3,021 matches
-
spre camera cu televizorul. Arghiropol e un tip scund pentru un bărbat, cu capul pus de-a dreptul pe umeri, cu tendința de a-și scoate bicepșii și pectoralii în față, crăcindu-și picioarele. Părul încă blond, rărit bine în creștet, se revarsă la spate peste gulerul hainei negre, de om al dosarelor. La șaizeci de ani nu poartă ochelari și se laudă cu o vedere de invidiat, „de trăgător de elită“. Când se simte în largul lui, și totdeauna în preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Ea zice că-i cu dumneavoastră... Domnu’ Tudor, nu? - Exact. - Îți dau bani frumoși pentru ea, să știi... O sută de dolari cred că merită. O să vadă lumea, Parisul, Viena... - Stai puțin (încep să-mi scarmăn nervos părul rărit din creștet). Cred că trebuie să stăm de vorbă cu ea de față. - Ea acuma doarme. După-amiază avem spectacol, dacă vii s-o vezi, stăm de vorbă după. Harașo? Harașo. Băiatul căruia am uitat să-i cer să se recomande se topi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fel atât de caraghios, încât pe cei mai tineri îi pufni râsul. Stârnit și mai tare, Maltezul se apucă să sară de colo-colo și să se răsucească mereu numai pe patru labe deodată, ca o jucărie de bâlci. Moțul din creștet, legat cu o panglică vert d’eau, într-o potriveală absolut subtilă cu rochia stăpânei, sălta și el în același ritm. Din ce în ce mai înspăimântată și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică, ba de-a dreptul agresivă a patrupedului ei favorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Napoleon nu glumește. Mai devreme sau mai târziu va ataca Rusia. Prin semnarea tratatului, însă, îi vei tăia elanul și vei înlătura astfel pericolul unui război distrugător cu Franța. Acvila și-a netezit părul cărunt, plimbându-și încet palma de la creștet spre frunte de câteva ori la rând. A ― Hm! Mai e până acolo. Am timp suficient să calc Constantinopolul și apoi să-l aștept liniștit pe acel distrugător de lume care se crede un al doilea Alexandru cel Mare. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Napoleonii lumii. Nu își dădea seama dacă ea râdea sau nu. Preț de o clipă, îi zări doar șiragul imaculat al dinților și buzele moi, roșii, bine conturate. Și o undă de desfătare îl străbătu ca un fulger blând din creștet până în tălpi. ― Marele Darius se declară învins. Calci deja pe pământul Persiei, mon général. Poporul meu dansează dinaintea ta și se bucură de robie. În trăsurica imediat următoare, Regele Soare își mușcă buzele, potrivindu-și mai bine generoasa perucă pudrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
21 Nicicând realitatea nu i se păru mai dușmănoasă ca în dimineața plecării în surghiun. Îl lovi drept în inimă. Doar zâmbetul mamei mai atenuă puțin din efectele loviturii. Rămase cu un fuior întunecat, rece și dureros răsucit strâns din creștet până în tălpi. Se simțea înțepenit, priponit pe dinăuntru, ca în transă. Dar despre tristețea aceea specială nu vorbise cu nimeni. Nici măcar cu unchiul său Nicolae. Era o tristețe mândră, pe care o îndura cu toată demnitatea. Considera că trăise ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
binevoit să mă primiți în acest moment de meditație vesperală. Aceste întinderi de ape, această gondolă și acest canotier atât de pitoresc îmi reamintesc de orașul azuriilor, la città di Venezia venetus. Câinele anatolian mârâi, dar mâna stăpânului așezată pe creștet îl potoli imediat. D’Autrey se ridică în picioare. În costumația lui bizară arăta, mai mult ca oricând, ca un balon plutind în derivă peste apele ieșite din matca Dâmboviței. Se dovedi, însă, mai puțin „plutitor” când încercă să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fusese Încărcător cinstit, mai ieri, le târâie pe scări, pe calidor, În casă. Mătușa Domnica tropotește pe lângă ea, În jurul ei, Înaintea ei, cu legătura cu demâncare Întoarsă, strânsă la piept. Moșul dă fugile lui de Întâmpinare, cu pălăria stăpânită pe creștet, când mama a și urcat balotul, valiza, apoi, după ce-i spune că asta-i treabă de bărbat, se ia după celălalt bărbat: tata. Tata, de-acum poate să-și dea În voie raitele; nu mai plecăm. Ba nu, altfel: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zbuciumat și