3,116 matches
-
teatru, montată de un bun regizor, sunt de nelipsit jocul, suspansul, coregrafia, decorul, culisele, publicul, tot ce ține de artă exprimării. Scenele sunt jocuri interpersonale, care au următoarele caracteristici: 4. se desfășoară în spații închise/deschise, bine delimitate, care se configurează că un sistem în spațiul parizian; 5. se derulează într-o situație socială/intimă și constau din mai multe acțiuni, fiecare cu modul său constitutiv. Ciocnirea dintre traiectoria individuală a pasiunii și mecanismul social naște personaje de consistentă dramatică. Raportul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o ceremonie socială globală, cu reguli sofisticate. Lecturile, cumpărăturile, publicitatea, piesele de teatru manipulează spiritele, le dictează insidios comportamentul, le atribuie funcții. În totalitatea lor, scenele private rezumă universul cotidian al Parizienei, destul de reglementat, pe care ea încearcă să-l configureze altfel. 2.2.3. Scene intime sau theatrum amoris Iubirea în societatea franceză are o permanentă de invidiat. Românul francez este genul în care Erosul este suveran 293, femeia ocupând o poziție centrală. Dragostea este motorul clasic al povestirii de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Giuseppe Savoca confirmă faptul că acesta este unul dintre puținele lexeme, și singurul cu mai mult de zece ocurente, la care autorul a renunțat după ce de al doilea Răzoi Mondial. Dimpotrivă, situația cantitativa și distributiva a cuvântului sogno vis se configurează că o veritabilă izotopie de-a lungul tuturor etapelor de creație, numărul ocurentelor din ultimele poezii postbelice ajungând să îl depășească pe cel din plachetele anterioare, probabil, deoarece apropierea bătrâneții și a morții avea nevoie de un element compensatoriu. Compoziția
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se extind prin turbină și generează energie electrică în generator, într-o cantitate din care se scade puterea consumată pentru acționarea compresorului. Turbinele cu gaz sunt proiectate cu unul sau două axe. Turbinele cu gaz cu un singur ax sunt configurate cu un ax continuu și, prin urmare, în toate etapele funcționează la aceeași viteză. Aceste unități sunt cele mai potrivite pentru aplicații de acționare a generatoarelor, care nu necesită o variație semnificativă a vitezei sau nu este dorită variația vitezei
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
direcție de evoluție, pentru care acesta își poate construi o strategie. Există apoi vectori ai schimbării, în sistem și în afara lui. Ei sunt bazați în special pe informație, ca bază a ordinii ce rezultă din multiple dezechilibre și non-uniformități ce configurează relațiile dintre elementele unui sistem economic. Dezvoltarea acestuia se hrănește din dezechilibru, e o succesiune de dezechilibre, organizată și reorganizată într-un mod mai mult sau mai puțin creativ, inovativ și caracterizată de adaptări continue, unele mai mici, altele radicale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Mauron pare să acorde puțină importanță repetițiilor, deși pleacă în construcția asociațiilor de la acestea. Sub aspect intratextual, repetarea leagă, iar diferirea nuanțează. Inconștientul și neobservatul care asigură entropia textului eminescian se ascund în spatele diferirii, însă, fără această repetare, cum să configurezi grupuri asociative? Constelațiile intratextuale de pe bolta prozasticii eminesciene oferă tabloul galactic ce l-ar fi încântat pe căutătorul mitului personal. Chiar dacă Ioan Petru Culianu opina despre complexe că ar fi mai curând ale criticului decât auctoriale 4, "există, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
linia teoriei simbolului, Marina Mureșanu-Ionescu propune o lectură a visului eminescian și a celui nervalian, astfel încât lumea magică din somn ("o lume ca nelumea este posibilă, nefiind întreruptă de-o altă ordine de lucruri") se conturează ca o altă realitate, configurată conform unei retorici onirice. Ne întoarcem la hieroglifă, ca resursă de magie și, în același timp, ca element intertextual: Ideea de descifrare a unei enigme, a unor hieroglife purtătoare de sensuri ascunse este comună lui Eminescu și Nerval și una
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ne propunem să urmărim ceea ce vom numi constelații intratextuale. Este vorba despre serii intratextuale care interferează și care se structurează fundamentându-se pe cel puțin două nuclee intratextuale. Vom vedea cum, de pildă, murii afumați și ferestrele mari, dar neluminoase configurează o astfel de constelație intratextuală. Și pentru intratextualitate, ca pentru toate raporturile stabilite în text, unitatea de bază va fi oferită de lexem (cuvânt, adică; unitate lexicală), chiar semantem. Ne referim la repetarea intratextuală. În ceea ce privește diferirea, cel se va dovedi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
