3,503 matches
-
devin IA, IB și i. Cercetările genetice au evidențiat în acest caz două fenomene interesante. Primul se referă la existența unei serii polialele, cele trei alele din genofondul populației umane ocupând a locus genic situat subterminal în brațul lung al cromozomului 9 din complementul cromozomal uman (fig. 16.42). În procesul de reproducere, prin combinarea probabilistică a acestor trei alele distincte, purtate de gameți de sex opus, rezultă șase structuri genetice (genotipuri) diferite la nivelul populației umane și patru fenotipuri de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu o aceeași intensitate, conducând la apriția unui nou fenotip (grupa de sânge AB) distinct de acela determinat de fiecare alelă în parte, ceea ce caracterizează fenomenul de codominanță. Linia oblică din formulele genotipice de mai sus sugerează demarcația celor doi cromozomi omologi din perechea a 9a a complementului cromozomal uman. Pornind de la precursorul izoglutinogen, se formează antigene de suprafață eritrocitară. Cele două gene dominante IA și IB dețin informația ereditară pentru sinteza unor enzime ce intervin în calea metabolică a sintezei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
unui rest galactoză, rezultând astfel antigenul B. Alela I0 sau i nu este funcțională, nedirijând sinteza vreunei enzime, astfel că atunci când intră singură în structura genetică a unei persoane (condiția homozigotă I0I0 sau ii) ocupând locusul genic ABO din ambii cromozomi omologi ai perechii 9 nu mai are loc nici o modificare a substanței H și, în consecință, nu se mai sintetizează nici un antigen de suprafață eritrocitară. Pe de altă parte, în sistemul sangvin ABO are loc un fenomen cu totul diferit
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
c) metoda de măsurare a geneticii comporamentului. Nici unul dintre studii nu a reușit totuși să ofere rezultate concludente și concluzii convingătoare. Se poate doar spune că în cazul agresivității factorii genetici și de mediu sunt greu de disociat. * Polemica în jurul cromozomului crimei Printre tentativele de identificare a fundamentului genetic al agresivității se numără și sindromul XYY la indivizii de sex masculin al căror cariotip este definit de un cromozom Y suplimentar. Ființa umană are 46 de cromozomi dintre care doi (X
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresivității factorii genetici și de mediu sunt greu de disociat. * Polemica în jurul cromozomului crimei Printre tentativele de identificare a fundamentului genetic al agresivității se numără și sindromul XYY la indivizii de sex masculin al căror cariotip este definit de un cromozom Y suplimentar. Ființa umană are 46 de cromozomi dintre care doi (X și Y) sunt responsabili pentru sexul individului (XY pentru bărbat și XX pentru femeie). Pentru că bărbații par să fie mai agresivi decât femeile, prezența acestui cromozom Y suplimentar
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de disociat. * Polemica în jurul cromozomului crimei Printre tentativele de identificare a fundamentului genetic al agresivității se numără și sindromul XYY la indivizii de sex masculin al căror cariotip este definit de un cromozom Y suplimentar. Ființa umană are 46 de cromozomi dintre care doi (X și Y) sunt responsabili pentru sexul individului (XY pentru bărbat și XX pentru femeie). Pentru că bărbații par să fie mai agresivi decât femeile, prezența acestui cromozom Y suplimentar i-a făcut pe unii cercetători să creadă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de un cromozom Y suplimentar. Ființa umană are 46 de cromozomi dintre care doi (X și Y) sunt responsabili pentru sexul individului (XY pentru bărbat și XX pentru femeie). Pentru că bărbații par să fie mai agresivi decât femeile, prezența acestui cromozom Y suplimentar i-a făcut pe unii cercetători să creadă că ar exista un potențial de agresivitate mai important la bărbații prezentând sindromul XYY. În 1965, Jacob și colegii săi (Jacob, Brunton și Melville, 1965 citat de Baron et al
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
