190,047 matches
-
de punctaj. Însă nu atît de mari încît PDSR să nu obțină locul întîi la partide. Iar în primul tur al prezidențialelor, dl Iliescu să nu fie cel mai bine clasat dintre candidați. Scriu aceste lucruri nu pentru că vreau să constat și eu anumite chestiuni care țin de evidență, ci deoarece diverși comentatori afirmă, pe urmele d-lui Năstase, că românii votează în cea mai mare parte cu stomacul. Unii dintre ei au început de pe acum să se declare decepționați de
Ce mai zic sondajele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16760_a_18085]
-
realitate pe care desigur îl are... Pentru că, e clar "golul" nu există. Este un cuvînt impropriu, el nu exprimă nimic. Două alte cuvinte exprimă tot - prezență și absență. Primul este evident prin sine însuși. Al doilea confirmă existența primului și constată dispariția lui. Realitatea acestor reprezentări este de natura fluxului și refluxului. Înaintare și retragere a aceleiași mări de viață și moarte. Viața și moartea sunt legate între ele în același fel și se cuprind între ele pentru că nu pot fi
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
vitrinele ocidentale, după ce s-au convins că la Paris ori Londra câinii nu umblă cu covrigi în coadă, ei au reînceput să descopere "frumusețile patriei". După ce-au întâlnit destui compatrioți ce trag mâța de coadă și după ce-au constatat și descreșterea constantă a entuziasmului propriilor rude față de vizitelor lor, tot mai mulți români renunță chiar să-și reînnoiască pașaportul. Mai există o cauză: noi călătorim încă așa cum se călătorea în veacul al nouăsprezecelea. A pleca în străinătate înseamnă o
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Sunt deja trei-patru ani de când constatăm o accelerare spectaculoasă a schimbării care a clocotit la foc mic întregul deceniu. Reînnoite sunt limbajul, media, moda, moravurile, muzica, sentimentele, sexualitatea, starea civilă etc. Câteva întrebări numai, și câteva îndoieli, cu privire la calitatea și la scopurile acestor transformări. Chiar dacă are
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
și perisabil. În loc să modifice o percepție, șocul năuc, greoi, strident colorat și vandabil doar o nedumerește și finalmente o copiază pe cea existentă, multiplicând-o în n exemplare. După minunea penelor și mai ales după aceea a vorbirii se va constata că șocul-papagal, șocul din colivie rostește exclusiv textele altora. Sentințele morale și cele estetice - poate nu chiar inutile, dar locale și fade - nu vor atinge niciodată esența acestui tip de vulgaritate. Ele reușesc doar să circumscrie la centru ceea ce încă
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Carol I constata în jurnalul său, cu o stupoare neconsolată măcar de vreo explicație verosimilă, cum regatul pe care îl conduce reușește sistematic, într-un mod extrem de bizar, să se discrediteze ca imagine în Occident. Era vorba, desigur, despre o percepție dacă nu
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
câte o țară cu vocație ispășitoare, numai bună pentru a le sluji ca ecran de proiecție a propriilor defecte, stereotipii și neliniști - rămâne, în afara păcatelor reale pe care ciobănașul nostru mioritic le are, o întrebare ce-și așteaptă încă răspunsul. Constat numai că din vremea lui Carol I am mai promovat ca slujbași ai acestui talent atât de special, astăzi lumea nici măcar nu mai știe de noi. Cel puțin aceasta e impresia băștinașului care deschide cartea despre Marea Neagră a lui Neal
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
unul real, celălalt imaginar. În spațiul imaginar mi-am luat întotdeauna revanșa față de eșecurile de pe tărîmul mediocru al realității cotidiene". Nu-i displace a se compara cu spiritele congenere: "Ibrăileanu avea anumite "plăceri divine" pe care, dacă mă gîndesc bine, constat că și eu le-am resimțit adeseori. De pildă: "Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvîrșite modestii, așa ca să pot mistifica pe ceilalți pînă acolo încît să se poarte cu tine
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
căi clandestine în România și numai așa am reușit să citesc Kostler, Zamiatin, Kravcenko, Orwell sau Soljenițîn. Rezumînd, înainte de a pleca din țară contactele cu scriitorii din exil erau extrem de dificile și numai după ce am sosit în Franța am putut constata amploarea operelor culturale și artistice realizate. Cei plecați erau un îndemn, un exemplu și de multe ori îmi spuneam: Dacă ei au reușit acolo, eu de ce nu încerc să trăiesc și scriu ca un om liber? Cum o să suport nopțile
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
