4,763 matches
-
li se terminaseră, dar mai rămăsese o parte din spiritul Anului Nou. Seara aceea însemna a cincisprezecea zi din Luna Întâi. Tatăl lui Shojumaru nu era în tabără. În pofida frigului, stătea pe un taburet de campanie care fusese plasat pe creasta unei coline, departe de cazărmile improvizate. Nu era adăpostit de vânt, iar acesta îi tăia carnea și aproape îi îngheța sângele în vene. Dar Kanbei privea concentrat spre întinderea întunecată, de parcă ar fi fost statuia de lemn a unui războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi strigă din spate bărbatului ei: — Voi pleca înaintea voastră! Katsuyori rămase încremenit, țintuindu-și soția cu privirea. Ținând în mâini o sabie scurtă, femeia privi spre cer, apoi închise ochii. Avea fața albă și pură ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care îi plăcuse să recite, în alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept în gură, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că veți învinge și dumneavoastră și toți generalii dumneavoastră v-ați pus viața miză în jocu-ăsta, da’ eu n-aș pune nici juma’ de miză pe-un asemenea rămășag. I-auziți, toată lumea! N-am dreptate? În timp ce dădea din brațe pe creasta barajului, cerând acordul tuturor muncitorii, un strigăt de răspuns se ridică într-o clipă și un val de brațe omenești începu să se unduiască încoace și-ncolo, cât vedeai cu ochii. — Asta-i singura voastră plângere? întrebă Kanbei. — Mda. Pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vă dăm o primă pentru a vă stimula puțin. Primiți-o, exprimați-vă mulțumirile și întoarceți-vă neîntârziat la muncă. Când soldații primiră ordinul, toți sacii de paie fură spintecați și din ei se revărsară munți de monede, aproape acoperind creasta stăvilarului. — Înhățați cât de mult puteți și duceți-vă. Dar numai câte un pumn de fiecare om. O spusese foarte răspicat, dar lucrătorii încă mai ezitau să înainteze. Șopteau între ei și se uitau unii la alții, însă muntele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capitalei. Când șirul celor trei mii de oameni și cai ajunse la râul Kamo și se opri un moment, toți soldații se întoarseră să privească în spate, iar Mitsuhide făcu același lucru: observând valurile roșiatice ale râului, știură că, de după crestele din spatele lor, răsărea soarele. Ofițerul însărcinat cu aprovizionarea armatei se apropie de Mitsutada și-l întrebă despre micul dejun: — Facem aici pregătirile de dimineață sau mergem mai departe, până la Nishijin? Mitsutada tocmai voia să-l întrebe pe Mitsuhide ce intenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a Orei Șobolanului. * * * Mitsuhide stătea la o răspântie: dacă ar fi luat-o la dreapta ar fi ajuns spre apus; dacă ar fi luat-o la stânga ar fi mers prin satul Kutsukake și peste Râul Katsura, până în capitală. Ajunsese pe creasta colinei pe care o urcase toată viața. Cele două drumuri din fața lui reprezentau un punct de răscruce și o finalitate. Dar vederea care se înfățișa ochilor lui în noaptea aceea nu-l îndemna spre nici un fel de reflexii. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rămas câțiva oameni onorabili în clanul Shibata,“ reflectă Shosuke, privind, fericit, chipurile din jurul lui. — Haideți! Să le-arătăm ce înseamnă o moarte fericită! Punând steagul în mâinile unui războinic, se repezi înainte, grăbindu-se la apus de satul Yaganase, către crestele de miazănoapte ale Muntelui Tochinoki. Când mica forță de nici patruzeci de oameni luă hotărârea de a porni înainte, aceștia manifestară un spirit mult mai intens decât cel al miilor de oameni aflați în acea dimineață pe Kitsunezaka. — Katsuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu era cărare - creștea clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o ceașcă de apă, de adio, spuse Shosuke. În acele câteva momente, Shosuke și tovarășii săi culeseră și împărțiră din apa care se prelingea dintre steiurile crestei stâncoase, pregătindu-se calmi pentru moarte. Deodată, Shosuke se întoarse spre frații săi, Mozaemon și Shobei: — Fraților, ar trebui să scăpați și să vă întoarceți în satul nostru. Dacă toți trei odată ne găsim moartea în luptă, nimeni nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să luați o hotărâre, stăpâne. — E