33,831 matches
-
a murit la 82 de ani. Aș fi putut să-l cunosc personal și să citesc cîte ceva din ceea ce a scris în toți anii de după război, în care i s-a refuzat tipărirea. Nu e unicul caz. Mulți scriitori contemporani, indiferent de deosebirea de vîrstă dintre noi, mi-au rămas neștiuți, mai ales în anii studenției mele bucureștene, dar uneori și după aceea. Am descoperit de obicei întîmplător, după ani sau decenii, ca ei au trăit o bucată de vreme
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
am înspăimîntat. Dacă aș duce investigația pînă la capăt, nu mi-ar ajunge toate paginile revistei. Iată-i, așadar, pe cei cîțiva scriitori de toată mîna, de care, ca istoric literar, s-ar fi cuvenit să știu că îmi sînt contemporani și n-am știut. Faptul că le-am cunoscut opera anterioară războiului nu mă consolează. Felix Aderca a murit în 1962, cînd eu terminăm facultatea. A fost prezent doar cu traduceri din 1949. Îl citisem. N-aveam idee că trăiește
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
nu reține decît exasperantul prin repetare "ape vor seca în albie..."). Sînt enumerate cîteva din poncifele despre scriitorii clasici, idei primite de-a gata de atîtea generații, precum și altele ceva mai noi, cele despre Nichita Stănescu - lider absolut al poeziei contemporane. "În anii ^80, cînd terminăm liceul - scrie G.A. - cu toate ca Nichita Stănescu fusese suficient omologat de critică, se impunea cu greu în lumea școlii. După aproximativ 20 de ani, cînd critică pare să-i retragă favoarea exclusivă, d-nele și d-nii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
scriitor, Ian Fleming, autorul lui James Bond, profil realizat de Cristian Popisteanu, în care scriitorul cu acest nume e descusut că fost agent al Intelligence Service. Marele defect al agentului de un curaj extraordinar, avea să declare mai tîrziu un contemporan al acestuia, cu care Fleming a colaborat într-ale spionajului în timpul celui de-al doilea război mondial, acest mare defect constă în faptul că Ian avea prea multa imaginație. Amestec de erudiție și de, să-i spunem, senzațional, acest articol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
să iți explice obiectiv istoria? Cartea lui Maurice Olender este un răspuns dat tocmai acestui tip de antisemitism: pe același ton calm și împăciuitor ea demonstrează că istoria nu poate fi explicată obiectiv. Un demers caracteristic, de altfel, multor istorici contemporani, dar mult prea puțin aplicat istoriei lingvistice. Limbile Paradisului se citește realmente cu pasiune și dintr-o suflare, cumva că un roman de spionaj, pentru că e o incursiune erudita dar și accesibilă, cu discrete maliții ici-colo, în istoria constituirii filologiei
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
se îndepărtează cu mult de substanță filozofica și legendară a operei wagneriene. Am pătruns cu religiozitate în sanctuarul Operei din Budapesta pentru a asista la acest mare eveniment artistic căruia i s-a adăugat prezența pe afiș a unor staruri contemporane recunoscute internațional. Eva Marton, într-o formă vocală excelentă (Brünnhilda din Walkiria) Heinz Zednic, cu o cutremurătoare forță dramatică, realizînd un personaj de compoziție ce se reține (Mime din Siegfrid, Wolfgang-Müller Lorenz, strălucitor, cu o voce bine timbrata, plină de
Tetralogia de Wagner la Budapesta by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17991_a_19316]
-
Tehnică decupajului Un pesimist la sfârșit de mileniu este un jurnal de lectură gigantic, pe masura celorlalte șantiere publicistico-literare deschise de-a lungul timpului de Ion Cristoiu (să ne gândim numai la Propuneri pentru o posibilă istorie a literaturii române contemporane care a ajuns la aproape o mie cinci sute de pagini sau la miile de editoriale publicate după 1989). Autorul ne pune la dispoziție tot ce a găsit pasionant în cărțile citite de el în ultima vreme. Trebuie spus însă
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
Pavel Șușară În sala ronda a Galeriilor Etaj 3/4, soții Vasilica și Panaite Chifu au expus împreună pictură și sculptură. Fără a fi o practică obișnuită, manifestările artistice în familie au o anumita frecvență în arta noastră contemporană. Din rațiuni foarte diverse, care se întind pe o largă plajă de motivații - de la asocierea unuia la autoritatea celuilalt și pînă la înfruntarea solidara a tot felul de piedici economico-administrative, pe care orice expoziție trebuie să le depășească -, cuplurile de
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
