1,925 matches
-
devenind Henric al V-lea al Sfântului Imperiu Roman. Henric al IV-lea a murit în anul următor. Au urmat noi revolte și Henric V a încheiat cu prinții un acord în Dieta Sfântului Imperiul Roman la Wurzbung în 1121. Concordatul de la Worms din 1122 a pus în sfârșit capăt controversei investiturii, ce includea doua acte separate, promulgate de Henric al V-lea si Calixt al II-lea. Biserica urma să numească episcopii și pe egumenii mânăstirilor. Iar regele avea să
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a manifestat de-a lungul secolului XV. Pe plan religios, principii locali au preluat dreptul de intervenție în problemele bisericii, pe care împăratul nu mai era capabil să-l exercite. La conciliul de la Konstanz, împăratul a negociat cu papa un concordat, care conferea monarhului autoritatea de a superviza alegerile canonice din Germania. Pe fondul dezlănțuirii intereselor particulare și manifestării nepotismului, practicilor simoniace și traficului de influență,s-a stârnit un scandal, ce încuraja violență reformatoare a predicatorilor populari și răspândirea curentelor
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
lor teritoriu, eliminând un centru concurent de putere - Roma. Privilegiile și imunitățile bisericii nu mai puteau fi tolerate. Se dorea transformarea bisericii într-un instrument pe care să-l folosească în interesul propriu, deschizând calea spre secularizare și laicizare, odată cu Concordatul de la Bologna din 1516 încheiat de regele Franței, Francisc I și papa, regii nemaifiind interesați să sprijine reforma. Regii aveau nevoie permanent de fonduri, datorită creșterii aparatului birocratic și a necesităților militare cauzate de războaie. Motivația economico-politică a funcționat doar
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
credincioșii greco-catolici din Bucovina, cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava). Administratura era subordonată direct Nunțiaturii Apostolice din București , iar funcția de administrator apostolic a fost îndeplinită de preotul Clemente Zlepko din Siret (1923-1930). În negocierile pentru încheierea Concordatului din 1927, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În proiectul de concordat între Vatican și Regatul României era prevăzută la art. 10 înființarea unei mitropolii la Blaj, având eparhii sufragane la Lugoj, Oradea Mare, Baia Mare
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Nunțiaturii Apostolice din București , iar funcția de administrator apostolic a fost îndeplinită de preotul Clemente Zlepko din Siret (1923-1930). În negocierile pentru încheierea Concordatului din 1927, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În proiectul de concordat între Vatican și Regatul României era prevăzută la art. 10 înființarea unei mitropolii la Blaj, având eparhii sufragane la Lugoj, Oradea Mare, Baia Mare și Cluj, cu mențiunea "„I cattolici uniati (ruteni) della Bucovina avranno un Vicario ruteno, dipendente dal Metropolita
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Lugoj, Oradea Mare, Baia Mare și Cluj, cu mențiunea "„I cattolici uniati (ruteni) della Bucovina avranno un Vicario ruteno, dipendente dal Metropolita din Blaj”". Tratativele au fost însă anevoioase, dar în final s-a stabilit, în art. II, alin. 4 al Concordatului, ca din viitoareaa organizare a Bisericii greco-catolice din Regatul României să facă parte și "„o nouă dioceză ce urmează a fi înființată în Nord, cu Scaun Episcopal ce urmează a fi desemnat de comun acord între Sfântul Scaun și Guvernul
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
parte și "„o nouă dioceză ce urmează a fi înființată în Nord, cu Scaun Episcopal ce urmează a fi desemnat de comun acord între Sfântul Scaun și Guvernul Regal. Din această Dioceză vor face parte și greco-rutenii cu administrație specială”". Concordatul a fost încheiat la 10 mai 1927 și ratificat la 10 iunie 1929. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Sfântul Scaun și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolică. Prin bula papală „Sollemni
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
desemnat de comun acord între Sfântul Scaun și Guvernul Regal. Din această Dioceză vor face parte și greco-rutenii cu administrație specială”". Concordatul a fost încheiat la 10 mai 1927 și ratificat la 10 iunie 1929. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Sfântul Scaun și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolică. Prin bula papală „Sollemni Conventione” din 5 iunie 1930 a fost înființată Eparhia Română Unită a Maramureșului cu reședința la Baia Mare. Noua eparhie
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
public opinia că unirea tuturor românilor cu Roma se găsea după 1918 mai departe ca oricând, avertizând că este mai probabilă absorbția uniților de către Biserica Ortodoxă Română. Acest fapt i-a atras critici și din direcția clerului greco-catolic. În timpul negocierii Concordatului cu Sfântul Scaun, care era astfel conceput încât să favorizeze Biserica Română Unită cu Roma în detrimentul Bisericii Romano-Catolice din România, papa Pius al XI-lea i-a transmis dorința să înainteze demisia în vara anului 1924. Pe 3 iulie 1924
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
forțele franceze, teritoriul este înglobat în Republica franceză în 1795 departamentele Ourthe, Meuse-Inférieure, Jemmapes, Sambre-et-Meuse conținând porțiuni din teritoriul principatului. Prin Tratatul de la Lunéville din 1801 Imperiul recunoaște cuceririle franceze din Țările de Jos (inclusiv cea a principatului), iar prin Concordatul de la 1801 Biserica Catolică recunoaște dispariția Principatului episcopal și un nou episcopat este format la Liège, cu autoritate asupra departamentelor Ourthe și Meuse-Inférieure.
