1,886 matches
-
se întâlnește în caz de: • diaree, febră, transpirații importante, poliurie (prin pierderi de apă relativ mai mari decât cele de sodiu); • aport hidric insuficient; • tratament cu diuretice (în special furosemid, în anumite cazuri); • tulburări hormonale (diabet insipid, hiperaldosteronism, tratament cu corticosteroizi). 2. Hiponatremia (K <3,5 mmol/l) se întâlnește în următoarele situații: • vărsături, diaree, arsuri, traumatisme; • pierderi renale (nefropatii tubulo-interstițiale, faza poliurică a IRA, tratament cu diuretice - în special thiazidice); • hipoaldosteronism și sindromul secreției inadecvate de ADH; • medicație: unele antidepresive
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Pacienții cu risc mediu se caracterizează prin funcție renală normală și proteinurie între 4 - 8 g/24 h, persistente timp de 6 luni, în ciuda unui tratament conservator maximal. La acest grup de pacienți se recomandă un tratament imunosupresor, ce cuprinde corticosteroizi și agenți citotoxici administrați alternativ, timp de 6 luni (regimul Ponticelli), astfel: • Lunile 1,3 și 5: metilprednisolon IV 1 g/zi × 3 zile, apoi prednison P.O. 0,5 mg/kg/zi; • Lunile 2,4 și 6: ciclofosfamidă P.
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în prezența unei afectări viscerale (insuficiență renală, insuficiență cardiacă, LES neurologic). 6.1.11.2. Tratamentul afectării articulare și cutanate Pacienții cu lupus cutanat izolat, inclusiv discoid, evoluează rareori către LES și răspund, de obicei, favorabil la tratamente topice (unguente). Corticosteroizii topici fluuorinați (Fluocinolon, Flumetazon pivalat etc.), în asociere cu hidroxiclorochina, sunt cel mai des folosiți. Mai recent, preparate topice cu tacrolimus și pimecrolimus s-au dovedit eficace la serii mici de pacienți. Pentru artralgiile simple, se pot folosi AINS sau
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
două ori pe an. Un alt efect advers posibil este rash-ul (5-10 %). în formele rezistente se pot folosi corticoterapia sistemică în doze mici (prednison, 10 mg/zi) sau metotrexat 7,5-15 mg/săptămână. 6.1.11.3. Tratamentul anemiei hemolitice Corticosteroizii reprezintă tratamentul de elecție al anemiei hemolitice din LES. Aproximativ 75 % dintre pacienți răspund bine la corticoizi, dar adesea sunt necesare doze mari. La pacienții corticodependenți sau corticorezistenți, tratamentul este mai dificil. Au fost încercate azatioprina, ciclosporina, Ig IV, MMF
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
lupice depinde de severitatea acesteia. Revărsatele pleurale mici, asimptomatice nu necesită tratament specific. AINS pot fi eficiente pentru tratarea pleureziilor moderate. Pentru formele mai severe sau la pacienții care se află deja sub corticoterapie, sunt adesea necesare doze crescânde de corticosteroizi. Pe termen lung, se poate folosi hidroxiclorochina. Procedee invazive, precum drenajul pleural sau pleurodeza, sunt rareori indicate. Tratamentul pneumoniei interstițiale cronice este puțin cunoscut. Corticoizii, imunosupresoarele sau agenții citotoxici pot fi eficace, dar nu au fost publicate studii controlate. Pneumonia
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acută lupică răspunde bine, de cele mai multe ori, la corticoizi, dar formele corticorezistente necesită agenți imunosupresori. Hipertensiunea arterială pulmonară din LES se tratează esențialmente cu vasodilatatoare, ca și hipertensiunea pulmonară primitivă, dar are un prognostic rezervat; unii autori recomandă asocierea de corticosteroizi sau anticoagulante și imunosupresoare. La pacienții cu tromboembolism pulmonar recurent în cadrul SAPL secundar, se indică tratament anticoagulant pe termen nelimitat. Dacă acesta nu este suficient, se asociază corticoizi și imunosupresoare. 6.1.11.5. Tratamentul afectării orale și digestive Leziunile
