1,826 matches
-
pe față pe gravidă, îmi explică femeia în salopetă. Se face foarte cald în camera de spital. — Găsiți la raionul de accesorii casnice, intervine vânzătoarea. — Am înțeles. Mersi. — Casetofon... muzică pentru relaxare... minge gonflabilă... — Minge gonflabilă? Nu-i prea mic copilașul ca să se joace cu o minge? — E pentru mamă, ca să se sprijine pe ea, zice femeia cu blândețe. Ca să-i ușureze un pic durerea. Sau mai poate folosi un pouf cu burete. Durerea? O, Doamne. La gândul că Suze va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mireasa are o doleanță la tine. Vrea să trimită ea însăși invitațiile. Cică e nu știu ce tradiție de familie, spune coborând glasul. Englezească. Da. Nu, nici eu nu știu. Mă privește cu un zâmbet grijuliu, de parcă s-ar uita la un copilaș de trei ani. — Becky, mi-e teamă că pe vreo câteva a apucat deja să le bage în cutia poștală. Dar restul le poți trimite tu! — Câteva? zic înnebunită. Câte? — Câte anume, Judith? zice Robyn, apoi se întoarce spre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
copii de pe la 5 la 14 ani care privesc pofticios spre materialul meu didactic și aruncă priviri temătoare spre cutiile enorme, închise, în care sunt ascunse cadourile. După două-trei ore de discuții, demonstrații și câteva tratamente, rămân cu Miguel și câțiva copilași mânjiți demonstrativ cu pastă de dinți pe față, înconjurați de câteva pungi goale, aruncate pe jos. Ședința s-a terminat cu succes, copii au ascultat cuminți și chiar s-au luat la întrecere cine răspunde la mai multe întrebări. Materialul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în căutarea unui șaman și cei doi organizează imediat o canoe cu care să mergem cu toții să-l vizităm pe Don Julio. Cât se organizează lucrurile merg, din curiozitate, să vizitez elicopterul pe dinăuntru și dau peste o grămadă de copilași indigeni aproape goi, țipând și jucându-se cu aparatură sub ochii semivigilenți ai unui soldat înarmat. În interior, elicopterul arăta de-a dreptul antic și, surpriză, toată aparatura este rusească. Noii mei amici îmi confirmă că elicopterul ar cam trebui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
elicopterul militar este, fără îndoială, unic. Soldatul de pază în schimb, mai isteț ca mine, scoate din buzunar un telefon mobil și mă întreabă dacă poate să facă poză cu mine. Spun ok, ne grupăm în fața elicopterului cu grămada de copilași în jur și începem să facem poze. După sesiunea fotografică plecăm într-o canoe către casa lui Don Julio, acompaniați de fiul lui Don Julio, Pablo, care este pictor și învățător la școala din sat. Ajungem la o casă asemănătoare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
entuziasmat și se îmbracă recunoscător în geaca mea. Canoea oprește la destinația mea și cobor însoțită de zâmbetul larg al Mariei. Urc malul către casa lui Don Julio și ajung la un fel de masă de dimineață o grămadă de copilași pasând un borcan cu gem de la unul la altul și mâncându-l cu biscuiți dintr-un pachet desfăcut pe masă. În plus, Don Julio mi-o prezintă pe soția lui surpriză! Este femeia pe care am întâlnit-o în canoe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la 88 de ani ai lui!!). Nu au copii împreună dar au fiecare o grămadă de copii din relații precedente, printre alții o fiică de 15 ani care stă cu noi la masă, este însărcinată și are grijă de un copilaș de vreo 2-3 ani. O întreb dacă este al ei băiatul, îmi confirmă și îmi spune că l-a avut la 13 ani cu actualul ei soț care este și ajutorul lui Don Julio în ceremoniile șamanice. Elia îmi oferă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
eu cât și fratele meu mai mare, Fănel (Ștefan). Ceilalți doi au încetat din viață: Nelu la o vârstă foarte fragedă iar sora mea, Paula, cu două luni înainte să împlinească 40 de ani. Ea a lăsat în urmă un copilaș care, luându-se după tatăl său, L-a părăsit pe l-a părăsit pe Dumnezeu și a plecat în lumea desfrâului, lăsându-i drept moștenire această viață, neîngăduindu-i să mai aibă relații cu noi, cei din familia mamei lui