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
încoronare este întreruptă, iar Henric părăsește Roma luându-l pe Papa Pascal al II-lea prizonier. Problema Investiturii continuă să domine perioada domniei lui Henric, acesta fiind nevoit să înnăbușească diversele revolte în Germania și Italia. În 1122 este semnat Concordatul de la Worms care pune capăt disputei, marchează creșterea influenței ducilor și episcopilor germani, ceea ce duce la slăbirea puterii imperiale și fărâmițarea Germaniei, fenomen ce avea să dureze încă 8 secole până în secolul al XIX-lea. În utlimii ani ai domniei
Henric al V-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312136_a_313465]
-
manevrat lucrurile în așa fel, încât în 1080 a apărut un antipapă, cu numele (Clement al III-lea). Divergența dintre monarhul imperial german și papalitate a dus la un război, care a slăbit puterea imperiului german din 1077 până la încheierea concordatului de la Worms, în 1122. În baza concordatului, papa era autoritatea îndrituită să numească în funcții pe înalții ierarhi ai clerului, însă regele german avea drept de "veto" în alegerile făcute de papă. Controlul imperial asupra Italiei a fost pierdut temporar
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
1080 a apărut un antipapă, cu numele (Clement al III-lea). Divergența dintre monarhul imperial german și papalitate a dus la un război, care a slăbit puterea imperiului german din 1077 până la încheierea concordatului de la Worms, în 1122. În baza concordatului, papa era autoritatea îndrituită să numească în funcții pe înalții ierarhi ai clerului, însă regele german avea drept de "veto" în alegerile făcute de papă. Controlul imperial asupra Italiei a fost pierdut temporar, iar coroana imperială a devenit dependentă de
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
noul lăcaș de cult fiind sfințit la data de 7 octombrie 1951 de către pr. Petru Pleșca, devenit între timp ordinarius substitutus al Diecezei de Iași. După instaurarea în România a regimului comunist și denunțarea unilaterală la 17 iunie 1948 a Concordatului de către același regim, Biserica Romano-Catolică a fost supusă unei cenzuri severe. Pentru a asigura continuitate în conducerea diecezelor, Sfântul Scaun a intervenit cu instrucțiuni speciale, jurisdicția diecezei fiind încredințată unor locțiitori de episcop, sub denumirea de ordinarius substitutus. După moartea
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
fost enciclicile sale asupra educației, căsătoriei, și mai presus de toate, asupra problemei sociale. Deși a luptat plin de curaj de la început, Pius era gata să întindă mâna cu prietenie, iar pontificatul său este remarcabil printr-o întreagă serie de concordate. Cel mai important eveniment a fost, desigur, Tratatul de la Lateran din 1929, care a adus atât de mult dorita și mulțumitoarea rezolvare a problemei romane. Pius al XI-lea a apreciat profund singularitatea firii omenești. A sprijinit din răsputeri activitatea
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
1927 între Regatul României pe de o parte Sfântul Scaun pe de cealaltă parte. Din partea României a semnat ministrul Vasile Goldiș, ministru al Cultelor în guvernul Averescu, iar din partea Sfântului Scaun a semnat cardinalul Pietro Gasparri, cardinal secretar de stat. Concordatul a permis reorganizarea Bisericii Catolice de rit latin și garanta credincioșilor exprimarea libertății religioase, așa cum fusese recunoscută, în Constituția din 1923, pentru ortodocși și greco-catolici. Legea pentru ratificarea Concordatului cu Sfântul Scaun din 12 iunie 1929 a fost votată de
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
Sfântului Scaun a semnat cardinalul Pietro Gasparri, cardinal secretar de stat. Concordatul a permis reorganizarea Bisericii Catolice de rit latin și garanta credincioșilor exprimarea libertății religioase, așa cum fusese recunoscută, în Constituția din 1923, pentru ortodocși și greco-catolici. Legea pentru ratificarea Concordatului cu Sfântul Scaun din 12 iunie 1929 a fost votată de Senat în ședința din 25 mai 1929 și de Adunarea Deputaților în ședința din 29 mai 1929. Legea a fost promulgată prin decretul nr. 1842/1929 și publicată în
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