inamicul? Altcineva cred că n-ar putea fi. Stai, mă întreb dacă este într-adevăr inamicul. Hidetsugu continua să se arate indiferent. Refuza să creadă că e adevărat. Dar, de îndată ce vasalii săi ajunseră pe creasta colinei, strigară toți într-un glas: — Blestem! M-am gândit eu că se putea ca inamicul să aibă un plan de a ne urmări. Pregătiți-vă! Nemaiputând aștepta ordinele lui Hidetsugu, cu toții se repeziră să ia măsuri, ridicând în graba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Abia am intrat în luminiș și năzdrăvanele, auzind zornăitul nucilor din buzunarul meu, au pornit val-vârtej în întâmpinarea mea... A fost o după amiază în care am citit cu spor. Când și ultima rază de soare s-a ascuns dincolo de creasta dealului, am pornit spre chilie, cu răcoarea serii pe umeri... Lumina slobozită printre frunzele liliacului de sub fereastra chiliei mele îmi dovedea că sunt așteptat. Din nou am găsit totul așezat de mână de gospodină. De la papanașii de pe farfurie, la patul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mers de om potopit de gânduri, pășesc pe calea mănăstirii din piscul dealului care, pare că mă privește încurajator cu toate razele soarelui revărsate pe chipul ei de piatră...Niciodată nu mi s-a părut atât de frumoasă zidirea de pe creastă...Merg încet, dar gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un mușuroi de furnici răscolit. Vreau cu disperare să le opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mai cu seamă a culturii naționale. Am înțeles târziu, dar totuși am înțeles, spre deosebire de alții, care nici în zilele noastre nu reușesc să priceapă, cu capul lor de lemn fasonat prea pătrățos, că după buntul din 1989, au apărut pe creasta valurilor așa zisei revoluții, toate gunoaiele umane și odată cu ele au căpătat un avânt deosebit părerile mârțoagelor literare, care de obicei erau refuzate politicos de către redacții, când își prezentau dejecțiile pentru publicare. Acum au început să necheze rânjit, cu dorința
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unei echipe în mod egal, indiferent de rasă, gen, deficiențe, vârstă, religie sau orientare politică. Workshopurile sunt adesea preferate mai ales în cazul echipelor care abia se formează sau sunt fragile și au nevoie de încredere și ajutor pentru a creste simțul de responsabilitate și a urmări țelurile comune. Prin intermediul acestora se acorda ajutor oamenilor să-și găsească echilibrul în viață și împlinire personală, astfel ei devenind mai maturi din punct de vedere emoțional, toleranți, mai încrezători, măi mulțumiți. Când persoană
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
de dimineață, rămas singur să înfrunte potopul de raze ale soarelui, mă arunc pur și simplu în brațele răcorii de afară... Merg de o bună bucată de vreme. Soarele soarbe cu voluptate și ultima picătură de rouă. Am ajuns pe creasta dealului. Aici mă opresc să contemplu împrejurimile... Dealul Cetățuii și al Repedii, năpădite de lumina dimineții. Târgul își trimite larma trecută prin surdină până la mine. Nu rămân în loc prea multă vreme, fiindcă simt chemarea celui care mă așteaptă. Și drumu-i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am văzut împiedicându-se de ceva sau răsturnând vreun obiect din nebăgare de seamă. Toate cele păreau că i se lipesc de mână... În seara aceea, am rămas pe malul iazului până când soarele - obosit parcă - se rostogolea cu repeziciune după creasta dealului, tivind cu un roșu-purpuriu zarea... Târziu, cu sufletul plin de frumusețea apusului de soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fiindcă noaptea abia își ține zăvozii în lanțuri, care stau gata să se năpustească asupra firii... Am pornit pe cărarea care încet-încet se pierde în lărgimea poienii și apoi în întunecimea pădurii... O lună cu obraz proaspăt se ivește pe creasta răsăritului... Pare ca o nălucă și își întărește lumina pe măsură ce urcă pe boltă. Când intrăm pe portița grădinii de la chilii, tipsia lunii se află deja deasupra pădurii și ne privește cu sclipiri argintii... Contururile obiectelor din jur sunt și parcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