dorința fermă de schimbare. Oare s-ar mai afla acum pe primele locuri la alegerile viitoare un Iliescu sau un Vadim Tudor? De ce am ajuns ca după zece ani de democraturo-anarhistă - o combinație originală dintre democrație, dictatură și anarhie - să constatăm că Securitatea este infiltrată la toate nivelurile? Scandalurile și falimentele bancare au evidențiat acest fenomen! Fără să generalizez, uneori nici o faptă (indiferent de gravitatea ei), cuvînt, afirmație nu au consecințele firești: juridice, etice sau cetățenești. La noi, încă, totul este
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
redactor-șef al Stelei un model (id est un antidot al "timidității" și al "șovăielii" proprii), admirîndu-i siguranța de sine tonică, inclusiv cea transpusă în factura scrisului, dispus a-l aprecia apologetic, nu evită a lua distanțe față de acesta, cînd constată, în bronzul efigiei lui, fisuri decepționante: "Vizita lui Anatol la Tribuna. Cozerie pe diverse teme, încheiată cu îndemnul de a ne defini mai net atitudinea critică față de mediocrii și farseurii literaturii actuale. Admit că există multă falsitate și impostură - și
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
cu scop financiar (și nu numai!). Pe acest tabel din 1763/1764 Stephan Kranka apare ca militar și, apoi, cu mențiunea expresă "auft in mold.", prescurtare de la "Aufugitivus in Moldaviam", adică "fugit în Moldova". Studiind bine această tabelă, cercetătorul nostru constată existența mai multor familii din Ilva Mare fugiți în Moldova, aproape o treime din populația satului. "Era, conchide dl Tanco, cel mai răscolitor eveniment trăit de populația acestui ținut, adăugîndu-se represaliilor pentru jurămîntul refuzat și nedepus la 10 mai 1763
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
să găsesc în fond un modus vivendi cu moartea". În martie 1970 se plîngea: "Deznădejde, oboseală, dureri dă cap. Spiritul mi-e guturănit. Să suferi de un guturai ereditar! Am răcit la naștere". Și în 31 august 1971 (însemnare datată) constata "beteșugurile mi-au irosit existența, dar grație lor exist, vreau să spun știu că exist". Și, mult mai înainte, tot despre insomnia sa din tinerețe: "Să fi avut vreo douăzeci, douăzeci și unu de ani. Poate mai puțin. Sufeream de insomnie. Cu
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
foarte simplă: ea mi se pare singura soluție, dacă vrei să mergi la esența lucrurilor. În schimb, la suprafața lor, poți face compromisuri, poți amîna, poți trișa, poți scrie. La suprafață, există soluții cîte vrei, provizorii, utile și atît". Altădată constata resemnat; "Disperarea e starea mea normală. De aceea o suport atît de bine". Și din nou: Cine n-a avut curajul să se sinucidă în plină tinerețe și-o va reproșa toată viața. În cazul meu, nu-i vorba de
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
pusă în scenă până în 1777. Revenind la piesa lui Havel și comparând-o cu o altă celebră "recontextualizare" a piesei lui Gay, adică Opera de trei parale (1928) - cu libret de Bertholt Brecht și muzică de Kurt Weill - se poate constata lipsa "coloanei sonore". Ea nu mai e necesară deoarece întreaga problematică a operei a fost redirecționată postmodern, către interogația - formulată de Christa Wolff - care domină toată dramaturgia lui Havel: "Cât de repede poate lipsa vorbirii să devină lipsa identității?". Personajele
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
asemenea cazuri: primul este cel al lui Goethe care, la 25 de ani, are un necaz din dragoste și scrie Suferințele tânărului Werther. 30-35 de ani mai târziu, când devenise deja o personalitate oficială la Weimar, consilier secret al ducelui, constată că toți tinerii suferă din amor, băieții se îmbracă asemenea lui Werther, iar fetele ca Lotte și, ce e mai rău, se sinucid ca în roman. Această veritabilă epidemie culminează cu sinuciderea, împreună, în 1811, a lui Kleist și a
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
politică externă, învățămînt, biserică, despre probleme sociale, cu o limpezime tăioasă uluitoare. Eu am dat de ea făcînd o cercetare despre începuturile literaturii feminine în România. Am găsit și alte texte interesante scrise de femei în acea perioadă și am constatat că trăsătura lor comună era angajarea. Nu scriau poezioare de album și povești roz. La sursa literaturii feminine românești aflăm implicarea în problemele epocii, iar filonul acesta pornit de la Sofia Cocea ajunge pînă la Ileana Mălăncioiu și Ana Blandiana. Doamnă
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