sărăcesc, uneori pînă la mutilare, faptele. Retrași într-o singurătate autoimpusa, cu o prezență publică aproape nulă, soții Chifu sînt foarte putin cunoscuți, chiar și în cercurile profesionale. (Numai așa, de pildă, poate fi explicat refuzul Centrului Internațional de Artă Contemporană de a le finanța tipărirea unui catalog, în timp ce expoziții de-a dreptul jenante prin mimetismul și superficialitatea lor au fost sprijinite cu o generozitate cel putin exagerată.) Iar acest exercițiu al singurătății în doi și, mai mult decît atît, al
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
Andreea Deciu Între disciplinele umaniste contemporane arhitectură mi se pare a fi victima, cumva, a unui ciudat paradox: deși de la ea au pornit, în Statele Unite cel putin, numeroase teorii postmoderne care ulterior au jucat un rol major în multe alte domenii de gîndire, rămîne totuși destul de
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
întreagă viziune teoretică aplicabilă la o mulțime de alte concepte din diverse domenii. Acesta și este motivul pentru care arhitectură, prin anumiți reprezentanți ai ei, a determinat direcții interesante de cercetare în postmodernism. Pentru o aducere a arhitecturii în peisajul contemporan de gîndire, chiar pentru un fel de popularizare a ei (dar una foarte sofisticată și subtilă totodată) pledează indirect Françoise Choay în Alegoria patrimoniului, o carte tradusă în limba română de un arhitect rafinat și erudit, Kazmer Kovacs, la editură
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
s-a constituit prin treptate acumulări de obiecte a caror valoare ține de capacitatea lor de a desemna un trecut comun al colectivității cu pricina. Patrimoniul este, așadar, în chip esențial o formă de memorie. Choay susține că în mentalitatea contemporană patrimoniul a ajuns să semnifice mai curînd o institutie, o legislație chiar de cele mai multe ori, lesne de separat uneori de acea noțiune inițială de valoare comună conotînd trecutul unui grup uman. Scopul studiului acesta este dublu: pe de o parte
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
experiență imagistică dusă până la limita absurdului. Întâmplări și cadre fantasmagorice, gânduri contrariante străbat versurile din Poem de jazz. Nu e departe nici Tzara, chiar dacă nu foarfecă îl ajută pe poet să scrie. Nu e, de fapt, nimic altceva decât lumea contemporană, lumea din jurul nostru, filtrată prin sensibilitatea artistului: "străzi transpirate/ în mânușa vitezei/ nu-i timp de mâine// șapte porumbei ciocnesc/ rozeta catedralei// noaptea polenul/ migrează-n trupuri de sfinți/ și-n vechi viori// irizate de luna/ penele ciocârliei", si, ceva
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
Univers, București.) Cu traducerea antologiei de versuri a Birgittei Trotzig (În inima de rubin, Ed. Univers, București, 1998), Gabriela Melinescu ne ofera încă o dată un fragment din lumea culturală a îndepărtatei Suedii. Pentru iubitorul de poezie din România, lirica suedeză contemporană, si nordică în general, este cvasi-necunoscută. Antologiile din 1962 (Poeți nordici, EPLU) și 1968 (Poezia nordică modernă, EPL) sunt depășite cronologic, iar autorii (Veronica Porumbacu și Tascu Gheorghiu) au operat o selecție mai degrabă irelevanta, poate și cu ajutorul cenzurii. Nu
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
partizană, chiar și pentru un necunoscător în literaturile respective. Birgitta Trotzig este membră a Academiei Suedeze din 1993, a debutat în 1951 cu proza, Din viața iubiților, si este în prezent "unul dintre cei mai valoroși autori ai literaturii suedeze contemporane". Antologia tradusă de Gabriela Melinescu (I Rubinhjärta) cuprinde poezii din volumele Imagini (1954), Limitele cuvântului (1969), Anima (1982), Context (1996), si este "alcătuită după criteriul estetic sever al Birgittei Trotzig". Un roman al Birgittei Trotzig din 1961, tradus la noi
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
simplul lor efort de căutare se dovedește a fi adevărată comoara: pămîntul săpat astfel este, în anul următor, mult mai roditor și mai bogat decît fusese înainte. Morală e evidență, și în ea se află de altminteri și pecetea gîndirii contemporane: filozoful caută nu pentru a găsi ceva în lume, ci pentru a-și spori propria spiritualitate. Aceasta este, categoric, cheia de lectură a eseurilor cuprinse în volum. Interesante nu sînt concluziile lui Simmel la diversele chestiuni pe care le analizează
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
le meilleur livre étranger pe anul 1988 (dată apariției ediției franceze). Distincții deloc de disprețuit la momentul respectiv, deoarece, aș cum s-a văzut mai apoi, constituiau un excelent augur nu numai pentru ănorocosulă autor, ci și pentru românul spaniol contemporan în genere. Desigur, astăzi boom-ul european al românului creat în Spania este o realitate de netăgăduit. Însă acum mai bine de zece ani lucrurile nu păreau chiar atat de evidente. Căci era încă aproape amintirea celor două decenii anterioare
