3,198 matches
-
Piele. Deși, în ultima vreme, își aducea aminte destul de rar, și-a verificat aspectul în oglindă. Și-a fost mulțumit c-a făcut asta. Avea nevoie de niște retușuri. Pe umăr avea o dâră prelungă de muci, iar la modelul cravatei se adăugaseră câțiva stropi întăriți din terciul de ovăz al lui Theo. Cearcănele de sub ochi erau mari și purpurii și serveau drept mărturie elocventă a unei nopți petrecute în infernul paternității. Hugo și-a șters petele cât de bine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dintre ramuri și, întors cu fața în sus, începuse să alunece în aval cu o viteză care lui Hugo i se părea imposibilă. Bărbatul și-a dat seama că nu exista decât o singură soluție. Și-a scos haina și cravata. —Uite, i-a zis el lui Alice punându-i-le în brațe. Ține-le un minut, te rog. Apoi a sărit peste gărdulețul vopsit în alb din capătul aleii și s-a aruncat în iarba care șerpuia de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el. Vă regulați în trei, tu, el și windows-ul lui Bill Gates? - E bun la pat. - Și atunci de ce vii la mine ca o mâță în călduri, de fiecare dată? - Și tu ești bun la pat. Își făcu nodul la cravată și apucă haina de pe spătarul scaunului. Uneori îl enerva la culme stilul ei direct, dar enervarea i se topea ca prin farmec atunci când o vedea despuiată și dornică de tăvăleală. Făcu pe intersatul, cu toate că subiectul îl lăsa, pur și simplu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu vreo trei, că de-abia mă târăsc din cauza zăpușelii, rezultă că tot aș fi reușit să ajung deja la blestemata aia de benzinărie. Iar benzinăria nu e... Își scoase cămașa din pantaloni și trase cu putere de nodul de la cravată. Continuă să meargă în vreme ce soarele îi trimitea cu o precizie maximă săgeți încinse în moalele capului... Iată un soare arcaș, își permise un zâmbet strâmb, bună țintă și-a mai găsit. A fost unul care oferea un regat pentru un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vocea bătrânului cu umbrelă. - Sunteți mult prea permisiv, din punctul meu de vedere, domnule, zău așa! Muuuult prea permisiv... Îi aruncă o privire scurtă. Ochelarii cu ramă groasă, neagră, nu puteau să ascundă ochii negri în care sclipeau luminițe jucăușe. Cravata avea un nod perfect, iar pe mâna care ținea umbrela strălucea un ceas care părea a fi de aur. Pedant moșulică, surâse în gând. Nu semăna cu Magicianul. Bineînțeles, la el se gândise imediat, la el și vreunul din coșmarurile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să plece la scoală... parcă, fără tragere de inimă. ”- Mi s-a părut că era cam abătut!... murmură Iorgu uitându-se către Vasilica. Nu era în apele lui!” ” - Așa este!... Știi, doar, cât de mult a dorit să¬i dai cravata ta!... îi răspunse Vasilica, dar fără intenția de a-i reproșa ceva. I-ar fi plăcut mult să i-o dai...!” mai adăuga ea. Lui Iorgu, de părere de rău, parcă i se puse un nod în gât. Chiar regreta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la parter, domnule!” îi răspunse el cuviincios. Iorgu se repezi în fugă pe scări și ajunse în fața clasei lui Emil. ”- Nu, nu mai este demult în școala noastră. A plecat! ” îi spuse un elev. Iorgu rămase fără glas, înmărmurit, cu cravata în mână în fața ușii... O presimțire rea îl mușcă de inimă, prin minte trecându-i cele mai urâte gânduri. Trăsnetul să fi căzut lângă el și surpriza n-ar fi fost mai mare. ”- Nu, nu se poate... nu e cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
proaspete, cu rouă pe ele. Cu această ocazie făcu și plinul cu benzină la mașină. Se îmbrăcă într-un costum elegant, de culoare gri-petrol careia îi venea foarte bine ; îi scotea ochii abaștri în evidență, o cămașă bleu și o cravată albastră cu picățele albe. Arăta foarte bine. Când intră în curtea lui Gheorghe parcă era prințul din poveste care venise cu pantoful Cenușăresei în mână, s-o pețească. Ciocăni la ușă și îi deschise chiar Frusina care și ea arăta
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
față, Adina Dabija 64 absolvent de filologie, cu vreo doi ani mai mare ca mine, care lucra În publicitate, prietenul unui coleg de redacție. Ne nime- riserăm odată la masă la „lăptărie“ la un concert cu Anca Parghel. Își scosese cravata și și-o pusese În geanta diplomat. Apoi și-a luat o bere la halbă și a Început să scormonească cu ochii În stânga și-n dreapta după gagici. — Cei de la redacție trag de mine În toate direcțiile... Ai mei așteaptă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
