1,866 matches
-
fiind construită pe patru silabe accentuate (vârfuri) care alternează cu un număr nedefinit de silabe neaccentuate (depresiuni), legate unele de altele de litere care seamănă unele cu altele. Toate vocalele rimează cu tot restul, dar consoanele rimează doar cu celelelte consoane. Acest lucru este neobișnuit pentru urechile noastre moderne, pentru poezia pe care o cunoaștem acum, ea fiind deseori caracterizată de rimă și de un număr constant de silabe neaccentuate. În poezia anglo-saxonă, deseori consoana inițială este repetată în interiorul versului. De
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
dar consoanele rimează doar cu celelelte consoane. Acest lucru este neobișnuit pentru urechile noastre moderne, pentru poezia pe care o cunoaștem acum, ea fiind deseori caracterizată de rimă și de un număr constant de silabe neaccentuate. În poezia anglo-saxonă, deseori consoana inițială este repetată în interiorul versului. De exemplu, în versul din Beowulf «weras on wil-siț wudu bundenne» , «man on desired journey bound the ship», majoritatea cuvintelor rimează cu consoana «w». În acest vers aliterația este atțt de impotantă încât poetul probabil
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
și de un număr constant de silabe neaccentuate. În poezia anglo-saxonă, deseori consoana inițială este repetată în interiorul versului. De exemplu, în versul din Beowulf «weras on wil-siț wudu bundenne» , «man on desired journey bound the ship», majoritatea cuvintelor rimează cu consoana «w». În acest vers aliterația este atțt de impotantă încât poetul probabil a început cu combinația de cuvinte «wil-siț» («desired journey») ca idee principală a versului, face apoi să rimeze cuvintele care urmează cu acestea, lăsând aliterația să formeze propoziția
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
hand in cap” care desemna un joc în care partenerii își disputau diverse obiecte personale după un preț fixat de un arbitru. Obiectele erau puse într-o căciulă (cap) și erau extrase la întamplare cu mâna (hand). Prin contractare lingvistică, consoana “n” a disparut, iar sintagma a devenit un cuvânt de sine stătător: handicap. În secolul 18 cuvântul “handicap” începe să fie aplicat și la cursele cu cai. Deplasarea semantică a handicapului de la semnificația primară de “joc de noroc” la semnificația
Dizabilitate () [Corola-website/Science/319721_a_321050]
-
certitudine despre fonologia limbilor moarte. Valorile fonetice ale grafemelor galice sunt reconstruite datorită informațiilor provenite din surse latinești și modul de pronunțare al multor dintre ele rămâne și va rămâne incert. Un exemplu poate să fie valoarea fonetică adevărată a consoanei marcate în text cu "đ" (supranumite „tau galic” deja în Antichitate) și descrise în mod foarte ambiguu. Pronunțarea propusă este cea care domină astăzi în lumea de știință. Conform informațiilor adunate de la surse scrise, galica s-a bucurat de sistemul
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
poziționat înainte de . Fonemele consonantice nu au fost supuse schimbărilor atât de turbulente ca a fost în cazul vocalelor și multe dintre ele se atribuie influenței externe. Printre schimbările atestate se pot menționa simplificarea secventei la geminat, iar secvenței formate de consoană oclusivă și la geminat. Pentru limba galică au fost folosite cel puțin trei sisteme de scriere peste secole. Cele mai vechi atestări cunoscute au fost scrise în alfabetul etrusc modificat, cunoscut ca „alfabetul de la Lugano” adoptat de gali, cel mai
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
al limbii galice care nu apare în latină. "X" stă atât pentru cât și pentru ). "Q" apare sporadic, întotdeauna cu "U/V" ca varianta de scriere a secvenței "CU" și poate și să marcheze realizarea arhaică a sunetului evoluat din consoană labiovelară surdă protoceltică, pe semne . "U" și "V" nu sunt diferențiate, ambele reprezentând sunetele , și . reprezintă similitudine distinctă cu limba latină din punct de vedere al morfologiei, faptul o dată considerat să dovedească conceptul subfamiliei comune italo-celtice în cadrul familiei indo-europene. Calvert
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
al nostrul", "Alexandrul", "de exemplul", unde corect se scrie fără "-l" la final. Cuvintele scrise și pronunțate greșit "excadron", "excalada", "excroc" etc. în loc de "escadron", "escalada", "escroc" sînt și ele cauzate de hipercorectitudine, prin impresia că în neologisme dintre secvențele "s"+consoană și "x"+consoană numai a doua poate fi corectă. Pronunția hipercorectă transformă la unele cuvinte vocala "i" în "e": "vereghetă", "petec", "plastec", "împiedeca", "pureci", "tenesi', "sălbatec", "săptămînei", "după-amiezele", "pîinei" etc. Similar, vocala "u" devine în unele cuvinte "o": "să adaoge
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
