8,430 matches
-
de toamne, Dar s-a sfârșit, ajunge, nu mai pot. Ți-am învățat, minciuna, pe de rost, Oricât ai încerca... nu se mai poate, M-ai sărăcit, dar azi nu mai sunt prost Să intru iar... în jocul tău de coate. Când, după vot, te crezi un mare mahăr, Iar soarta țării nu-ți mai pare gravă, Am înțeles... că punga ta de zahăr E dulce-o zi... și patru ani, otravă ! Referință Bibliografică: E vremea de votare... / Marin Bunget : Confluențe
E VREMEA DE VOTARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349861_a_351190]
-
Caesar Augustus imperator! Ave Senatus Populusque Romanus!”, rostiră aceștia la umnison, apoi adresându-se procuratorului trupa strigă iarăși: ,,Salus Pilate! Magnus praefectus provinciae Judeea” Salus! Salus! Salus! Ponțiu Pilat își ridică mâna dreaptă în semn de salut. Cealaltă îndoită din cot susținea toga de gală cu care se înfășurase de dimineață. Procuratorul privi mai întâi către toți cei adunați iar apoi făcu un semn cu mâna demnitarilor și centurionilor să se așeze pe jilțurile lor. Trupa rămase în picioare în spatele lor
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MĂ RIDIC ȘI MERG MAI DEPARTE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: "După cotul drumului Poate se află o fântână, sau un castel, Sau e poate doar continuarea acestui drum. Nu știu și nu întreb." - Fernando Pessoa pasul până la cotul drumului și drumul înainte asta se vede și de departe și de aproape cineva
MĂ RIDIC ŞI MERG MAI DEPARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349938_a_351267]
-
Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: "După cotul drumului Poate se află o fântână, sau un castel, Sau e poate doar continuarea acestui drum. Nu știu și nu întreb." - Fernando Pessoa pasul până la cotul drumului și drumul înainte asta se vede și de departe și de aproape cineva îmi vorbește despre viitor totuși aproape oarbă văd numai drumul înainte pe care pasul întâlnește cioturi de metafore din care harta pașilor crește scade până la împiedicare
MĂ RIDIC ŞI MERG MAI DEPARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349938_a_351267]
-
care harta pașilor crește scade până la împiedicare uneori îmi închipui căzută fiind că m-am ridicat deja și drumul drept continuă hărțile pașilor mă păcălesc privesc cerul întind mâinile până la urmă tot rădăcinile îmi strâng ambele mâini și mai ales coatele când cotul drumului ascunde privirii îndreptarea las toate coturile drumurilor și ale gândurilor între mine și a fi claritatea iluziei vine de departe și scurtează voința de aproape rădăcinile mă ridică le cuprind în palme când reconstitui verticalitatea uneori într-
MĂ RIDIC ŞI MERG MAI DEPARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349938_a_351267]
-
pașilor crește scade până la împiedicare uneori îmi închipui căzută fiind că m-am ridicat deja și drumul drept continuă hărțile pașilor mă păcălesc privesc cerul întind mâinile până la urmă tot rădăcinile îmi strâng ambele mâini și mai ales coatele când cotul drumului ascunde privirii îndreptarea las toate coturile drumurilor și ale gândurilor între mine și a fi claritatea iluziei vine de departe și scurtează voința de aproape rădăcinile mă ridică le cuprind în palme când reconstitui verticalitatea uneori într-un cot
MĂ RIDIC ŞI MERG MAI DEPARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349938_a_351267]
-
închipui căzută fiind că m-am ridicat deja și drumul drept continuă hărțile pașilor mă păcălesc privesc cerul întind mâinile până la urmă tot rădăcinile îmi strâng ambele mâini și mai ales coatele când cotul drumului ascunde privirii îndreptarea las toate coturile drumurilor și ale gândurilor între mine și a fi claritatea iluziei vine de departe și scurtează voința de aproape rădăcinile mă ridică le cuprind în palme când reconstitui verticalitatea uneori într-un cot de drum rătăcită de iarbă sămânța adevărului
MĂ RIDIC ŞI MERG MAI DEPARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349938_a_351267]
-
cotul drumului ascunde privirii îndreptarea las toate coturile drumurilor și ale gândurilor între mine și a fi claritatea iluziei vine de departe și scurtează voința de aproape rădăcinile mă ridică le cuprind în palme când reconstitui verticalitatea uneori într-un cot de drum rătăcită de iarbă sămânța adevărului crește să fie oare viitorul un puzzle artificial crescut în pânzele coturilor drumului pe care cad și calc pe tâmple metaforele pentru a izbucni în plâns sau poate pentru a găsi fântâna spiritului
MĂ RIDIC ŞI MERG MAI DEPARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349938_a_351267]
-