chiar și avocații, nu? Dacă ne gândim că un banal proces de calomnie durează cu anii (vezi nenumăratele "spețe" ale lui Vadim!), dacă ne gândim că până pe la mijlocul lui septembrie tribunalele românești sunt în vacanță, nu ne rămâne decât să constatăm că dl. Constantinescu nu s-a îndurat să ne părăsească fără să-și mai bată o dată joc de noi! Ce e, totuși, pozitiv, în această demisie? Nu foarte multe lucruri, dar suficiente ca să ne pună pe gânduri. Oricare ar fi
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
tulburătoare este înregistrarea rezonanței pe care o are în mintea naivă a copiilor prima manifestare a atracției erotice. Protagoniști sunt Ancuța, cu tentativele ei repetate de a învăța să meargă pe bicicletă, și, bineînțeles, Feri, care se ghemuiește rușinat când constată că i se umflă într-un anumit loc pantalonii. Unda erotică dintre cei doi nu-i atinge pe Claudiu și Cosmin, cărora comportarea "îndrăgostiților" li se pare doar cam bizară. Ioan Groșan face dovada virtuozității sale artistice, descriind asemenea scene
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
și tăcere. Dan Laurențiu a "riscat" această întoarcere, a privit în urmă - "privirea lui Orfeu" - poate tocmai pentru a ne vesti - ceea ce trebuia "știut" - că poezia nu are trecut, că ea dezmărginește timpul". Parafrazîndu-l pe exeget, sîntem în măsură a constata că există și o critică orfică, ce "dezmărginește" aidoma poeziei, diferită de cea care mărginește prin observație clasificatoare, pedestră. Virgil Ierunca oficiază, de cîte ori e nevoie, o asemenea critică orfică. Nu se va putea vorbi despre Virgil Ierunca fără
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
test - a problemelor propuse spre rezolvare dovedesc din partea autoarei nu numai o profundă cunoaștere a domeniului de specialitate, ci și multă experiență didactică. Selecția ține seamă de punctele nevralgice și de aspectele delicate ale "obiectului", dar și de dificultățile curent constatate în practica didactică: testele propuse au fost construite pentru a servi nu numai ca mijloc de (auto)verificare și evaluare a cunoștințelor candidaților și ca exercițiu de acomodare cu probabile condiții de concurs, ci și ca modalitate de clarificare, organizare
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
zmeură cu sloganul cam șchiop " Nu da banii pe prostii / Ia zmeură la copii"), vînzătorii de reviste oferă cîte un trifoi cu zeci de foi: Madame Figaro, Ioana și Avantaje la numai 5 mii. Tocmai de aceea Cronicarul tresare cînd constată că mai există în cîte un compartiment și cititori de reviste culturale: a văzut un cuplu în care el citea revista 22, ea România literară, apoi făceau schimb de gazete și de impresii. * Ieri-alaltăieri o altă surpriză: o tînără citea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
Liiceanu, Ștefan Borbely face exegeză împotriva curentului, accentuând tocmai caracterul de cerc închis al grupului; criticul clujean ajunge la aceeași concluzie ca și Katherine Verdury - miza disensiunilor privind periculoasa fascinație a literaturii fiind o confuzie canonică. Diversitatea scriiturilor se poate constata prin comparația a două eseuri: Dualismul motivațional în psihoistorie și Visul lupului de stepă. în cazul celui dintâi, textul e sobru, prezentând studiul lui Lloyd deMause și ecourile acestuia, oferind câțiva termeni de comparație (Girard, Otto Rank, Freud) și chiar
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
acela dedicat romanului lui Ken Kesey ori cel în care sunt decriptate șapte trepte de combustie prezente în Cartea Oltului ). Demersul critic înregistrează o "cădere "(în nici un caz valorică) în contemporaneitate o dată cu eseul despre "nostalgiile integrării", eseu în care se constată inexistența deschiderilor ontologice românești către democrație; volumul se încheie cu "două texte despre despărțire și moarte" - evocări ale lui Augustin Pop și Marian Papahagi. Această sumară trecere în revistă nu urmărește decât să ofere o ocheadă aruncată asupra unui festin
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
gura pasajului apare un grup de măicuțe" (Dilema, 384, 2000, 2); "Măicuțele clarvăzătoare" (EZ 2440, 2000, 5). Sînt și destule contexte în care întîlnim forma maică - "azilul de preotese și maici" (România liberă = RL 1121, 1993, 2).Variația liberă se constată chiar în interiorul aceluiași text: într-un reportaj apar ambele cuvinte, în alternanță: "fiecare măicuță are ceva de făcut"; "17 măicuțe"; "maicile se descurcă foarte bine" (EZ 2424, 2000, 6). Merită atenție și termenul viețuitoare, specific limbajului bisericesc, solemn și arhaic
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]