viscolit - dar cum rostești tu asemenea vorbe grele, nu-ți crapă obrazul de rușine, că, uite: mie a Început să-mi sângere inima de durere...Vrasăzică eu mă străduiesc, În numele lui Hristos (și dă-i, trei crucioaie, din creștet până-ntre picioare, de-ai zice că desenează o troiță...) să te scap de sub jugul blăstămatului de Turc păgân și tu, nerecunoscător ce ești...» - și plânge Ivan, plânge cu lacrămi cât pearja... Tu, moldovean-cap-de-bou-omenos, te simți nu-știu-cum, că l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el? Bălana nu-și mai stuchește În sân, nu se mai crucește, Îi trage un: Oi!, de jale și se-așterne pe plâns. Și dă-i și plânge-i. Mă apropii, Îi pun mâna pe umăr; apoi pe păr, În creștet. Ea numai plânge, deschide spre mine inurile, Începe să chiar surâdă. Îi spun: - Dacă șezi și cu mine ți le dau și eu. Ea se zbate Între plâns și nepricepere: cum să i le dau, eu ei, când sunt ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Știu de ce: Îi tremură picioarele; și nu numai picioarele, mama mea tremură toată, de parc-ar fi devușca, atunci când simțea ea primejdia. Dau să mă ridic, s-o mângâi. Mama se așează pe alt scaun, la Îndemâna mea. Mă mângâie pe creștet, dar are lacrimi În ochi. - Mamă, de ce plângi tu?, zic. De ce plângi tu, mamă? Plângi pentr-o scroafă de rusoaică? Abia termin, că mama Îmi arde o palmă strașnică. - De ce mă baaaați?!, urlu. Nu vezi că-s bolnav? Nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gâtul cailor zburători sunt una cu cei ai cailor-mergători. Și-ntâia oară... Întâia oară, când vin cu noi, colindătorii-elevi, mulți oameni mari, În afară de vizitii; și le colindăm noi pe maicile de la Hirova - și ele ne binecuvântează și ne mângâie pe creștete; și le mai colindăm noi pe maicile de la Tabora și ne mângâie și ele; și prima oară când, la Întoarcere, Îi colindăm bine-bine pe călugării de la Curchi, chiar În biserica-de-iarnă, după aceea În trapeză. După aceea... Aud, ca prin ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
meu - și zic, de-adevărat: - Na!, Na!, Na! Prietenul meu cel bun (și adevărat) plânge. Dar nu fuge. Nici nu-mi arde o palmă ori un pumn adevărat peste bot; nu-mi zmulge toporul, să-mi dea el una, În creștet, cu măcar muchia. Iar eu lovesc și lovesc În spinarea prietenului meu bun și zic ce voi fi auzit primprejur - și aud și acum, când povestesc: - Na!, Na!, Na! Am Încercat să-l șterg din auz și din pântece atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
disperată, de om vânat. — E în altă lume, șopteau plini de venerație adepții, în timp ce Sampath nu le dădea nici o atenție, ci doar privea în gol peste capetele lor, lăsându-i să-i ridice piciorul și să și-l pună pe creștete, cerându-i binecuvântarea. Aceste zile în întorseseră stomacul pe dos, acum că toată treaba nu mai era făcută cu inima ușoară, ci devenise meschină și complicată. Privi către cer. Aerul argintiu al înserării părea că se distilează în învelișul dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
alta. Sofia strălucea. Arăta ca o femeia care nu are nici o îndoială că acela e bărbatul alături de care o să-și petreacă tot restul vieții. În fotografia respectivă, părul mai lung al Sofiei era pieptănat drept și petrecut pe după urechile micuțe. Creștetul femeii era împodobit cu o coroniță din flori albe. Fotografia era un portret, din care nu se observau decât capetele și umerii, așa că Alison nu vedea prea mult din rochie. Și-a dat însă seama că fusese crem și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să mă duc să înot puțin. Ai chef? Nick și-a întins brațele deasupra capului și și-a îngropat obrazul în perna gogonată. Nu, mulțumesc. Am chef de un pui de somn înainte de cină. —OK. Susan l-a sărutat pe creștet. —Culcă-te atunci. Mă duc să fac câteva bazine și după o să mă strecor și eu lângă tine. * ** Cam zece minute mai târziu, înaintând cu forță prin apă, Susan simțea cum i se detensionează mușchii. Înotul o relaxa și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