construite cu ajutorul sufixului colectiv -iș (hățiș, păienjeniș) alarmează puțin din cauza impresiei de hegemonie a haosului. Pe fondul unei structuri frastice respirând vetustețe dusă la superlativ (prăbușire), ca semn al decrepitudinii desubstanțializare siptomatică hățișul oferă și rimă semantică păienjenișului și împreună configurează traseul dedalic al inițierii. Dezordinea din purgatoriu va face sintagmă antitetică ordinii din paradisul selenar. Materia cu indice entropic tot mai mare este descrisă în cercuri concentrice: dinspre exterior (cafenea, grădină) către interior (casă, masă, carte, pagină). Constelațiile descriu trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
el răscolea c-un fel de patimă și-mi cumpăra cele mai obscure și mai fără de-nțeles (Eminescu: 2011, II, 60). Aceste "șiraguri" care adună la un hipotext mai multe sau mai puține "mărgele hipertextuale" (perechile de serii intratextuale care configurează constelațiile menționate până acum nu sunt singurele de pe "bolta intratextuală" a prozei eminesciene; ar mai putea fi descrise și altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Intertextul poate fi trăit, mai mult decât înțeles, prin Mitul Eternei Reîntoarceri: "Și viața se-ncepea din nou, fericită și lină, o eternă repetițiune a fericirei de ieri" (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 265). Pentru a sistematiza/compara seriile intratextuale configurate în urma analizei celor două categorii intratextuale (prozastică și transprozastică), propunem următorul tabel. Tabel 2. Serii de intratextualitate prozastică/transprozastică 4.2.2. Intratextualitatea "pe verticală": filiația intratextuală sau autogenerarea Sub aspect metodologic, trebuie menționat faptul că prezenta cercetare alege ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
făcînd eforturi să le înțeleagă și să le accepte. Între altele, Farraday îi oferă majordomului Ford-ul său pentru o excursie prin Anglia pe care muncind fără întrerupere între pereții Palatului Darlington bătrînul servitor nu o cunoaște prea bine. Aici se configurează, în fond, punctul de plecare al jurnalului-roman (de fapt, un manuscris memorialistic, în care amintirile subiective și, ca atare, nesistematizate, ale lui Stevens creionează un fragment de istorie personală și colectivă). Tot aici identificăm și pretextul epic al lui Ishiguro
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
l-a consacrat pe Chinaski anterior fiind și aici prezent, chiar în absența parțială a eroului. Romanul de mijloc (cronologic vorbind: a apărut în 1982!), Șuncă pe pîine (tipărit recent la Polirom), constituie piesa de rezistență a acestul periplu biografico-ficțional, configurînd, cel mai convingător, profilul moral al unui Holden Caulfield american, ieșit din literatură și intrat în realitatea imediată. Povestea e plasată la începutul vieții lui Chinaski, surprinzînd copilărila marcată de brutalități (în special, din partea tatălui) și adolescența sa însingurată și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
devenit deja un fapt cert că la nivelul Generației '60, s-a produs o schimbare a viziunii poetice, (...), lucrul acesta l-am putea realiza, [la Ana Blandiana n. a.], ca membră a șaizeciștilor, printr-o analiză, la nivelul aproape fiecărui poem, configurând, în fapt, imaginarul liric al poetei, comentat cu varii grile, din diverse unghiuri ale lexicului, ale temelor, ale viziunii lirice. Toate acestea converg spre a nuanța schimbarea care s-a produs, în Generația '60, la nivelul discursului poetic, inclusiv în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dizolvarea vechilor sensuri se suprapune dizolvării canonului paradigmatic neomodernist și chiar dizolvării propriului canon. Desigur, Ana Blandiana păstrează de la Generația '60 o construcție guvernată de "imagini artistice dense, novatoare, în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic"105. Totuși, originalitatea scrisului "configurează lumi posibile și imposibile, generate de trecerile succesive în planul visului, prin care eul liric ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
guvernată de "imagini artistice dense, novatoare, în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic"105. Totuși, originalitatea scrisului "configurează lumi posibile și imposibile, generate de trecerile succesive în planul visului, prin care eul liric ajunge la echilibrarea mișcărilor interioare, legitimând astfel permanenta construcție și reconstrucție a creației"106. Reinvestirea cu sensuri noi, în legătură sau nu cu constantele liricii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Editura, Dacia, 1973, p. 26). 31Ibidem, p. 157. 32 Revista "Amfiteatru", 1984, Totul. 33"Grefată pe constantele Generației '60, poezia Anei Blandiana este construită de imagini artistice dense, novatoare în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic. Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-si propriul sens, iar dorința de a tinde