plin de coșuri pe față, absolvent de filologie, cu vreo doi ani mai mare ca mine, care lucra în publicitate, prietenul unui coleg de redacție. Ne nimeriserăm odată la masă la „lăptărie“ la un concert cu Anca Parghel. Își scosese cravata și și-o pusese în geanta diplomat. Apoi și-a luat o bere la halbă și a început să scormonească cu ochii în stânga și-n dreapta după gagici. — Cei de la redacție trag de mine în toate direcțiile... Ai mei așteaptă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu seamă, trebuie să mai fii subordonat cuiva? Trebuie să mai ții cont, de voința cuiva, dacă vrei să te faci senator independent? Anume, de voința mulțimii, căreia i te-ai Încredințat! - Își spuse, el, În fața oglinzii, dinaintea căreiași așeza cravata, Înainte de a se duce la tribunal, să facă demersurile necesare, În vederea depunerii candidaturii de senator independent. Au trecut și aceste zile; au mai trecut și altele; au venit, cu tumultul lor, adunările și Întâlnirile și toate celelalte, cu privire la alegeri, până când
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prea multului citit, Îi spuse Jesper, Don Quijote chiar se țicnise din pricina asta. Thomas, În loc să o ia razna, rătăcitor, devenea pieton, un casnic fără căsnicie, dascăl al unor parapiteci ce se mirau când Îl vedeau venind la cursuri În costum, cu cravată; puteau să spună că trecerea anilor nu aducea neapărat Înțelepciune. Știau că fusese un bandit, l-ar fi vrut neschimbat, nici ei n-aveau prea multă minte: cum să vină la ore pe motocicletă, echipat ca de turnir? Thomas se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sînt: citești pe mutra lor viciul, pofta, și pe ale noastre se citeau, cîndva, Thomas... Ți-ai făcut operații etice, care te-au schimbat și estetic : ai mutră de burghez, Thomas! Mai ales cînd umbli cu costum de lînă, cu cravată!“ „Și tu?“, a sărit, pe neașteptate, Thomas. „Crezi că ești mai breaz? Ai omorît oameni, ți se citește asta pe față!“ Aproape să se apuce de gulere, să se lovească. Dioscurii erau la ananghie. I-au potolit două fetișcane, poate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un animal obosit.” De fapt, sistemul de alarmă este și el distrus de incendiu. nimeni, absolut nimeni nu vine să stingă focul. X o ia la fugă înapoi, spre parcul municipal. rătăcește o vreme pe alei. își slăbește nodul la cravată. — spune ceva, de ce nu spui nimic ? „ai grijă să nu răcești.” e adevărat, cămașa i s-a lipit de piele. X simte cum i se scurg pe gît dîre reci de sudoare. noroc, totuși, că în dulapul de la birou are
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
curețe. să fie curat. să miroasă bine. să se îmbrace corespunzător. să se spele, să-și scrobească și să-și calce cămășile. să plece la birou în fiecare dimineață cu o altă cămașă. să nu poarte același costum și aceeași cravată două zile la rînd. să mănînce sănătos. să nu pună coatele pe masă. să nu rîgîie. să-și curețe zilnic pantofii de praf sau de noroi. să nu iasă nepieptănat din bloc. să nu trîntească ușa cînd iese. să nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
începu să manevreze cu mai multă vigoare. După câteva mutări repezi își retrase mâinile, notificând c-un râs sonor de om gras: - Încă o linie! În vreme ce Aglae reîntocmea jocul, Pascalopol contempla pe Otilia. Aceasta îi potrivea acul cu perlă din cravată, îi scutura ușor umerii, privindu-l cu o grațioasă maternitate, mereu atârnată pe marginea scaunului. Deodată, privind spre mâinile albe și încărcate de inele ale lui Pascalopol, se entuziasmă: - Vai, ce inel frumos! Nu l-am mai văzut. Inelul în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
