1,819 matches
-
o chemare îndepărtată, pe care o recunoscu: a cocoșilor sălbatici. În jur domnea o liniște adâncă. Se gândi la Velunda. Îi despărțeau timpul și depărtarea, îi uneau nostalgia și dorința. Deodată, în fundul peșterii, calul începu să lovească nerăbdător pământul cu copitele. Silueta lui Lurr, ghemuit în prag, se profila întunecată pe zăpada ce sclipea în soarele dimineții. Rădăcinile copacilor căzuți desenau pe cer o lume răsturnată. Valerius se ridică. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul dimineții de decembrie, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pinilor de pe partea dreaptă a drumului și în vegetația de pe malul lacului, în stânga. Cei doi cai erau priponiți sub un mic acoperiș, lângă o îngrăditură. Al lui Valerius, un cal iberic, își întoarse capul spre stăpânul său, râcâind pământul cu copita. Lurr aștepta lângă el, cu gura deschisă și limba atârnând, dând bucuros din coadă. — Sprijină-te de asta... Valerius îl împinse ușor pe gladiator spre îngrăditură. Poți? — Da... Era primul cuvânt pe care îl rostea de când se trezise, cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
meu. — Șterge-o. 5 Încă mai ningea des când un grup de soldați călare intră în curtea micului palat ce se înălța între zidurile orașului Colonia Agrippinensium. Dădură ocol întregii curți, vrând parcă să atragă atenția asupra sosirii lor. Zgomotul copitelor ajunse până la bucătărie, făcându-l pe Listarius, care tăia niște praz, să ridice capul. Dădu fuga la fereastră, urmat de Lucilius, al doilea ajutor de bucătar, un tip pirpiriu care se lăuda că gătise pentru însuși Nero. Listarius trase perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și am pierdut. — Știi cumva dacă printre gladiatorii lui e un gal - Valerius își drese glasul -, unul pe nume Salix? Deodată, mulțimea din piață începu să se agite. Toată lumea striga un nume: Salix! Dinspre ziduri se auziră voci, zgomot de copite și huruitul carelor ce înaintau, asaltate de oamenii bucuroși să-i vadă de aproape pe gladiatorii de la Școala din Tolosa și, mai ales, pe idolul lor, Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sărbătorește în arenă. Noaptea trecută am participat la procesiunea în cinstea lui Ceres, am aruncat nuci și prăjituri, potrivit obiceiului, am fost de față când a fost sacrificată scroafa pentru zeiță... Astăzi, la circ au loc curse de cai. Zgomotul copitelor trezește forțele ascunse ale Naturii, datorită cărora câmpiile noastre vor fi mănoase. Iar acum... Auzi lătrăturile acelea? Sunt vulpi. După tradiție, la idele lui aprilie sunt prinse cu zecile și li se leagă de cozi torțe aprinse, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îndată să ucidă, iar soldații noștri, îngroziți, nu primeau sau nu înțelegeau ordinele, nu reușeau să se alinieze, se uitau zadarnic după însemne, cuprinși de spaimă. Centurionii nu puteau menține liniile drepte, caii o luau razna și soldații sfârșeau sub copitele lor... Dușmanii se năpusteau asupra noastră, atacurile erau tot mai violente... În lupta corp la corp, soldații își recunoșteau în adversarii lor prietenii de odinioară și, dezorientați, se lăsau omorâți. Frații se ucideau între ei... Oamenii mureau pe malul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lovi cu pumnul, amețindu-l. — Pe ăsta îl ținem prizonier. S-a terminat, șopti Antonius. Titus își rupsese o bucată din tunică și îi bandaja cu ea umărul rănit. Strânse bine fașa și îi legă brațul de gât. Auziră zgomotul copitelor unui cal care se îndepărta. — Pe ăla l-am lăsat să scape... Titus era lac de sudoare. — Ar trebui să fie aici fratele tău, să te îngrijească. Din câte îmi dau seama, rana e gravă. Pierzi foarte mult sânge. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
umărul, nu pentru noi, care trebuie să luptăm... Se agăță de brațul lui Valerius, dar nu avu timp să spună nimic, pentru că în clipa aceea se auziră sunetele ascuțite ale trâmbițelor. Un glas puternic răsună în arenă, însoțit de zgomotul copitelor. — Popor al Romei! În marea-i dărnicie, împăratul vă oferă jocurile sacre în cinstea Imperiului, spectacolul cel mai captivant la care ați asistat din vremea lui Nero! Valerius asculta cu capul plecat, închipuindu-și-l pe crainicul care făcea turul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Arrius Varus, oprește-te! Nu atacăm imediat. Așteaptă... Să aliniem soldații! — Retrăiește începutul bătăliei. Îmi aduc aminte cuvintele lui, suspină Titus. Se spune că așa se întâmplă înainte să mori... Retrăiești anumite momente din viață... Antonius se încrunta. Auzea zgomotul copitelor: era cavaleria lui Arrius, care se îndrepta spre dușmani. Se văzu pe sine galopând în mijlocul soldaților, ordonând să se alinieze în acies ca să formeze o linie de atac lungă. Se văzu dispunându-i în prima dintre cele trei linii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
