2,296 matches
-
un conflict cu Chiril, patriarhul Alexandriei. În anul 431, Nestorie i-a cerut împăratului să convoace un nou sinod, în care, spera el că nestorianismul își va dovedi ortodoxia. Conciliul a fost ținut la Efes, în Asia Mică, iar decizia conciliului a fost anatemizarea nestorianismului, considerat erezie. Nestorie s-a retras într-o mănăstire, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieți, iar bisericile ce îi susțineau doctrina s-au separat de Biserica Imperială, formând Biserica Nestoriană sau Biserica Răsăritului. Creștinismul
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
acordat creștinilor libertate de cult, oprind astfel persecuțiile. Cu toate acestea, alți șahi au continuat să-i persecute pe creștini, până în anul 424, când Biserica Persană s-a separat oficial de Biserica Imperială pentru a îndepărta toate acuzațiile aduse. După Conciliul de la Efes, nestorienii au fost persecutați pentru erezia lor. Aceștia au fugit din Imperiul Roman în Persia integrându-se în comunitățile creștine persane. Curând, Biserica Persană a adoptat nestorianismul drept doctrină teologică, multe personalități ale sale cum ar fi Barsaûma
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
granița persană, dar în anul 363, după moartea împăratului Iulian Apostatul, Shapur al II-lea a anexat provincia Nisibis Imperiului Sasanid. La Nisibis, s-a aflat o episcopie creștină încă din anul 300, primul episcop fiind un anume Babu. După conciliul bisericesc din Ctesiphon din anul 410, Episcopia de Nisibis a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie mitropolitană cu șase sufragane sau episcopii subordonate. După Conciliul de la Efes din anul 431, Arhiepiscopia din Nisibis a adoptat nestorianismul, afiliindu-se Bisericii Răsăritului
Nusaybin () [Corola-website/Science/307753_a_309082]
-
aflat o episcopie creștină încă din anul 300, primul episcop fiind un anume Babu. După conciliul bisericesc din Ctesiphon din anul 410, Episcopia de Nisibis a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie mitropolitană cu șase sufragane sau episcopii subordonate. După Conciliul de la Efes din anul 431, Arhiepiscopia din Nisibis a adoptat nestorianismul, afiliindu-se Bisericii Răsăritului sau Bisericii Asiriene a Răsăritului cu sediul la Ctesiphon. De altfel, în secolul al V-lea, la Nisibis se afla a doua cea mai importantă
Nusaybin () [Corola-website/Science/307753_a_309082]
-
manifestaseră la începutul anului 1095, fenomene care păreau că sunt o binecuvântare divină pentru cruciadă: printre altele o ploaie de meteori, o eclipsă de lună, o cometă și o auroră. A izbucnit, de asemenea, cu doar puțin timp înaintea convocării Conciliului de la Clermont o epidemie de ergotism, care genera oricum ample mișcări de populație. Milenarismul, credința conform căreia sfârșitul lumii este iminent, foarte răspândită la începutul secolului al XI-lea, a cunoscut o revenire în forță. Răspunsul maselor a depășit orice
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
a lungul țărmului mediteranean, pe cuprinsul căreia mai existau numai câteva orașe întărite. Regatul a fost distrus în cele din urmă de mameluci în 1291, creștinii piezând controlul asupra ultimului oraș în zonă, Acra. Prima cruciadă a fost inițiată de Conciliul de la Clermont din 1095 de Papa Urban al II-lea, având ca țel sprijinirea Imperiului Bizantin în lupta cu invazia turcilor selgiucizi. În scurtă vreme însă, cucerirea (sau recucerirea, după cum considerau unii dintre participanți), Țării Sfinte a devenit principalul obiectiv
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
fusese împiedicat de turcii selgiucizi să ajungă la locurile sfinte și în plus fusese torturat. Sursele istorice nu se pun de acord asupra faptului dacă Pierre a fost sau nu la faimoasa predică a Papei Urban al II-lea de la Conciliul de la Clermont din 1095. Ceea ce este sigur este faptul ca Pierre l’Ermit a fost unul dintre cei care au predicat în Franța pentru mobilizarea pentru cruciadă, experiența proprie ajutându-l să vorbească mai înflăcărat. Călugărul a ajuns rapid faimos
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
a permis. La acea vreme, creștinismul era în plin conflict între monofiziți și calcedonieni. Erau două poziții cristologice; monofiziții susțineau că Hristos are o singură natură din două, iar calcedonienii susțineau că el avea și natură umană, și natură divină. Conciliul de la Calcedon, convocat de împăratul Marcian în 451, exclusese monofizismul, cu susținerea papei în Occident și cu susținerea multor episcopi din Orient. Poziția monofiziților era încă puternică: cei doi patriarhi monofiziți Timotei Aelurus din Alexandria și Petru Fullo din Antiohia
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