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În numele cărora se legitimează pe scena vieții politice. Evidențiind proiecte politice adesea divergente sau chiar contradictorii În raport cu alte opțiuni sociale, discursul politic se situează Întotdeauna la intersecția unor interese sociale complexe, exprimând o adevărată rețea de interacțiuni, pe care o configurează la nivel mai mult sau mai puțin sistematic, depinzând de alte discursuri politice, proprii sau ale altora , de necesitățile acțiunii politice sau ale contextului social- istoric. Stilistica discursului politic este dominată până Într-atât de contextul acționai Încât stă cel
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și științific. III. Etică și educație Personalitatea, binele suprem Este o disciplină filosofică, În primul rând, prin tradiția la care se raportează. Gândirea etică s-a cristalizat În cadrul concepțiilor filosofice generale. Cele mai mari și reprezentative doctrine etice s-au configurat În cadrul marilor concepții filosofice; pe de altă parte, orice filosofie autentică este În același timp și o etică. Platon, Aristotel, Hegel, Kant, pentru a nu-i aminti decât pe cei mai reprezentativi filosofi, au fost, În același timp, și moraliști
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
doi scriitori" (p. 184); Aceste date de portret moral, întregind marele portret procesual, schițat de poezie și proză figurii interioare a visătorului revoltat, se confirmă și în replicile personajului" (p. 221). Introducere... Vom atrage atenția că paginile de această natură configurează simultan cu ideea, imaginea socio-comportamentală a auditoriului (...) și nu mai puțin portretul interior al predicatorului" (p. 130). În G. Călinescu..., substantivul autoportret, pe lângă faptul că apare în titlu, este folosit de peste zece ori, fie simplu, fie însoțit de determinanți precum
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
apără și acuză, plânge și râde pentru a-și regăsi liniștea" (p. 300). Singurătatea... "Râsul lui molipsește auditoriul și cititorii, protagonistul adevărat al operei fiind marele povestitor, cu mimica și cu gesturile lui verbale irepetabile" (p. 48). G. Călinescu... "Se configurează, treptat, un Călinescu personaj și regizor spiritual al propriei opere" (p. 28); În subtext, Călinescu e peste tot, cu dramele lui de conștiință, ca și în alte conferințe despre scriitori, concepute cu tâlc; un fel de travesti cvasi literar" (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
actor etc.), prin izotopii specifice (ubicuitate, dinamism etc.) și prin procese sufletești caracteristice (etalare mediată ca răspuns în fața unei realități opresive, jocul revelării prin ascundere și mesajul dublu pe care îl generează etc.). În al doilea rând, aceste câmpuri lexico-semantice configurează o perspectivă particulară asupra lecturii și asupra actului critic înțelese ca activități de cunoaștere interumană, cu valori și norme specifice, care garantează nu doar receptarea adecvată a mesajului explicit al operei, prin decodificarea semnelor lingvistice, ci și înțelegerea dimensiunii umane
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
înverșunarea și, cu un aristocratic simț al ignorării nesemnificativului, tratează lumea ca text, iar oamenii, ca personaje. Iar această atitudine îl spiritualizează și îl face să îmbrățișeze diversitatea adusă de celălalt. Nervurile acestui tip aparte de atitudine ironică par să configureze și să confere identitate proprie atât modelului de profesor, cât și celui de critic literar. A cultiva/ preda ironia înseamnă a te deschide în fața ambiguității cuvântului, caracterelor, moralei, adevărului. Iar lucrul cu variabilele nu poate decât să se plieze foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în prezentul ei, a treia, oameni de viziune, pentru care prezentul nu există decât fie ca substanță a judecății, fie ca mediu în care se naște viitorul, iar ultima, oameni de acțiune, cei care nu doar trăiesc prezentul, ci îl configurează, mai bine zis îl fac, prin chiar faptele lor. Dacă ar intra în jocul acestei imaginare taxonomii semi-seria, oare unde s-ar situa pe sine însăși doamna prof. Elvira Sorohan? Neputându-ne acorda un răspuns personal simultan cu întrebarea, ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
spodobit de-au găsit izvorul vieții cel nescădzut", evidențiază, prin metafora scrierii-moșie transmisă urmașilor, ideea fundamentală a legatului sapiențial ca formă absolută de moștenire, pentru că ea oferă acces nu numai la bunăstarea materială, ci la însăși sursa vieții eterne. Se configurează, astfel, în mod ideal, un univers unde învățătura, categorie gnoseologică și ontologică deopotrivă, este o nevoie vitală, sine qua non "pentru că cum nu poate nime a lăcui în ceastă lume fără de apă, așea nu poate fi nice fără învățătură"62-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]