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
o educație aleasă, iar el le-a făcut cinste prin purtarea sa, atât lor cât și nouă. Actualmente este prezbiter în comunitatea “Bethel” Buzău și director tehnic în cadrul firmei pe care o avem, cu ajutorul Domnului, împreună, „Agi Construct”. Au un copilaș, Lucas, născut pe 8 August 2007. Aceleași cuvinte și pentru părinții norei mele Cristina, fiica lui Nicu si Elena Matei din Topraisar, dar și pentru ea. La fel ca și Gabriela, Adrian a fost binecuvântat de Dumnezeu cu o soție
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
prea tânăr pentru această slujbă, dar am încredințarea că Domnul și comunitatea vor fi cu el ca să-l întărească, să-l ajute și astfel să fie de folos comunității și celor din jur. Și ei au primit din partea Domnului un copilaș - Vlăduț - Alexandru - născut în aceeași zi cu Gabriela - pe 20 August, dar în anul 2009 și sper că până voi termina de scris aceste rânduri, Domnul să le mai dăruiască un copilaș (așa se pare!). Îi apreciez foarte mult, în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
jur. Și ei au primit din partea Domnului un copilaș - Vlăduț - Alexandru - născut în aceeași zi cu Gabriela - pe 20 August, dar în anul 2009 și sper că până voi termina de scris aceste rânduri, Domnul să le mai dăruiască un copilaș (așa se pare!). Îi apreciez foarte mult, în special că au ales să locuiască cu părinții mei, la Movila Banului. Părinții mei sunt la o vârstă când au nevoie de ajutor permanent (mama are 82 de ani, iar tata 85
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
botezului și El să mă învieze la o viață nouă, pe care cu drag I-o dăruiesc de acum înainte. Dar aș îndrăzni să-L mai rog pe Dumnezeu să-mi facă bucuria deplină și să Se îndure și de copilașii mei, pe care El mi i-a dat să-i cresc pentru slava Lui, dar eu i-am făcut cadou lumii, neîndeplinindu-mi datoria de mamă. Să facă El prin Duhul Său cel Sfânt, ceea ce eu nu am fost în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Dumnezeu mi-a dat sănătate și viață, atât mie cât și soției mele să putem deveni pentru a patra oară bunici. Și astfel în familia ficei și ginerelui nostru, Gabriele și Liviu, Dumnezeu, pe lângă Lucas le-a mai dăruit un copilaș, Emanuel. Mare ne-a fost bucuria când am auzit că i-au pus numele EMANUEL care înseamnă ,,Dumnezeu este cu noi”. A fost cu adevărat un an minunat în care am văzut că Dumnezeu a fost atât scutul nostru cât
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
țină coarnele plugului, acum o să vadă cum se boronește ogorul”. Costache știe că Maria este ocupată până peste cap pe lângă casă, cu cloștile cu pui, cu puii de curcă atât de gingași la mâncare când îs mici, cu cei doi copilași mărunți, Gheorghiță și Maricica care mai mult o încurcă la treburi. Ajuns la poarta casei o deschide, lăsând juncanii să intre apoi privi spre cer unde soarele strălucea acum puternic luminând dealul Măgura deasupra văii Racovei. Casa lui Gheorghiu „cel
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și tu o mînă de ajutor, ca să nu mai întrerup copiii de la școală, și mergem împreună la târg; După ce s-a lăsat noaptea Victoria, însoțită de mama ei Profira Nașcu, au venit la alde Gheorghiu să vadă cum o duce copilașul ei, Nicușor. Acesta dormea în brațele lui Maria, noua lui „mamă”, având în gură o așa zisă „țoașcă”, o bucățică de pânză în care era strânsă o bucățică de pâine muiată în lapte îndulcit. Mama dreaptă, Victoria, luă copilul în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am tras puțin perdeaua pentru a privi "afară". Ce-am văzut m-a determinat să trag perdeaua rapid la loc o furtună cu tunete și fulgere și puhoi de ape! Ne aflam deasupra selvei braziliene, așa că... Soția dormea ca un copilaș, și la trezirea ei furtuna încetase și s-a bucurat găsind lângă fotoliu o ofertă generoasă de excelente ciocolate braziliene. La aterizare, am fost preluați de serviciul "VIP" al aeroportului, ne-am recuperat bagajele și cu un taxi am plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al XIX-lea, r)spunde: „Pentru c) dumneata ești atât de naiv, Încât nu m) pot abține s) nu te comp)timesc”. Chiar și dup) ce l-a jefuit pe Dostoievski, i-a fost mil) de el ca de „un copilaș”. Navrozov, extrem de inteligent, p)rându-i Ins) unui occidental ciudat de nefiresc (cum putea un intelectual independent din Uniunea Sovietic) s) nu fie deformat?), ne consider) pe noi, americanii, niște copii c)rora cei că Stalin le zâmbesc pe sub must