părut o concurență neleală, dacă Otilia n-ar fi privit pe Titi cu ironie. În schimb, Otilia răsplătea pe Felix cu gingășii neprevăzute. Îi aducea din oraș fel de fel de mărunțișuri, fie măcar o bomboană. Odată îi dărui o cravată. Într-o zi, Felix se auzi strigat nerăbdător de glasul Otiliei. - Felix, Felix, vino mai repede, că mă grăbesc! Văzu pe Otilia în trăsura cu doi cai albi, care era închiriată de Pascalopol, și ședea oricând la îndemîna ei, agitând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nasului. Stănică, în schimb, era roșu la față, fără sa fie propriu-zis gras, de o sănătate agresivă, contrastând cu părul lui mare și negru, foarte creț și cu mustața în chip de muscă. Un guler tare și înalt ținea o cravată înfoiată ca o lavalieră. Venise îmbrăcat într-un costum de soie-écrue deschis și Felix fusese izbit, de la început, de lărgimea hainei și de ridicola dimensiune a canotierei de paie, care abia îi cuprindea părul. Stănică vorbea sonor, rotund, cu gest
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui interioare. - Te aleg ca pe un fel de logodnic simbolic. Vreau să cunosc și eu tulburările unei fete oneste. Să nu-mi faci nici un fel de cadou, că mă supăr. În schimb, uite, îți dau eu un ac de cravată, ca să nu mă uiți! Nu te teme! Proprietarul lui a murit. Trebuie să știi că sunt relativ, o! relativ, așa de onestă, încît poți fi într-adevăr mândru de cucerirea ta, și-ți dau voie să ți-o trâmbițezi la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de trei zile. Măgarul! Mă vinde dușmanilor! Hai acuma acolo! Să mergi cu mine acolo! - Unde? - La Iorgu! Felix primi cu bucurie propunerea, satisfăcut să îndatoreze pe acela în care vedea un tată al Otiliei. Își puse alte haine, îndreptă cravata roasă a lui moș Costache și ieșiră. Fiind cam departe, întrebă pe bătrân dacă nu vrea sa ia un tramvai sau o trăsură, Dar moș Costache protestă: - Ești obosit? Pentru mine, nu! Mergem încet-încet. Tot drumul, bătrânul bombăni, ocărând în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de ma faute...2 Felix deveni alb la față, ceea ce generalul, mereu zâmbitor, observă numaidecât. Era un bătrân simpatic, cu mustăți albe, îmbrăcat foarte îngrijit, în haine de culoarea tabacului. În cap avea un melon, și în jurul gâtului o mare cravată de mătase, neagră, cu trei derivații. - Acesta-i tânărul dumitale prieten? Sunt încîntat. Îmi daivoie, generalul Păsărescu. Și generalul bătu ghetele militărește și, înclinîndu-se, întinse mâna, ceremonios, lui Felix. - Oh, zise el, fără nici o ironie, cu o sinceră părere de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trase și începu să alerge cu el pe scări în sus. În odaia Otiliei, pe pat, erau deschise două geamantane noi. Fata aruncă cu furie toate lucrurile de deasupra, spre a găsi ceva, și în sfârșit scoase un morman de cravate și unul de fotografii. Cravatele le aruncă pe toate în jurul gâtului lui Felix, care însă n-avu vreme să le admire, fiindcă Otilia îi trecea, una câte una, fotografiile, în care erau fixate momentele mai tipice ale petrecerii ei în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu el pe scări în sus. În odaia Otiliei, pe pat, erau deschise două geamantane noi. Fata aruncă cu furie toate lucrurile de deasupra, spre a găsi ceva, și în sfârșit scoase un morman de cravate și unul de fotografii. Cravatele le aruncă pe toate în jurul gâtului lui Felix, care însă n-avu vreme să le admire, fiindcă Otilia îi trecea, una câte una, fotografiile, în care erau fixate momentele mai tipice ale petrecerii ei în Franța. Curios, Pascalopol lipsea sistematic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eliberată. Aș putea să-l iubesc în tihnă pe bietul meu Pascalopol, fără insinuații. - Să fac eu cercetări! se oferi Stănică.Otilia strigă lui Felix: - Dragă, dă-i o crăvată, din partea mea, ca să nu mă maipersecute. - Cum! sări Stănică. Ai cravate? Și smulse tot mormanul de pe umărul lui Felix: - Faine! Minunate! Adevărat pariziene. Otilia fu sărutată,cu un țoc sonor, pe frunte. Stănică dădu să fugă pe ușă cu cravatele, dar Otilia îi smulse câteva din ele: - Nu toate, Stănică, ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
crăvată, din partea mea, ca să nu mă maipersecute. - Cum! sări Stănică. Ai cravate? Și smulse tot mormanul de pe umărul lui Felix: - Faine! Minunate! Adevărat pariziene. Otilia fu sărutată,cu un țoc sonor, pe frunte. Stănică dădu să fugă pe ușă cu cravatele, dar Otilia îi smulse câteva din ele: - Nu toate, Stănică, ce faci? Mai sunt și alții. - Care alții, se rățoi Stănică, care alții? Eu pentru tinemi-am pus liniștea sufletească în joc, am făcut aici fapte mari, cu modestie, în tăcere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]