vine de departe și scurtează voința de aproape rădăcinile mă ridică le cuprind în palme când reconstitui verticalitatea uneori într-un cot de drum rătăcită de iarbă sămânța adevărului crește să fie oare viitorul un puzzle artificial crescut în pânzele coturilor drumului pe care cad și calc pe tâmple metaforele pentru a izbucni în plâns sau poate pentru a găsi fântâna spiritului liber în care să mă arunc după fiecare clipă de creație drept protecție împotriva propriei minți un castel ridică
MĂ RIDIC ŞI MERG MAI DEPARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349938_a_351267]
-
mereu în teren a exercitat o mare influență asupra trupei... A corespuns în foarte bune condițiuni situației sale. În Ianuarie 1943, preia Armata a 4-a în locul generalului Nicolae Ciupercă care se afla în Stepa Kalmukă, după marea catastrofă de la Cotul Donului-Stalingrad. Imediat după ce a preluat comanda Armatei a 4-a generalul Gheorghe Avramescu a organizat cea mai mare operațiune strategică de apărare de pe Frontul de Est, cunoscută sub numele „Capul de Pod Kuban”, cu scopul de a asigura retragerea trupelor
TEMNIŢA COMUNISTĂ, ULTIMUL DOMICILIU AL MULTOR EROI ROMÂNI AI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344328_a_345657]
-
000 de martiri, a 12 000 de eroi (răniți) și a alți 5000 de eroi-martiri (dispăruți). Generalul Chirnoagă a condus una din unitățile de artilerie în luptele din Odessa și Crimeea între 1941-1942, remarcându-se în bătăliile de la Kerci, Sevastopol, Cotul Donului și Stalingrad. Numai pentru Odessa, armata română a plătit marele tribut de 17 700 de morți, 63 300 de răniți și 11 500 dispăruți. Pentru marile operațiuni prevăzute pentru vara anului 1942, Armata română a participat cu un efectiv
TEMNIŢA COMUNISTĂ, ULTIMUL DOMICILIU AL MULTOR EROI ROMÂNI AI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344328_a_345657]
-
întâi generalul-ostaș ajunge „legenda Dăscălescu”. A fost decorat de generalul Antonescu cu propria decorație pe care o purta din 1916, ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. După ce cucerește Odesa, devine comandant al Corpului 2 Armată. Se remarcă deosebit la Cotul Donului, la Stalingrad și pe Doneț, cu Armata a 3-a, primind ordinele „Vulturul German”, „Steaua României” și „Coroana Românieie”. Participă la eliberarea Nord-Vestului României, eliberând Maramureșul, Someșul, Tisa, Satu Mare, Carei, apoi în Ungaria la Csenger-Dombrad, Bodrog, Hernad, în Cehoslovacia
TEMNIŢA COMUNISTĂ, ULTIMUL DOMICILIU AL MULTOR EROI ROMÂNI AI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344328_a_345657]
-
mai mari, mai tari, mai rari... Abia îi observăm și-i luăm în seamă, poate, Când se chircesc făcându-se din mici mai mici Să treacă ei giganții semeți printre pitici Ce riscă să ia-n creștet și în spinare coate... Abia dacă le dăm de sus mâna în silă Atunci când îndrăznesc să ne întindă mâna Plecându-se firavi precum la soare luna, Postură de timidă umbră și umilă... Abia dacă bătrâni, în cârje, orbi, bolnavi Ne îndurăm să le dăm
OAMENI MARI ŞI OAMENI MICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344576_a_345905]
-
coagula cu greu stări în silabe. Ca pe maidan, literele, schizofrenice, aleargă pe catalige, purtând pe umeri cuvintele - bufoni triști. Clovnii lumii părăsite au buzunarele pline de sensuri din care clădesc incomode întrebări. Azi, când grijile și-au rupt în coate hainele și-așteaptă cu pupilele dilatate finalul teribilei nopți valpurgice, omenirea își strigă disperarea precum Orfeu, fuge tipând înfricoșată ca-n tabloul lui Munch. Oare în urmă va rămâne doar o voce care strigă în pustiu? Mihaela Oancea Referință Bibliografică
VOX CLAMANTIS de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348016_a_349345]
-
Șef atât căt se poate! Oricum apelativul DOMNUL DIO pare în totală discordanță cu situația de fapt. Dar toți o suportă cu stoicism.Fără comentarii! Fiecare, RE-CONSTRUCTOR, să-i zicem așa, știind ce are de făcut. Bosul dirijează și muncește cot la cot cu partenerii-subalterni.Totuși! E glumeț și nu-i place să fie contrazis. Decât prin muncă. Marx având dreptate și-n acest caz: MUNCA L-A DES-FĂCUT PE OM! Chiar din prima clipă Dio și-a luat în primire
DEŞERTUL DE CATIFEA (36) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348030_a_349359]
-
căt se poate! Oricum apelativul DOMNUL DIO pare în totală discordanță cu situația de fapt. Dar toți o suportă cu stoicism.Fără comentarii! Fiecare, RE-CONSTRUCTOR, să-i zicem așa, știind ce are de făcut. Bosul dirijează și muncește cot la cot cu partenerii-subalterni.Totuși! E glumeț și nu-i place să fie contrazis. Decât prin muncă. Marx având dreptate și-n acest caz: MUNCA L-A DES-FĂCUT PE OM! Chiar din prima clipă Dio și-a luat în primire roaba repartizată
DEŞERTUL DE CATIFEA (36) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348030_a_349359]