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și clinice. NL mezangială (clasele I și II) are un prognostic renal bun întotdeauna și nu necesită terapie imunosupresivă. A. Tratamentul NL proliferative (clasele III și IV) în ultimii 10 ani, o serie de studii au demonstrat că terapia combinată corticosteroizi + ciclofosfamidă (CYC) este mai eficientă decât fiecare din cele două medicamente în parte, devenind astfel regimul standard de tratament al formelor severe de LES. Pentru CYC, administrarea intermitentă, în bolusuri IV, este preferabilă administrării continue P.O, datorită toxicității mai
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
respirator în GW și de infecții intercurente); • Deficitul congenital de α-1-antitripsină (un inhibitor natural al proteinazei 3). Introducerea în anii 1980 a corticoterapiei sistemice a permis ameliorarea ratei de supraviețuire a pacienților până la 50 % la 5 ani. în prezent, asocierea corticosteroizilor cu ciclofosfamida PO (propusă și dezvoltată de National Institute of Health din SUA) a devenit terapia standard pentru tratamentul GW și al PAM, permițând, conform ultimelor studii, controlul progresiei bolii în circa 90 % dintre cazuri și o rată de supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prin ecografie fetală și ecografie-doppler a arterelor uterine și ombilicală. Tratamentul trombocitopeniei asociate SAPL este similar cu cel al purpurei trombocitopenice idiopatice, bazat pe imunosupresoare și splenectomie. Tratamentul SAPL fulminant include: tratarea factorilor precipitanți (infecții, puseu de LES), anticoagulante, imunosupresoare (corticosteroizi în doze mari), eventual plasmafereză sau Ig IV 8.3.7. Afectarea renală în SAPL Survine rar (< 3 % dintre cazuri). Manifestările renale în cadrul SAPL rezultă ca urmare a unor tromboze, ce pot apărea la orice nivel al vascularizației renale: trunchiul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
când întreruperea medicației nu determină remisiunea; • când creșterea creatininei serice s-a produs foarte rapid; • când la puncția biopsie renală infiltratul inflamator este difuz; • nu este indicată atunci când biopsia renală dovedește importantă fibroză interstițială. Terapia farmacologică imunosupresivă se referă la corticosteroizi a căror utilizare este indicată începând din primele 7-14 zile de la debutul retenției azotate. Se utilizează prednison - 1 mg/kg/zi - 4 săptămâni. Dacă în acest interval de timp nu se înregistrează rezultate pozitive acestea nu mai sunt de așteptat
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dar e posibilă afectarea prin contact cu granuloamele a vaselor renale. Expresia afectării renale din sarcoidoză este reprezentată de: • sedimentul urinar patologic; • proteinuria tubulară; • diabetul insipid; • acidoza tubulară; • cea mai frecventă cauză de IRC în sarcoidoză este nefrocalcinoza. Terapia cu corticosteroizi reduce inflamația și activarea vitaminei D cu consecințe favorabile inclusiv în ceea ce privește sindromul hipercalcemie/hipercalciurie. Există tendința la recidivă după oprirea corticoterapiei. Alternative terapeutice mai puțin eficiente sunt cloroquina, ketoconazolul. 11.10. Nefropatia interstițială secundară hipopotasemiei Există situații în care evoluează
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
tacrolimus-ului). în unele centre se practică biopsiile renale per protocol, la intervale regulate post-TR, în absența semnelor clinice de RA; astfel pot fi detectate semnele morfopatologice de RA incipient. RA răspunde în marea majoritate a cazurilor la tratamentul agresiv cu corticosteroizi IV (puls-terapie cu metil-prednisolon 250 mg - 1 g/zi, 3-5 zile consecutiv), iar în rarele cazuri de eșec, la administrarea IV de anticorpi monoclonali (OKT3) sau policlonali (thymoglobulină). Insuficiența renală acută este posibilă în circumstanțe identice cu cele de la pacienții
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
relativ frecvente la pacienții TR mai vârstnici, în special la cei cu un istoric îndelungat de dializă. Evaluarea cardiovasculară sistematică și periodică este obligatorie la toți pacienții transplantați. Diabetul zaharat de novo post-TR se datorează eventualelor doze cumulative mari de corticosteroizi, precum și tacrolimus-ului (în mai mică măsură ciclosporinei A). Neoplaziile. Datorită tratamentului imunosupresiv cronic și a unor infecții virale oportuniste, pacienții cu TR prezintă un risc de 3,5 ori mai mare să sufere de neoplazii decât populația generală cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