Monitorul Oficial nr. 126 din 12 iunie 1929. În condițiile în care regele Mihai I era minor, decretul de promulgare a fost semnat de cei trei membri ai Regenței, unul din ei fiind chiar patriarhul Miron Cristea. Principalele prevederi ale Concordatului erau următoarele: Prin Decretul nr. 151 din 17 iulie 1948, Concordatul a fost denunțat de către autoritățile comuniste din România, iar în august 1948, guvernul a preluat o parte din prerogativele papale. Noua Lege a Cultelor consfințea dreptul puterii laice de
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
care regele Mihai I era minor, decretul de promulgare a fost semnat de cei trei membri ai Regenței, unul din ei fiind chiar patriarhul Miron Cristea. Principalele prevederi ale Concordatului erau următoarele: Prin Decretul nr. 151 din 17 iulie 1948, Concordatul a fost denunțat de către autoritățile comuniste din România, iar în august 1948, guvernul a preluat o parte din prerogativele papale. Noua Lege a Cultelor consfințea dreptul puterii laice de a interveni în organizarea bisericească. Articolul 22 prevedea că "„pentru crearea
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
a interveni în organizarea bisericească. Articolul 22 prevedea că "„pentru crearea și funcționarea de eparhii (dioceze, superintendențe), se vor socoti în medie 750. 000 de credincioși pentru fiecare eparhie"". Astfel, statul, și nu Suveranul Pontif stabilea modul de organizare. Abrogarea Concordatului în vara anului 1948 a fost motivată în presă prin "garantarea libertății religioase în R.P.R.", ceea ce anula, implicit, și motivele ce au stat la baza unirii din 1698. Prin urmare, la 1 decembrie 1948, guvernul de la București a decretat ""reunificarea
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
parte din impozitul pe venit comunităților religioase recunoscute, conform unui regim denumit „opt la mie” ("Otto per mille"). Sunt permise donații comunităților creștine, evreiești, budiste și hinduiste; islamul rămâne însă exclus, deoarece nicio comunitate musulmană nu a semnat încă un concordat cu statul italian. Contribuabilii care nu doresc să finanțeze nicio religie contribuie cu partea lor la sistemul de asigurări sociale. Educația în Italia este gratuită și obligatorie de la șase la șaisprezece ani, și constă din cinci etape: grădinița ("scuola dell
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
transmis arhiepiscopului Netzhammer nedumerirea sa față de arestarea lui Ioan Bălan. Arhiepiscopul a răspuns cu părerea că Bălan devenise victima intrigilor lui Vasile Lucaciu, presupunere împărtășită de rege. După ce prin decretul nr. 151 din 17 iulie 1948 România a denunțat unilateral Concordatul cu Sf. Scaun, la 7 iulie 1950 au fost expulzați reprezentanții Vaticanului la București, relațiile diplomatice cu Vaticanul au fost întrerupte, Nunțiatura Apostolică de la București a fost închisă și în cursul aceluiași an palatul episcopal a fost preluat de către stat
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
impunere în România a comunismului prin crimă și teroare. În plan extern România a devenit un stat satelit al Uniunii Sovietice și a rupt sau răcit relațiile diplomatice cu statele din vestul Europei. În anul 1948 România a denunțat unilateral Concordatul din 1927, primul pas care a deschis drumul spre persecuția Bisericii Catolice din România. După documente de arhivă, biograful ei, Robert Levy afirmă că Pauker ar fi dovedit uneori și o oarecare moderație , de pildă, în legătură cu poziția rezervată a ei
Ana Pauker () [Corola-website/Science/300073_a_301402]
-
de state federale cu o majoritate de locuitori neînregistrați ca enoriași. În Germania, în funcție de venit, persoanele înregistrate ca aparținând uneia dintre cele două biserici naționale sunt pasibile de "impozit bisericesc" (aproape 8% din impozitul pe venit), care, în baza unui concordat cu statul, este perceput de autoritățile fiscale. (Astfel, cine figurează în datele oficiului stării civile și ale fiscului cu mențiunea „fără religie” nu este automat ateu!) În ciuda pierderilor recente de adepți, creștinismul este în continuare cea mai importantă religie din
Demografia Germaniei () [Corola-website/Science/319533_a_320862]
-
său, Engelbert al II-lea a fost un susținător loial al dinastiei Saliene. El a figurat ca garant al regelui german Henric al V-lea la încoronarea acestuia ca împărat romano-german din februarie 1111 și a fost martor ocular la Concordatul de la Worms încheiat de împărat cu papa Calixt al II-lea în septembrie 1122. În același an, fratele său mai mare, Henric al III-lea a devenit duce de Carintia, iar la moartea acestuia din 1123 Engelbert i-a succedat
Engelbert de Carinthia () [Corola-website/Science/324948_a_326277]