea. La sfârșit, decretă că piesa era „foarte neobișnuită“. — N-ai prea râs, spuse el. — Am râs interior. N-am vrut să pierd nimic. Compui dialoguri minunate, Henry. — Îți mulțumesc, Fenimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să navigheze. Dacă născoceai intriga pe măsură ce scriai, exista Întotdeauna pericolul de a te rătăci În prea multe direcții, de a pătrunde În conștiința prea multor personaje, de a aborda prea multe teme pentru a mai obține un efect unitar și concentrat. Ceea ce, trebui să recunoască, se Întâmplase cu compoziția ultimelor sale două romane, Prințesa Casamassima și Muza tragică. Și poate de aceea fusese tentat să Își Încerce norocul În domeniul teatral, cu limitele sale inerente, impuse de formă. Această reflecție Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
orașului Rye, și erau entuziasmați de acest colțișor din estul Sussexului. Chiar Îi scriseseră lui Henry, Îndemnându-l să vină și să guste din plăcerile lui, dar acesta, refugiat confortabil la Osbourne, temporizase politicos. Acum, la cină, ascultă cu atenție concentrată descrierile lor entuziaste, explicând că avea să caute un loc În care să se retragă În lunile de vară ale anului viitor. — Căsuța lui Blomfield din Playden este exact ce-ți trebuie, spuse Warren. Cu cât auzea mai mult, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
roșu. În pauză, în curtea școlii, jucam „Alcázar“. Și cu puține luni înainte ne entuziasmau Jocurile Olimipice cu ploaia lor de medalii. Mai târziu, alergătorul nostru minune se numea Rudolf Harbig. Iar la jurnalul săptămânal, Reich-ul german strălucea în lumina concentrată a proiectoarelor. Încă din ultimii ani ai orașului liber - eu împlinisem zece - băiatul care purta numele meu a devenit, absolut de bună voie, membru în Jungvolk, o organizație din componența Tineretului Hitlerist. „Țâncii“, așa ne numeau - sau, de asemenea, „micii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta ar fi o poveste în sine - a fost răpit și dus la Paris. Noul meu profesor va fi avut vreo cincizeci și cinci de ani, dar, cu barba lui albită de timpuriu arăta mai bătrân și, cu demnitatea lui concentrată, semăna un pic cu Dumnezeu Tatăl, chiar dacă nu era cunsocut pentru severitate biblică, ci mai degrabă pentru o relație laxă, tolerantă cu elevii lui, care-l percepeau mai puțin ca profesor și mai mult ca pe o figură modelatoare. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
toate astea, pe când sărea de pe o mașină pe alta și, în săritură, mai făcea și figuri - se pricepea la asta -, capul lui ar fi fost lovit din spate de o cărămidă - sau a fost o piatră de caldarâm? Astfel, mânia concentrată și concertată a proprietarilor de mașini a pus capăt salturilor lui spre nicăieri. Mai târziu, când rana i s-a vindecat la suprafață, a fost adus la Grafenberg și internat cu forța, fiindcă avusese crize repetate. În anul de după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu mâinile ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându-se ce putea fi acea protuberanță. Deodată, două milioane de volți se scurseră prin trupul său. Mai apucă să țipe o dată și căzu pe spate. CONSECINȚE Privea concentrat un roi de luminițe care Îi păreau straniiși cu o morfologie ciudată. Se ridică, simțind o durere ascuțită, și privi În jurul lui. Se afla pe podeaua Cilindrului D. O ceață vagă, fumurie, plutea În aer. Pereții căptușiți erau Înnegriți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mine, apoi studiază totul în jur: colțurile camerei, tavanul, vitraliul. Pasărea dispare și reapare în altă poziție sau chiar, pentru o fracțiune de 39 secundă, se dedublează, se suprapune peste ea însăși de parcă o mișcare vibratorie ar despărți-o. Privirea concentrată fuge o clipă de pe monitoare apoi se întoarce la pasărea violet. „-Nu V., nu cred că te vei sinucide. Ești prea educat s-o faci. Chiar față de ei înșiși, inșii plați n-au un respect prea mare. Dar, tu... tu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și așa, regretul dispare din mine, spunîndu-mi că a meritat să trec prin hăul negurilor pentru a putea desluși, cum se cuvine, lumina. V. scriitorul caut să nu mă lupt cu răul. Îmi umplu inima, într-o respirație continuă și concentrată, cu bine și grozăvia, nemaiîncăpînd, fuge. Mă plimb pe străzi și cred. Mă îmbib de nădejde. Pentru că a crede înseamnă a reuși să te eliberezi de încercarea chinului. Golindu-ți mintea de tot și de toate... Iată cît e de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tocmai pentru că e slab, a ales singura șansă de libertate. Fără alternativă. Legile lumii nu mai ating omul eliberat. Acesta cade în înălțare... Cădere în rai. 17 „Vom pune capăt acestei povești”-spune Doctorul. Rezerva e iarăși plină de oameni concentrați, îmbrăcați în alb. „-Într-un fel sau altul, ea trebuie să se termine. Să sperăm că vom reuși! Aici va trebui să hotărăști și tu, V. Hai, toată viața ai fost un actor teribil! Seneca n-a fost prea greu pentru
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aproape nealterată de timp, n-am pierdut mare lucru din Încîntarea simțită-n copilărie În fața ecranului cînd se schimba bobina, din magia Întunericului din care țîșnea cavalerul Pardaillan. O căutam apoi În carte. Filmul fiind tot literatură, una cu impact concentrat, unde totul apare simultan, cuvînt, imagine, sunet. SÎnt avantaje vizibile, numai că și literatura are un atu, care lasă lumina să treacă prin el. Nu-i vorba doar de geniul unui scriitor pe care nu-l poate reda geniul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o privire rapidă: Lynn Bracken, de data asta brunetă, ieșea din casă. Se duse la mașină și intră pe Los Feliz, lunînd-o spre est. Jack o urmă pe banda din dreapta, ținîndu-i trena. Traficul matinal era slab, dar femeia era prea concentrată ca să-l vadă. O ținu tot spre est, pe Glendale. Spre nord, pe Brand. Trase nervoasă pe dreapta În fața unei bănci. Jack parcă după colț, Într-un loc din care să poată vedea magazinul din intersecție, o băcănie cu cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]