de exemplul", unde corect se scrie fără "-l" la final. Cuvintele scrise și pronunțate greșit "excadron", "excalada", "excroc" etc. în loc de "escadron", "escalada", "escroc" sînt și ele cauzate de hipercorectitudine, prin impresia că în neologisme dintre secvențele "s"+consoană și "x"+consoană numai a doua poate fi corectă. Pronunția hipercorectă transformă la unele cuvinte vocala "i" în "e": "vereghetă", "petec", "plastec", "împiedeca", "pureci", "tenesi', "sălbatec", "săptămînei", "după-amiezele", "pîinei" etc. Similar, vocala "u" devine în unele cuvinte "o": "să adaoge", "repaos", "tentacole", "autovehicol
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
cu ajutorul unor exemple. Observații: În limba maghiară actuală nu mai există decât un singur timp trecut. Nuanțele pe care le exprimă în română diferitele timpuri trecute se exprimă în maghiară prin prefixe verbale și prin context. Trecutul este marcat de consoana "t" (cu varianta "tt") care precede desinențele personale. Exemple cu vocalele de legătură: Acest timp se formează din indicativul prezent al verbului auxiliar "fog" și infinitivul verbului conjugat, care poate precede sau urma auxiliarul: Exemple în propoziții: "Keresni fog engem
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
gramaticile limbii maghiare nu sunt considerate moduri, și se numesc forme nominale ale verbului. Marca infinitivului este "-ni", adăugată la rădăcina verbului: "beszél" → "beszélni „a vorbi”, "akar" → "akarni „a vrea”, "esik" → "esni „a cădea”. Dacă rădăcina se termină cu două consoane sau cu vocală lungă + "t", marca infinitivului se adaugă cu ajutorul unei vocale de legătură: "hall" → "hallani „a auzi”, "dönt" → "dönteni „a decide”, "állít" → "állítani „a afirma”, "hűt" → "hűteni" „a răci” (tranzitiv). Infinitivul se folosește în general pentru a exprima o
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
-ő " adăugat la rădăcina/tema verbului: "olvasó „care citește”, "néző „care privește”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „a zâmbi” → "mosolygó" „care zâmbește”, "érdemel" „a merita” → "érdemlő" „care merită”. Principala neregularitate în formarea participiului prezent este înlocuirea consoanei finale a rădăcinii unor verbe cu "v": "jön" „a veni” → "jövő" „care vine”, "iszik" „a bea” → "ivó" „care bea”. Valorile participiului prezent: Forma acestui timp al participiului este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a treia singular, și
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
Acest articol tratează sistemul fonemic al limbii maghiare standard, corespondența dintre scriere și pronunțare, schimbările fonetice redate în scris și cele neredate în scris care au loc la contactul dintre două consoane, precum și caracteristicile accentuării și ale intonației în limba maghiară. Limba maghiară standard se caracterizează prin șapte perechi de foneme vocalice: - , - , - , - , - , - și - . Punctele lor de articulare sunt cele reprezentate mai jos: </div> Membrele fiecărei perechi se diferențiază prin cantitatea vocalică, iar
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
vechi în limbă), "a fotelban/"fotelben „în fotoliu” (împrumut relativ recent). Există mai multe perechi de pronume și adverbe la care opoziția vocală anterioară ↔ vocală posterioară corespunde opoziției apropiere ↔ depărtare: Limba maghiară standard are 25 de foneme consonantice: În scris, consoanele sunt reprezentate și se pronunță în felul următor: Nu toți lingviștii sunt de acord în privința naturii fonemelor redate prin "ty" și "gy". Pentru unii acestea sunt oclusive, dar după alții este vorba de africate (, respectiv ). Toate consoanele pot fi scurte
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
consonantice: În scris, consoanele sunt reprezentate și se pronunță în felul următor: Nu toți lingviștii sunt de acord în privința naturii fonemelor redate prin "ty" și "gy". Pentru unii acestea sunt oclusive, dar după alții este vorba de africate (, respectiv ). Toate consoanele pot fi scurte sau lungi. Cele lungi se transcriu prin dublarea literei. Lungimea consoanelor are valoare funcțională: Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. Singurul element de ortografie pe principiul
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
lingviștii sunt de acord în privința naturii fonemelor redate prin "ty" și "gy". Pentru unii acestea sunt oclusive, dar după alții este vorba de africate (, respectiv ). Toate consoanele pot fi scurte sau lungi. Cele lungi se transcriu prin dublarea literei. Lungimea consoanelor are valoare funcțională: Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. Singurul element de ortografie pe principiul etimologic este redarea consoanei /j/ prin două grafeme: "j" și "ly", cel din urmă
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