publicul intrase în atmosfera jocurilor, bătând continuu din palme și din picioare, trâmbițele anunțară începului luptelor. Respectând consecutio a luptelor de gladiatori, începură înfruntările dintre equites. Valerius se așeză, sprijinindu-și spatele de canatul ușii, și închise ochii, ascultând zgomotul copitelor. Potrivit unui vechi ritual, pe care spectatorii îl uitaseră de-acum, zgomotul copitelor invoca zeii infernali de sub pământ. Își dori ca acea minune să se împlinească și ca un demon să-i călăuzească mâna în timpul luptei cu Skorpius. Se îndoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
anunțară începului luptelor. Respectând consecutio a luptelor de gladiatori, începură înfruntările dintre equites. Valerius se așeză, sprijinindu-și spatele de canatul ușii, și închise ochii, ascultând zgomotul copitelor. Potrivit unui vechi ritual, pe care spectatorii îl uitaseră de-acum, zgomotul copitelor invoca zeii infernali de sub pământ. Își dori ca acea minune să se împlinească și ca un demon să-i călăuzească mâna în timpul luptei cu Skorpius. Se îndoia că va fi în stare să-l învingă pe campionul lui Vitellius, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
necaz breasla universală a ciorditorilor de cai. Fenomenul, mai mult ca oricine, a reușit să facă respirație bouche-en-bouche leului de pe moneda națională, euroleul devenind de la minut la minut tot mai valutar. Marile cotidiene s-au aliniat perfect evenimentului scoțând din copitele alergătorilor de cursă lungă idei, expresii și alte adevăruri neînchipuite. Este de așteptat ca în următoarele zile avalanșa de turiști să echilibreze, să dea o nouă strălucire turismului românesc. Totodată se prognozează un ușor salt înainte a monedei naționale față de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Sperăm să revenim cu primele concluzii ale Comisiei Parlamentare create în acest scop, exact peste doi-trei ani. {{ EXTRAGERI SPECIALE }} RADIO K.L. “ Agonie și extaz. În definitiv nu e singurul caz în care istoria ne dă cu tifla și norocul cu copita. Avem, se află însă cu noi curajul de a trece și peste aceste momente, nenorocirea unindu-ne tot mai uniți pentru a face față și a plăti conștiincios cele 421 de taxe pe care le avem de plătit pentru prosperitatea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
streașină, Ana Vulturescu distingea În cărțile editate de Editura Humanitas maleficele intenții ale masoneriei franceze. Și portul scoțian. În freudianul său articol din Săptămîna, această Hecubă Înaripată era penetrată de spăimoase obsesii legate de-un clasic animal domestic erbivor, cu copita nedespicată: „Cu Îngrijorarea anticilor, ori de cîte ori este vorba de daruri ghedesiste, mă tem ca de Calul Troian”. Cu aceeași Îngrijorare se pune și Întrebarea antică da’ cu calu’ ce-ai avut. Ca să rămîn În spațiul imprevizibilului, amintesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
foarte tare - În afară de tărie n-avea nimic. I-am dat-o lui Claude, care i-a Întins-o lui Red. CÎnd a Înghițit i-au dat lacrimile. — Din ce se face asta, Onie? — Cred că din cartofi și așchii din copitele cailor - pe astea le iau de la potcovar. Am simțit ce gust vrei tu, numai de cartofi nu, spuse Red după ce i-am tradus. — Îl lasă la fermentat În butoaie prinse-n cuie ruginite și mai bagă cîteva și-n ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care văzuseră curcanul fusese Înainte de cel cu șarpele de clopoței. În anul Ăla, de dinaintea șarpelui cu clopoței, Îl văzuseră pe indian, cum punea stîlpii bordeiului, și văzuseră țapul de la intrare, cu gîtul și pieptul albe, cu picioarele delicate și cu copite În formă de inimă Întinse, cu capul cu coarne frumoase, miniaturale, Întors către indian. Opriseră mașina și Încercaseră să vorbească cu indianul, dar nu știa engleză și rînjea Întruna, și micul țap zăcea Întins acolo, mort, cu privirea ațintită către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pot bate joc de propriile necazuri, spune ea și știe ce spune. Dezavantajele comunismului le cunoaștem amîndouă, Iordana; avantajele capitalismului n-o să le mai apucăm. Las' că-i bine așa sau și așa, mă încurajează buna mea prietenă. Se vindeau copite și noroi cu cartofi, asta era "grija părintească" a tovarășului Ceau; după marea schimbare-n modificare, mîncăm pipote de... vacă și bem ceai de Mușetescu". "Ce, Magdo? Nu-s bune legumele spaniole? Nu-ți plac merele grecești și pîinea turcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