i-a reîntronizat pe Timotei Aelurus și pe Petru Fullo, și, la îndemnul primului, a emis la 9 aprilie 475 o circulară ("Enkyklikon") episcopilor prin care le cerea să accepte ca valide doar primele trei sinoade ecumenice și să respingă conciliul de la Calcedon. Toți episcopii urmau să semneze edictul. Deși majoritatea episcopilor orientali au acceptat scrisoarea, patriarhul Constantinopolului Acacius a refuzat, cu susținerea populației orașului, arătându-și fățiș disprețul față de Basiliskos prin draparea în negru a icoanelor din biserica Sfânta Sofia
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
Spre deosebire de cazul cruciadelor trecute, în cazul acesteia din urmă foarte puțini cavaleri francezi s-au arătat dornici să participe la expediție, cei mai mulți dintre ei fiind deja antrenați în luptele cruciada împotriva catharilor. În 1215, Inocențiu al III-lea a convoacat Conciliu al patrulea de la Lateran, unde papa a discutat alături de Patriarhul latin al Constantinopolului Raoul de Merencourt printre alte probleme ale bisericii și posibilitățile pentru recucerirea Țării Sfinte. Inocențiu dorea ca această cruciadă să se afle sub controlul total al papalității
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
a Regatului Aragonului. Catharii mai erau numiți și "albigensieni" de la orașul Albi. Două sunt explicațiile plauzibile pentru acest al doilea nume: primul este faptul că noul cult era foarte puternic prezent în zona sus-numitului oraș, iar al doilea ține de conciliul ținut în zona oreșului în 1176, în timpul căruia doctrina cathară a fost proclamată eretică. Autoritatea în regiune era împărțită între diverșii lorzi feudali locali și consiliile orășenești. Mai înainte de izbucnirea cruciadei, nivelul asupririi era mai redus decât în alte regiuni
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
strânse cu ei însă nu va adera la proiectul lor. Era un spirit independent, caracterizat de bucuria solitudinii, de libertatea fără obligații, de independența care îi era dată de sărăcie. Trăiește într-o perioadă de efervescentă reformă catolică, cea de după Conciliul Tridentin, în care iubirea lui către aproapele, îndrumarea discretă a lui Rosa îl fac să maturizeze decizia de a se face preot. În martie 1551 Giovanni Lunel, episcopul de Sebaste, îi conferă tunsura clericală, ordinele mici și subdiaconatul. În 28
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
victoriile lor împotriva unor armate mai numeroase, în componența cărora erau mulți cavaleri în armuri, au revoluționat tacticile militare ale infanteriei. Mișcarea Husită a căpătat un caracter revoluționar de îndată ce vestea execuției lui Jan Hus , ca urmare a condamnării lui de către Conciliul de la Konstanz (6 iulie 1415), a ajuns la Praga. Cavalerii și nobilii din Boemia și Moravia, care erau în favoarea reformei în biserică, au trimis, în 2 septembrie , Conciliului de la Konstanz un protest, așa-numitul "protestatio Bohemorum", prin care executarea lui
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
de îndată ce vestea execuției lui Jan Hus , ca urmare a condamnării lui de către Conciliul de la Konstanz (6 iulie 1415), a ajuns la Praga. Cavalerii și nobilii din Boemia și Moravia, care erau în favoarea reformei în biserică, au trimis, în 2 septembrie , Conciliului de la Konstanz un protest, așa-numitul "protestatio Bohemorum", prin care executarea lui Hus era condamnată în termeni dintre cei mai aspri. Atitudinea împăratului Sigismund al Sfântului Imperiu Roman, care a trimis scrisori de amenințare boemienilor, prin care afirma că va
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
de mult pe principii germani, care se temeau ca astfel de mișcări să propage și în țările lor, încât pacea a părut cea mai bună alternativă. Dintre husiți, clerul utraquist era în favoarea păcii. Negocieri de pace au avut loc la conciliul ecumenic convocat la Basel pe 3 martie 1431. Sfântul Scaun a acceptat cu greu ca la acest conciliu să fie prezenți și eretecii husiți, dar a respins plin de indignare propunerea boemienilor ca la întâlnire să participe Biserica Ortodoxă Greacă
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
încât pacea a părut cea mai bună alternativă. Dintre husiți, clerul utraquist era în favoarea păcii. Negocieri de pace au avut loc la conciliul ecumenic convocat la Basel pe 3 martie 1431. Sfântul Scaun a acceptat cu greu ca la acest conciliu să fie prezenți și eretecii husiți, dar a respins plin de indignare propunerea boemienilor ca la întâlnire să participe Biserica Ortodoxă Greacă și reprezentanții altor culte creștine. Mai înainte de a-și da consimțământul pentru participarea la conciliul, Sfântul Scaun a
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