diferitelor clase de substanțe folosite în tratamentul diabetului zaharat. Efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor poate fi amplificat de unele substanțe medicamentoase (salicilați, fenilbutazonă, alte sulfamide, cloramfenicol, antivitamine K, alopurinol, betablocante, clofibrat, probenecid, antidepresive tricliclice), sau poate fi diminuat de altele (barbiturice, corticosteroizi, diuretice, estrogeni, rifampicină, hormoni tiroidieni etc.). Mecanismul de acțiune al preparatelor sulfonilureice este complex. Compușii din această clasă se leagă de receptorii specifici ai celulelor β pancreatice, influențând canalele de K+ dependente de ATP (3, 27). Închiderea acestor canale produce
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
sau a stresului. Alți factori legați de tratamentul însuși includ: o doză prea mică sau prea mare de sulfonilureic, scăderea acțiunii medicamentului datorită hiperglicemiei, tratamentul concomitent cu medicamente ce interferă cu absorbția, transportul, metabolizarea și eliminarea sulfonilureicelor (aspirina, alcoolul, anticoagulantele, corticosteroizi etc.). Dintre contraindicațiile tratamentului cu sulfonilureice menționăm: deficitul absolut de insulină (diabetul zaharat de tip 1 sau situații de dezechilibru metabolic major cum este cetoacidoza diabetică), sarcina, insuficiența renală, insuficiența hepatică, infecțiile severe, traumatismele sau intervențiile chirurgicale, intoleranța sau hipersensibilitatea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
medicamente (de exemplu, cerivastatin) având deci un potențial de interacțiune medicamentoasă redus (30). Pioglitazona se metabolizează în cea mai mare parte tot în ficat, prin două izoforme ale citocromului P450: CYP2C8 și CYP3A44 implicate în metabolismul mai multor clase medicamentoase (corticosteroizi, anticoncepționale, blocanți de calciu, unele statine). Cu toate că nu s-au descris efecte relevante ale interacțiunii cu aceste medicamente, asocierile de acest tip trebuie evitate. Ambele tiazolidindione circulă în plasmă legate de albumină fără ca să fie descrise interacțiuni cu alte substanțe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
și progesteronului Estradiolul circulă în plasmă legat de SHBG. Deoarece SHBG este stimulată de estrogeni, nivelul său plasmatic este dublu la femei față de bărbați. Estrogenii liberi reprezintă numai 1,8% din capitalul de estrogeni circulanți. Progesteronul circulă legat de CBG (corticosteroid binding globulină), iar fracțiunea liberă reprezintă 0,65% din cantitatea circulantă. Androgenii circulă legați de SHBG și în proporție de 1,3% sub formă liberă. Metabolismul estrogenilor și progesteronului Estradiolul este convertit în estronă și apoi hidroxilat la nivel hepatic
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
1998]. Diabetul zaharat posttransplant renal Incidența diabetului zaharat posttransplant renal variază între 3,6 [i 18%, după diferite studii [Kasiske et al., 2000]. Acesta survine adesea în prima lună după transplant. Cauzele sunt reprezentate în primul rând de medicamentele imunosupresoare: corticosteroizii și inhibitorii de calcineurină [Hjelmesaeth et al., 1997; Pirsch et al., 1997]. în primul an, incidența diabetului este mai mare pentru tacrolimus decât pentru ciclosporină. Vârsta înaintată, rasa neagră, precum și boala polichistică renală autosomal dominantă au fost identificate ca factori
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
lipoprotein-lipazei. Această enzimă este scăzută în țesutul adipos, cu un deficit relativ de apo-C II (un activator al enzimei). (4) Reducerea funcției receptorului LDL. (5) Creșterea sintezei de HDL3 și un defect în sinteza HDL2. Pe de altă parte, tratamentul corticosteroid, frecvent folosit în SN, induce o hiperlipidemie mixtă, aterogenă. Riscul aterogen al dislipidemiei din sindromul nefrotic este controversat. Datele publicate până în prezent sunt contradictorii. Rolul anomaliilor lipidice este dificil de stabilit, având în vedere asocierea în cadrul SN a numeroși alți