păsărilor ce concertează de cu zori sub geamul tău. Apoi, după ce îi gusta ceva, ne-om călători pe malul iazului, unde - în tihnă - om pune țara la cale... Am urmat în tăcere sfatul bătrânului și când soarele se ițea deasupra crestei dealurilor eram gata de drum. Fără alte vorbe, am pornit pe cărarea bine știută. Jucăușele veverițe, cu cozile arcuite, ne-au ieșit în cale... S-au oprit la marginea cărării și cum le este felul, stând în două lăbuțe, ne-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a făcut atent: Timpul nu așteaptă, dragule. Ar cam trebui să luăm calea codrului, cum se spune. Asta însemnând pentru noi păcătoșii calea spre casă. Am privit spre soare-apune. Bătrânul avea dreptate. Iepurașul cel șchiop reușise să ducă soarele până pe creasta dealului, de unde nu-i trebuia decât un brânci ca să treacă pe celălalt tărâm... M-am ridicat și am pornit după bătrân pe când el deschidea deja portița grădinii și mă aștepta să ies pentru a o închide la loc. Drumul până la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ștrengăresc pe buze... Nu știu dacă ai băgat de seamă că soarele nu ține deloc cu noi, fiule. El știe una și bună: să tot urce... Când a obosit nici nu-ți dai seama cum începe a se rostogoli spre creasta dealului din zare și te lasă cu buza umflată. Da’ nici noi n-o să-i facem jocul. Chiar în clipa asta am luat-o la picior și nu mă opresc decât în... grădină. Când îi auzi zvon de corn, fă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și săgeata zboară ca vântul. Până la urmă însă cade. Drumul de unde ai tras cu arcul până unde a căzut săgeata ar însemna o pistrea. Mai departe e ușor de priceput... Pornim la drum. Nu după multă vreme, am ajuns pe creasta dealului Cetățuii. Ne oprim. Îmi rotesc privirea începând de la semeața Repede, mătur apoi valea Nicolinei cu o prelungă privire asupra Galatei - ctitoria lui Petru Șchiopu voievod - îmi cațăr vederea pe dealul Copoului, cu alunecare aproape involuntară asupra mănăstirii „din łarină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cum îmi cântă inima. Muntele. Îmi bicuiesc calul care deja gonește și nu descalec Când privesc înapoi, cu mirare, Cerul e la trei picioare depărtare. Muntele. Marea se prăvălește și fluviul fierbe Cai nenumărați galopează, Ca nebuni, în luptă. Muntele. Crestele înțeapă verdele cer, tăioase. Cerul se prăbușește Sub nori, oamenii mei au ajuns acasă. Ea citește poemul la nesfârșit. În următoarele cîteva zile, garda îi va aduce și altele. Mao copiază poeziile în cerneală, în eleganta caligrafie a ideogramelor chinezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
împèrtèșeascè din vastele lui cunoștințe în materie, el, asumându-și conștiincios misiunea geodezicè care i-a fost încredințatè, cartografiazè ținuturi neexplorate, mèsurându-le, înaintând încet pe câmpii întinse și tremurètoare, traversând depresiuni îmbietoare și rècoroase, adèpostindu-se în lagune, odihnindu-se pe creste înainte de a porni din nou în misiune, afundându-se în pèduri cântètoare, pretinzând drepturi de proprietate asupra tuturor acestor tèrâmuri care au primit nume noi din partea exploratorului, însușindu-și, în numele inviolabilitèții legilor iubirii, toate aceste teritorii, pecetluind prin sèrutèri actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe boltè, din fericire, nu existè nici un Virgil în lume care, meșterind la sistemul de încèlzire cosmic, s-o facè sè se topeascè și sè punè sub rotunjimile ei argintii, ca de gheațè, o gèleatè uriașè de tablè, Departe, înspre crestele întunecate ale munților, întunericul, dens, se preschimbè, pe anumite porțiuni, într-o luminè albè, lèptoasè, Nu pot sè nu mè gândesc la AnM, la doar câțiva kilometri de aici, ea se pregètește sè-și petreacè noaptea la restaurant, în oraș, alèturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
antic gnomon. Într-o dioramă cu elemente de vegetație africană, descoperi un animal împăiat, ciudat și legendar. Și barba lui șterse prelung geamul, în încercarea de a examina cât mai bine labele acelui sirus, jumătate de leu, jumătate de condor, crestele zimțate și pliurile gâtului, solzii cozii lungi, botul ca de șarpe, cu limba despicată, ca să se oprească în dreptul cornului ascuțit de pe frunte. Dariustimo îl privi meditativ. Un astfel de corn îi crescuse și lui, dar nu în afară, ci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]