sau lungi. Cele lungi se transcriu prin dublarea literei. Lungimea consoanelor are valoare funcțională: Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. Singurul element de ortografie pe principiul etimologic este redarea consoanei /j/ prin două grafeme: "j" și "ly", cel din urmă fiind cândva transcrierea consoanei . Întâlnirea a două consoane poate provoca schimbări în pronunțarea uneia dintre ele sau a ambelor. Una dintre schimbările fonetice este asimilarea, parțială sau totală, când una
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. Singurul element de ortografie pe principiul etimologic este redarea consoanei /j/ prin două grafeme: "j" și "ly", cel din urmă fiind cândva transcrierea consoanei . Întâlnirea a două consoane poate provoca schimbări în pronunțarea uneia dintre ele sau a ambelor. Una dintre schimbările fonetice este asimilarea, parțială sau totală, când una din consoane preia una sau mai multe din caracteristicile celeilalte. Unele asimilări sunt redate
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. Singurul element de ortografie pe principiul etimologic este redarea consoanei /j/ prin două grafeme: "j" și "ly", cel din urmă fiind cândva transcrierea consoanei . Întâlnirea a două consoane poate provoca schimbări în pronunțarea uneia dintre ele sau a ambelor. Una dintre schimbările fonetice este asimilarea, parțială sau totală, când una din consoane preia una sau mai multe din caracteristicile celeilalte. Unele asimilări sunt redate în scris: Cele mai multe asimilări
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
prin două grafeme: "j" și "ly", cel din urmă fiind cândva transcrierea consoanei . Întâlnirea a două consoane poate provoca schimbări în pronunțarea uneia dintre ele sau a ambelor. Una dintre schimbările fonetice este asimilarea, parțială sau totală, când una din consoane preia una sau mai multe din caracteristicile celeilalte. Unele asimilări sunt redate în scris: Cele mai multe asimilări nu se reflectă în scris, mai ales când au loc între consoana finală a primului termen dintr-un cuvânt compus și consoana inițială a
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
Una dintre schimbările fonetice este asimilarea, parțială sau totală, când una din consoane preia una sau mai multe din caracteristicile celeilalte. Unele asimilări sunt redate în scris: Cele mai multe asimilări nu se reflectă în scris, mai ales când au loc între consoana finală a primului termen dintr-un cuvânt compus și consoana inițială a termenului al doilea sau la contactul dintre o rădăcină și un sufix. Astfel termenii componenți, respectiv cuvântul la care se adaugă sufixul, se pot recunoaște ușor: O schimbare
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
una din consoane preia una sau mai multe din caracteristicile celeilalte. Unele asimilări sunt redate în scris: Cele mai multe asimilări nu se reflectă în scris, mai ales când au loc între consoana finală a primului termen dintr-un cuvânt compus și consoana inițială a termenului al doilea sau la contactul dintre o rădăcină și un sufix. Astfel termenii componenți, respectiv cuvântul la care se adaugă sufixul, se pot recunoaște ușor: O schimbare care are loc și în interiorul rădăcinilor, fără să fie marcată
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
rădăcină și un sufix. Astfel termenii componenți, respectiv cuvântul la care se adaugă sufixul, se pot recunoaște ușor: O schimbare care are loc și în interiorul rădăcinilor, fără să fie marcată în scris, ca în română, este velarizarea lui "n" înaintea consoanelor "g" și "k": "hang" „voce”, "munka" „muncă”. În limba maghiară, accentul este tonic (numit și de intensitate), ca în română. El cade totdeauna pe prima silabă a cuvintelor, dar sunt și cuvinte care nu se accentuează, din categoria cuvintelor funcționale
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
Szakadatlanul esik az eső" „Plouă fără încetare”. Adjectivul are plural numai în funcția de nume predicativ, marca pluralului fiind tot "-k": "Szépek ezek a virágok" „Sunt frumoase florile astea”. Adăugarea lui "-k" are loc în următoarele variante: Adjectivele terminate cu consoană formează pluralul ca substantivele cu consoană și se declină ca acestea, dar numai când sunt substantivate. Schimbările fonetice cauzate de sufixe sunt în general aceleași ca la substantive, la fel ca regulile de adăugare a vocalelor de legătură. Observații: În
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
încetare”. Adjectivul are plural numai în funcția de nume predicativ, marca pluralului fiind tot "-k": "Szépek ezek a virágok" „Sunt frumoase florile astea”. Adăugarea lui "-k" are loc în următoarele variante: Adjectivele terminate cu consoană formează pluralul ca substantivele cu consoană și se declină ca acestea, dar numai când sunt substantivate. Schimbările fonetice cauzate de sufixe sunt în general aceleași ca la substantive, la fel ca regulile de adăugare a vocalelor de legătură. Observații: În gramaticile limbii maghiare se tratează numeralul
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]