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
visuriă care e cinematografia și de estetică futurista a tehnicii. Tot astfel ălocotenentulă protagonistului, un gangster numit Efrén Castells, odată ajuns la un oarecare nivel de confort și respectabilitate burgheza, se deda la achiziția unei bogate colecții de pictură catalana contemporană. În aceste două exemple, imaginea livresca a Orașului minunilor pare a converge către experiență trăită a minunii orașului. Barcelona, așa cum am citit-o și străbătut-o, mi s-a dezvăluit în chip de chintesența a ăfarmecului discret al burghezieiă. Umblând
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
el: "...Una e critică estetică... și alta istoria literară". Tînărul E. Lovinescu, în 1910 și în pragul unei cariere universitare nerealizate, făcea abisala distanță dintre una și alta: de vreme ce critică, singura, se apleacă asupra unor opere cu adevarat vii (care, contemporane fiindu-ne, "ne mișcă, ne înduioșează, lovindu-ne slăbiciunile noastre, învăluindu-ne într-o atmosferă de simpatie"), istoriei literare revenindu-i misiunea de a le studia pe acelea, indiferente, din trecut, se înțelege ușor că între critică și istorie literară
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
mai legitim decît unul istorico-social. Ceea ce nu mai înțeleg, însă, este rostul coborîrii din alcov în piață, așa cum o face poetul Paz în ultimul său capitol din carte, în care e vorba de SIDA și alte asemenea ramificații ale "iubirii" contemporane. Însă sînt și altele nedumeririle pe care le poate stîrni lectură cărții lui Paz. Natură excursului sau filozofic-istoric te îndeamnă să fii foarte atent la fiecare articulație logică a demersului, astfel încît inevitabil remarci fisurile (fie reale, fie aparente) de
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
la loc de cinste, titluri din creația lui Matei Visniec. Mai lipsea însă ceva. Textele autorului român aveau toate calitățile posibile, în afară de forță emoțională. Inteligente, subtile, scrise impecabil, ele rămâneau suspendate într-o atemporalitate care le împiedică să zguduie conștiințele contemporanilor. Ultimele două piese publicate în România - Teatru descompus și Femeia că un câmp de luptă - sunt rezultatul efortului (titanic) pe care l-a facut autorul de a-și depăși propria virtuozitate literară, de-a o transformă dintr-un scop într-
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
printre rînduri, autorul). Ion Beldeanu este cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi. Iar "bacovianismul" sau nu e pastișa și nici semn de epigonism, ci model productiv, insula de originalitate în peisajul niciodată mohorît, mereu animat, al literaturii contemporane.
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
românească, instrumentele de lucru lipsesc aproape cu desăvîrșire. Dacă pentru perioada feudala, grație regretatului Vasile Drăguț, si pentru domeniul artei populare, mulțumită Georgetei Stoica și lui Paul Petrescu, a apărut cîte un dicționar bogat și riguros, pentru perioada modernă și contemporană lucrurile stau cum nu se poate mai rau. modernă al lui Constantin Prut, singurul instrument de acest fel, a fost publicat cu aproape douăzeci de ani in urma, este demult epuizat, în parte depășit și, prin firea lucrurilor, acum incomplet
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
se poate mai rau. modernă al lui Constantin Prut, singurul instrument de acest fel, a fost publicat cu aproape douăzeci de ani in urma, este demult epuizat, în parte depășit și, prin firea lucrurilor, acum incomplet, iar Dicționarul artiștilor români contemporani al lui Octavian Barbosa este încă și mai vechi și, în cea mai mare parte, neoperant, atît din pricina evoluției artiștilor înșiși față de momentul consemnat acolo, cît și (sau mai ales), din pricina irelevantei acelui segment în contextul artei noastre din acest
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
aproape în timp de actul de emisie-receptare, iar apariția românului în foileton nu face decît să sporească "efectul de real". Tocmai de aceea, eul narativ își ia măsuri pentru a proteja ficționalul. Cum stau lucrurile însă dacă textul literar este contemporan cu noi? Cum își mai creează el distanțele față de contingent, daca nu face apel nici la oniric, nici la mecanisme de limbaj specifice, nici la inserturi ale altor ficțiuni, indiferent de tip? Toate aceste probleme mi le-am pus citînd
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]