-
de bine” au dreptul la venituri mari, tocmai spre a avea ce cheltui pe inutilități. Restul sunt sărăntocii care cumpără doar ce cere stomacul să nu moară de foame și eventual o haină ce înlocuiește pe aceea prea roasă în coate. De aceea nu au dreptul la măriri de salarii. Dacă într-adevăr sunt în pericol să moară de foame guvernul, darnic, le dă un obol de 2 .. 3% cum a făcut în acest an și cel Românesc. Pentru acest infim
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
de lut numit Agonia, care nu are nici un criteriu de cernere a valorilor. Tot așa în lîncedul și mediocrul Bocanc literar, văcsuit de epigramiști fără talent. Doar Hermeneia ce-mi place! Aici se robotește ca într-un kibuț: la șaibă, cot la cot, cu simț de răspundere. Iar șeful, d-l Titarenco din USA, poreclit în secret Hitlerenco de tinerii poeți, te ceartă și te urechește imediat, dacă te abați de la linia grupusculului său literar. Domnul Vlasin a sărit în sus
CENACLURI VIRTUALE... SCRIITORI VIRTUALI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348164_a_349493]
-
numit Agonia, care nu are nici un criteriu de cernere a valorilor. Tot așa în lîncedul și mediocrul Bocanc literar, văcsuit de epigramiști fără talent. Doar Hermeneia ce-mi place! Aici se robotește ca într-un kibuț: la șaibă, cot la cot, cu simț de răspundere. Iar șeful, d-l Titarenco din USA, poreclit în secret Hitlerenco de tinerii poeți, te ceartă și te urechește imediat, dacă te abați de la linia grupusculului său literar. Domnul Vlasin a sărit în sus, aflînd topul
CENACLURI VIRTUALE... SCRIITORI VIRTUALI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348164_a_349493]
-
cețuri prin văi și-n cetăți mustește trecutul vinul negru răscolește oseminte de revoltă-n amintiri eu rămân o creangă de timp care zgârâie cerul dezgolit de zilele frunze încet mă întristez picură lacrimi de rouă prin firul iebii uscate cotul tău pe pervazul ferestrei învechite tresare tăria lemnului te doare înfipt în piele de toamnă privesc ceața în depărtări cum se zbate găndul meu tresare și suspină prin umbre întunecate de colțuri spre iarnă simt cum ziua dispare prin vara
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
Știți, sînt niște cisterne mari, de cîteva tone una. Apoi ține-te beție!...Veneau oamenii din secții și beau cît puteau, ba mai cărau și pe-acasă. Văzînd acestea, conducerea a pus pază întărită, dar ți-ai găsit: paznicii beau cot la cot cu hoții, căci la noi, vorba lui Dinescu, problema e cine-i păzește pe paznici. Directorul era și el clampă cînd i-a dat primul secretar telefon, să-l întrebe cum stă cu planul. Directorul de-abia mai
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
niște cisterne mari, de cîteva tone una. Apoi ține-te beție!...Veneau oamenii din secții și beau cît puteau, ba mai cărau și pe-acasă. Văzînd acestea, conducerea a pus pază întărită, dar ți-ai găsit: paznicii beau cot la cot cu hoții, căci la noi, vorba lui Dinescu, problema e cine-i păzește pe paznici. Directorul era și el clampă cînd i-a dat primul secretar telefon, să-l întrebe cum stă cu planul. Directorul de-abia mai bleștea din
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
masă. Ionică avea de rezolvat teme grele la matematică, iar Eliza trebuia să facă un desen. Deși erau încă certați, din seara aceea când Eliza dăduse în vileag mamei sale cu cine a fost el la film, Eliza stătea ostentativ cot la cot la masă cu fratele ei mai mare, care încă avea ciudă pe ea. Războiul acesta psihologic nu putea să dureze mult, căci pe Eliza o cuprinsese o curiozitate irezistibilă. Ea tot încerca să deseneze un chip de fată
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
avea de rezolvat teme grele la matematică, iar Eliza trebuia să facă un desen. Deși erau încă certați, din seara aceea când Eliza dăduse în vileag mamei sale cu cine a fost el la film, Eliza stătea ostentativ cot la cot la masă cu fratele ei mai mare, care încă avea ciudă pe ea. Războiul acesta psihologic nu putea să dureze mult, căci pe Eliza o cuprinsese o curiozitate irezistibilă. Ea tot încerca să deseneze un chip de fată în desenul
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
Ați zis că sunteți “tinăr”, nu tânăr. Mi-a zâmbit complice. Aveți pieptul plin de decorații! Înseamnă că ați făcut bravuri pe front! Așa e, dar am fost și pedepsiți când n-am făcut bravuri. Când am pierdut drapelul la Cotul Donului. Ni l-au luat rușii și i-au dat foc. Drapelul a ars, iar noi eram în viață!... Trebuia să ne dăm viața pentru drapel, după cum făcusem jurământul! Dar pe front, în toiul luptei e altceva!... Ne-am fi
SUNT TÂNĂR, MAI AM TREI ANI PÂN LA SUTĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347701_a_349030]