normale, nu-s mîncător de frunze. Russ a ieșit să-l hrănească pe Franz Marc. Calul îl sîcîie pe cîinele meu mai mult decît Mișu Negrițoiu. Măcar mîrtanul ăla toarce cu nasu-n fund. Nu suflă pe nări, nu bate din copite ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite bînd ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu te forțează nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
contra omului. Mai profan la șurubărit ca Rusalin doar Tano mai este. N-a putut face altceva decît să urce-n șaretă cu Șichy și să plece după un mecanic. Urmăresc sunetul potcoavelor lui Franz Marc, zgomotul pietrișului aruncat de copite. Se depărtează, calul nu se mai aude, dar inima se zbate, saltă ca el, în galop. De ce m-oi gîndi la Styx și la credința grecilor că fluviul infernal dizolvă orice navă, în afară de cele făcute din copite de cal? Plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pietrișului aruncat de copite. Se depărtează, calul nu se mai aude, dar inima se zbate, saltă ca el, în galop. De ce m-oi gîndi la Styx și la credința grecilor că fluviul infernal dizolvă orice navă, în afară de cele făcute din copite de cal? Plecarea lui Russ cu Șichy o recunosc: e o scenă din romanul literaturii§§§§§§§§§§§§. Nu mi-a plăcut în adolescență Jane Eyre mai mult decît orice? Cartea am re-re-recitit-o; filmul l-aș vedea oricînd. Știu toate ecranizările. Interpreți: William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi s-a părut mie și eu nu fac acum decât să am niște păreri; dar a fost aici, ia să văd, că trebuie să-i fi rămas urma Întipărită În țărână; te uiți și vezi o urmă proaspătă de copită nedespicată, tăiată precis În praful gros de lângă fântână, nu o dată, ci de mai multe ori; nu e doar o iluzie și Începe să te furnice neașteptat o frică străină; un fior te străbate din tălpi până-n creștet, simți cum părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca și cum ar fi fost uns cu o soluție specială, ce-l face să se Întărească instantaneu ca țepii ariciului când este amenințat de un pericol. Da, Îți aduci aminte exact de acel loc bătătorit din jurul fântânii (aici sunt urme de copite destule, că doar vin atâtea animale la adăpătoare!), de acel urcuș ce se arcuiește În unghi drept după colțul cimitirului (de ce o fi așezat astfel acest cimitir n-am reușit să Înțeleg niciodată), de ora somnoroasă a amiezii, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau zăbalele și scormoneau cu copitele pietrișul. ― Bine-ați venit, conașule! ― Bine v-am găsit, Ichime! răspunse Grigore, suindu-se lângă tânărul Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule, și sănătate! ― Ei, dă-le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai dârze, repetară: ― Nu, nu!... 4 Capitala râdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fâlfâiau pe clădirile principale. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin, cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre Mitropolie. Copitele escadroanelor de escortă pârâiau prelung pe macadamul străzii. În frunte, într-o trăsură, prefectul poliției, în picioare, cu cilindrul pe ceafă, se agita țanțoș, strălucitor, ca un capelmaistru răsfățat, uitîndu-se înapoi în răstimpuri. Camera zumzăia discret, ca un stup în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a adăpat, când le-a băgat în grajd să le lege la ieslea lor, nu se știe cum și ce, dar s-a pomenit cu iapa roaibă, sperioasă, că începe să sară în două picioare, ș-apoi să zvârle din copite până tot l-a zdrobit pe bietul om de I-au scos pe cergă afară. Așa că nu-i chip să mai iasă dânsul cu sania, iar ceilalți vizitii nici unul nu s-ar încumeta să mâie iepele prea buiestre. Grigore era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]