persoană mai expansivă... înțelegi? Mai stăpână pe ea în societate. Nick s-a gândit câteva clipe la ceea ce auzise, apoi a pufnit pe nas. Nu fii prostuță. Eu te plac așa cum ești, a spus el și-a sărutat-o pe creștet. Și-acum termină cu prostiile astea. Susan își dădea seama c-ar fi trebuit să se liniștească, dar nu putea. Se simțise tratată de sus. Știa că Nick o iubea, în felul lui, dar erau momente când Susan se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de-a mea: Deborah. Și ea e tot învățătoare. Da? Jade s-a întors către Deborah și i-a zâmbit larg. Jade era o negresă splendidă, cu un trup statuar și un păr mătăsos, numai bucle, care-i fluturau pe creștet ca niște arcuri sărite din saltea. În mod neobișnuit pentru o persoană de origine afro-caraibiană, Jade avea ochii de un verde pal - culoare care avea un efect năucitor pe fundalul pielii ciocolatii. În facultate, Jade și Julia fuseseră cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nopții, dar i-a observat pe Luca și pe Alison discutând cu un bărbat care, privit din spate, semăna cu Nick. Aha, aici erai! a exclamat ea recunoscătoare. Trebuie să mergem. M-am cam îmbătat. Nick a sărutat-o pe creștet și a râs. —OK, mă duc să iau hainele. —Să ni le luăm și noi? a spus Luca privind-o întrebător pe Alison, care a clătinat din cap. —Te-ai simțit bine? a întrebat-o ea pe Susan, după ce bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
decât să fie drăguți, dar mie mi se pare că a trecut o viață. Nick s-a prăbușit pe scaunul de lângă fereastră cu capul îngropat în palme. Alison s-a dus lângă el și i-a pus o mână pe creștet ca să-l liniștească. Nici unul dintre ei nu ți-ar da speranțe deșarte. Sunt sigură că Susan o să se facă bine. Nick a ridicat puțin capul și s-a uitat direct la ea, cu ochii umeziți de lacrimi și colțurile gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dracu’ din obișnuințele ei. Vai de soarta ei, mănâncă și ea o pâine până la urmă, așa cum toți din școala asta mănâncă o pâine și nu e vreunul care să nu se scape cu o palmă, barem, peste obrajii supți și creștetele chiluge, măcar că Rafael resimte palma aia abătându-se cu puteri însutite asupra lui. Păi, ca întotdeauna, lovit și strivit de lumea care-și vede de treburi ca să mănânce o pâine. Ce fel de pâine, mânjită cu ce, mă rog, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
arunc în gârlă! 10. În turele de zi, folosea bulanul mai cu fereală. Ai fi zis că se păstrează pentru săptămânile schimbului trei, când își scotea pârleala dezlănțuindu-se ca un dirijor posedat de tumultul unei orchestre de spinări și creștete chiluge, încropind o simfonie sincopată de chiote și văicăreli amestecate cu înjurături și amenințări scrâșnite. N-ar fi stat ea în loc de poveștile de adormit copiii puse la cale de Milică și de Rafael. Bâta-i sfântă, drept pentru care, madam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te bucuri... O să se bucure, Dumnezeule mare și bun, și milostiv, și iertător, și iubitor, oare când i se mai întâmplase? De curând, deh, când se spovedise, doar că acum reușea să-și stăpânească plânsul. Își mușca buzele, cutreierată din creștet până-n tălpi de o senzație cu gust sălciu, de părăsire, n-ai știut și nu știi unde să te duci și încotro s-o apuci, Mirelo... Cu Petrișor în brațe, legănându-l ușor, se apropia de fereastră, n-ai știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Se mișca În ritm, la fel de plină de viață ca Întotdeauna, cu membrele ridicându-i-se și căzând la loc de parcă ar fi fost Întoarsă cu cheia. Avea părul strâns la spate Într-o coadă de cal, mai Întâi Întins pe creștet, apoi revărsându-se Într-o cascadă de cârlionți când scăpa de strânsoarea elasticului. Purta un costum de gimnastică negru peste niște jambiere cu imprimeu mov și, prin mulțimea de trupuri transpirate și extenuate, picioarele ei de culoarea lavandei se zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Firește, am răspuns dulce. Am ieșit apoi din creșă, lăsând ușa să se trântească În urma mea și părăsind clădirea fără să mă uit Înapoi. Primăvara părea a fi pătruns, În sfârșit, și În inima Londrei. Razele soarelui Îmi băteau În creștet destul de puternic Încât să mă facă să-mi Înclin capul și să le simt pe față. Căldura lor era o promisiune pentru vremuri mai bune. Brusc, am realizat că, de când fusese ucisă Linda, aceasta era prima ocazie În care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]