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
depistează LDL-colesterolul crescut sau alte anomalii lipidice (colesterol total crescut, trigliceride crescute și/sau HDL-colesterol scăzut) trebuie investigat pentru eventuale boli asociate, precum hipotiroidism, icter obstructiv, diabet, și chestionat cu privire la consumul de alcool și al unor medicamente ca steroizi anabolizanți, corticosteroizi ori progestative. Tratamentul dislipidemiei la pacienții HD în populația generală, cercetări clinice și epidemiologice au arătat că LDL-colesterolul crescut este un factor predictiv major de complicații cardiovasculare [LaRosa et al., 1990]. în plus, studii recente au demonstrat că măsurile terapeutice
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
patologici: obezitatea, diabetul zaharat, proteinuria, disfuncția grefonului renal; (3) medicamente: medicația antihipertensivă diuretice, beta-blocante; terapia imunosupresoare corticoterapia, ciclosporina A, sirolimus [Kasiske et al., 1991; Wanner et al., 1995; Hillbrands et al., 1995; Murgia et al., 1996; Quaschning et al., 1999]. Corticosteroizii induc frecvent insulinorezistență, care stimulează sinteza hepatică de lipoproteine ce conțin apo-B. De asemenea, ei inhibă eliberarea de ACTH, care are un efect hipolipemiant important, probabil prin creșterea expresiei receptorilor pentru LDL-colesterol. Ciclosporina A este o substanță lipofilă, care se
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
mg/dl sau chiar sub 100 mg/dl, similar cu pacienții dializați și cu cei non-renali. Măsurile generale cuprind: dieta hipolipidică și hipocolesterolică, evitarea alcoolului, reducerea surplusului ponderal, efortul fizic regulat, controlul glicemiei. Întreruperea sau reducerea dozelor unor medicamente imunosupresoare (corticosteroizi, ciclosporină, sirolimus) poate fi utilă [Matl et al., 2000; Smak et al., 2002], ca și înlocuirea, de exemplu, a ciclosporinei cu tacrolimus [Kohnle et al., 2000; McCune et al., 1988]. Tratamentul medicamentos trebuie administrat cu prudență, având în vedere riscul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
38, 78] (fig. 4.179). Nu a fost înregistrată mortalitate procedurală asociată tratamentelor Gamma-Knife, iar morbiditatea a variat în diversele rapoarte între 0% și 13% (în medie 5,9%), constând în general în deficite neurologice tranzitorii, reversibile sub tratament cu corticosteroizi. Ratele de recurență înregistrate au variat între 0% și 11%, cu o medie de 6,1% la 5 ani. În consecință, putem afirma că radiochirurgia stereotactică Gamma-Knife nu numai că previne reoperarea a mai bine de 90% dintre pacienții cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
întâlnit la tumorile incomplet controlate sau la cele cu potențial metastazant ridicat. Morbiditatea indusă de procedură este de asemeni rar întâlnită (doar în 4,1% din cazuri, față de peste 14% în seriile chirurgicale) și în general reversibilă sub tratament cu corticosteroizi [53]. Acest fapt, asociat cu lipsa mortalității procedurale comparată cu mortalitatea perioperatorie de 8,9% din seriile chirurgicale, situează radiochirurgia Gamma-Knife pe o poziție net favorizată, furnizând pacientului aceleași avantaje pe care le asigură combinația chirurgie + radioterapie, fără însă a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de față, beneficiul adus de noile terapii nu s-a dovedit a fi notabil comparativ cu cel al tratamentului convențional si al radioterapiei. Tratamentul simptomatic. Pacienții care dezvoltă hidrocefalie prin obstrucție de apeduct prezintă ca opțiuni terapeutice administrarea inițială de corticosteroizi, urmată de ventriculostomie sau de instituirea unui drenaj ventriculoperitoneal în vederea ameliorării simptomatologiei și reducerii riscului de angajare cerebrală. La unii pacienți cu glioame difuze de trunchi, dacă sunt astrocitoame de grad II (80% din astrocitoamele difuze la adult) [18], drenajul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]