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
deosebire Între energia să personal) și urgență acestei necesit)ți. Dar iat) moară de vânt, un monument al inimosului vis)tor Șir Moses, cu barbă lui, cu cizme și joben englezesc pe capul s)u de evreu; și iat) și copilașii, turiștii, profesorii și ghizii. Adesea ei dau explicații cu glas tare chiar În pragul ușii noastre, În fața Mishkenot Sha’ananim. În drum spre cas), resimțind efectele votcii b)ute cu Silk și Schimmel, trec printre șirurile de turiști. Ins) tocmai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dăruindu-le mai mult decât li se cuvenea, având În vedere cataclismul care urma să lichideze toată lumea pe care o cunoscuseră. Geniul a dispărut după ce totul a fost Înmagazinat, așa cum se Întâmplă și cu ceilalți copii mai speciali, copii minune - copilași frumușei, cu capete cârlionțate, care flutură baghete de dirijor sau Îmblânzesc piane uriașe, și care În cele din urmă ajung muzicieni de mâna a doua, cu priviri triste, boli ciudate și șezutul ușor diform, ca de eunuc. Dar chiar și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
patului meu. Mama urca dinspre verandă sau dinspre salon, unde viața continua fără mine, ca să-mi șoptească noapte bună cu glasul ei cald și să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
meu. Mama urca dinspre verandă sau dinspre salon, unde viața continua fără mine, ca să-mi șoptească noapte bună cu glasul ei cald și să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete, unde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
non-unionist Înrăit și nu mă atrag excursiile organizate prin paradisuri antropomorfe, mă las În voia propriilor stratageme, deloc neglijabile, când mă gândesc la ce e mai bun În viață; ca acum, când văd retrospectiv grija mea de falsă lăuză pentru copilașul nostru. Îți amintești descoperirile noastre (pe care le fac probabil toți părinții): forma perfectă a unghiilor miniaturale ale mâinii pe care mi-o arătai În tăcere, așezată pe palma ta ca o meduză eșuată pe plajă; țesătura epidermei de pe membre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plagiat îi ardea ei în acele clipe, nu de dorința de a fi livrescă putea fi bănuită), Doina a evocat, exact ca în Dostoievski (autorul Fraților Karamazov are un asemenea pasaj undeva, poate chiar în Frații Karamazov), unghiile micuțe ale copilașului nostru uitat, perfect desenate, formate. Și abia atunci l-am văzut (abstracțiunea se transformase brusc într-o imagine de o insuportabilă concretețe), și văzându-l m-a cuprins o milă infinită față de soarta acestei ființe fără noroc, care n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de pază la bostănărie cu unchiul Constantin, care era numai cu opt ani mai „mare” ca mine, o ploaie torențială ne-a obligat să ne adăpostim amândoi sub o rogojină. Tot la paza bostănăriei cu unchiul Constantin, a venit un copilaș mai mic decât mine, desculț, murdar, cu semne clare că nasul îi făcea inundații până peste buza de sus a gurii, și ne-a cerut un pepene ca să mănânce. Unchiul s-a dus în bostănărie și a adus un pepene
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că fiul ei este rău? O, Doamne, ce mare, neînchipuit de mare noroc am avut de mamă. Mamă cu adevărat. Mamă cu suflet de mamă. Sunt mame fără suflet de mamă. Sunt mame cu suflet criminal. Ce nenorocire pentru acei copilași. Sunt femei care au mai puțin simț matern decât câinii, porcii sau păsările. Cred că aceasta este cea mai mare monstruozitate a veacului nostru. Sâmbătă 12 august. (1950). După masă am cercetat Sfânta Scriptură cu privire la căsătorie. Am ajuns la concluzia
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]