ca la acest conciliu să fie prezenți și eretecii husiți, dar a respins plin de indignare propunerea boemienilor ca la întâlnire să participe Biserica Ortodoxă Greacă și reprezentanții altor culte creștine. Mai înainte de a-și da consimțământul pentru participarea la conciliul, Sfântul Scaun a mai făcut o ultimă încercare să-i supună pe husiți. Pe 1 august 1431, o mare armată cruciată în frunte cu Frederick, Margraful de Brandenburg, pe care îl însoțea legatul papal cardinalul Cesarini, a intrat în Boemia
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
Prokop ori, așa cum spune legenda, în momentul în care au văzut stindardele husite și au auzit imnul lor de luptă "Kdož jsou Boží bojovníci" ("Voi, care sunteți războinicii lui Dumnezeu"), cruciații s-au retras în grabă. Pe 15 octombrie, membrii conciliului, aflați deja în sesiune la Basel, au trimis o invitație oficială husiților să ia parte la deliberări. La Basel a sosit o ambasada husită pe 4 ianuarie 1433 avândul în frunte pe Prokop cel Mare. Nu s-a ajuns la
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
dobândind o educație clasică. La vârsta de 17 ani, în anul 312, este făcut citeț, iar în anul 319 diacon. La scurt timp după aceasta este învestit în funcția de secretar al patriarhului Alexandru, pe care îl însoțește la Primul conciliu de la Niceea din 325. Patriarhul de atunci, Alexandru, a prezis că Atanasie va deține la un moment dat o funcție înaltă. Până la 20 de ani, Atanasie a scris un tratat intitulat "Despre întrupare", susținând și explicând că Isus Hristos s-a
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
mai târziu. Din această cauză a fost numit "Athanasius contra mundum" sau "Atanasie împotriva lumii". S-a bucurat de sprijinul papei Iuliu I (337-351), care l-a susținut contra arienilor. Apărător îndârjit al dreptei credinței în timpul crizei ariene, îndată după Conciliul Ecumenic din Niceea, a plătit rezistența sa eroică prin cinci perioade de exil, în care a fost trimis de împărații Constantin al II-lea, Constant, Iulian Apostatul și Valens. Atanasie avea stofă de luptător și, când era necesar să lupte
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
fiind ca port însemnat de către Chiril de Alexandria. Din secolul al V-lea e.n., a fost numit și la Yaffa un episcop . Doi din episcopii care au funcționat la Yaffa , Fidus (431 i.e.n.) și Elias (536 î.e.n.) au participat la conciliile bisericii. Arabii conduși de Amr ibn Al As, din comandanții vestiți ai califului Omar (Umar),cuceresc mica urbe, sub steagul Islamului, în anul 636. Noul oraș Ramla devine noua capitală a districtului Jund Falastin , ce înlocuise provincia romană și bizantină
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
engleze și este reședința episcopului de Salisbury. Ea deține un record important, și anume este catedrala cea mai înaltă din această țară și una dintre cele mai înalte din lume, turnul ei având o înălțime de 123 de metri. După Conciliul de la Londra, din anul 1075, s-a hotărât ca scaunul episcopal de la Ramsbury să fie transferat la Salisbury. După acest eveniment, a început construcția unei catedrale, finalizată în anul 1078. În urma neînțelegerilor politice dintre cler și autoritățile locale, episcopul Richard
Catedrala din Salisbury () [Corola-website/Science/306729_a_308058]
-
și nu a mai cauzat o chemare imediată la cruciadă. Papa Inocențiu al IV-lea și împăratul Frederick al II-lea al Sfântului Imperiu Roman erau implicați în lupta imperialo-papală. Frederick luase prizonieri din rândul clericilor care se deplasau la Conciliul de la Lyon, în 1245 fiind în mod formal deposedat de puterile sale imperiale de către Papă. Papa Gregorie al IX-lea oferise cu ceva vreme mai înainte fratelui regelui Ludovic al Franței, Robert de Artois, coroana germană, dar principele o refuzase
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
din secolul XVII (cu domniile lui Filip al III-lea al Spaniei, lui Filip al IV-lea al Spaniei și a lui Carol al II-lea al Spaniei). Evenimentele ce au marcat separarea dintre aceste două epoci pot fi considerate Conciliul de la Trento și Contrareforma. Spania și-a creat în epoca să clasică o estetică și genuri literare specifice, care au influențat apoi evoluția literaturii universale. În ceea ce privește estetică, s-a dezvoltat una realistă, critică la adresa idealismului cavaleresc tipic Renașterii: s-au
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
ca „Montanism” ce provenea de la Marcion din Asia Mică (85-160) sau „Maniheism”, întemeiată de persianul Mani (216-277) în care religia era impregnată de influența gnostică, învățături care au fost condamnate de biserica catolică drept eretice. În secolul IV la Primul conciliu de la Niceea (325) s-au întâlnit episcopii din lumea creștină pentru a hotărî care învățătură va fi definitiv acceptată, și după controverse intense, se despart unele grupări de învățătura religioasă general acceptată. Pe atunci în afară de excomunicare, biserica nu avea alte
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]