1994) au prezentat un raport despre observațiile pe care le-au făcut în mediul de detenție. Din 197 de deținuți care prezentau un anumit grad de deficiență mentală asociată unei predispoziții violente și criminale, 8 persoane aveau un cariotip cu cromozom Y suplimentar (3.5%, în timp ce la modul general această rată este de 0.1%). Dar autorii au atras atenția asupra faptului că nu se pot pronunța ferm pentru existența unei corelații între această reprezentare sporită a purtătorilor de cromozom Y
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cu cromozom Y suplimentar (3.5%, în timp ce la modul general această rată este de 0.1%). Dar autorii au atras atenția asupra faptului că nu se pot pronunța ferm pentru existența unei corelații între această reprezentare sporită a purtătorilor de cromozom Y suplimentar în mediul de detenție și comportamentul lor violent sau criminal sau deficiența lor mentală. Ba mai mult, asocierea celor doi factori ar putea explica suprareprezentarea cromozomială. Publicarea rezultatelor a stârnit un interes considerabil, ducând la apariția unui număr
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cromozomială. Publicarea rezultatelor a stârnit un interes considerabil, ducând la apariția unui număr mare de lucrări pe această temă. Cercetările realizate ulterior au oferit rezultate contradictorii din motive foarte diferite printre care problemele de ordin metodologic. Compararea subiecților purtători de cromozom Y suplimentar aflați într-o instituție specializată cu persoanele care nu dețin decât un singur Y și sunt liberi în mediul lor obișnuit nu poate avea fundamentare și interes științific. În 1967, un alt studiu a fost realizat de către Witkin
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cantitativă în mediul de detenție se poate explica prin faptul că poliția reușește să-i prindă mult mai ușor decât pe alți criminali. Prin urmare, nu există nici un fel de corelație între acest sindrom și agresivitate. Dar cum purtătorii de cromozom Y suplimentar sunt mai corpolenți și au un nivel intelectual mai scăzut, ei pot suscita diverse provocări în mediul lor social care să declanșeze reacții ostile. Din acel moment, interesul pentru sindromul Y a scăzut puternic, chiar dacă subiectul rămâne de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pare să scadă. Comparând diferitele rezultate ale raportului, Meyer-Bahlberg (1981) ajunge la concluzia că nu există nici o demonstrație concludentă care să dovedească influența anomaliilor cromozomiale X sau Y asupra creșterii sau diminuării agresivității. Există de asemenea câteva ipoteze legate de cromozomul X suplimentar (XXX) sau sub-numeric (XO). Femeile codate XO se consideră a fi mai agresive decât cele având structura XXX sau XX. Analiza efectuată de Meyer-Bahlberg (1981) demonstrează contrariul, chiar dacă autorul constată că femeile XO sunt mai puțin pașnice, în timp ce
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
XO). Femeile codate XO se consideră a fi mai agresive decât cele având structura XXX sau XX. Analiza efectuată de Meyer-Bahlberg (1981) demonstrează contrariul, chiar dacă autorul constată că femeile XO sunt mai puțin pașnice, în timp ce numărul de femei cu un cromozom X în plus este mai mare în instituțiile psihiatrice, spitalizarea lor neavând însă nici o legătură cu agresivitatea. O altă ipoteză legată de cromozomul X se referă la bărbații cu un număr mai mare de cromozomi X (XXY). Ca și în
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
contrariul, chiar dacă autorul constată că femeile XO sunt mai puțin pașnice, în timp ce numărul de femei cu un cromozom X în plus este mai mare în instituțiile psihiatrice, spitalizarea lor neavând însă nici o legătură cu agresivitatea. O altă ipoteză legată de cromozomul X se referă la bărbații cu un număr mai mare de cromozomi X (XXY). Ca și în cazul celor cu un număr mai mare de cromozomi Y, aceștia suferă mai degrabă de o anumită deficiență mentală, fapt ce explică numărul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
numărul de femei cu un cromozom X în plus este mai mare în instituțiile psihiatrice, spitalizarea lor neavând însă nici o legătură cu agresivitatea. O altă ipoteză legată de cromozomul X se referă la bărbații cu un număr mai mare de cromozomi X (XXY). Ca și în cazul celor cu un număr mai mare de cromozomi Y, aceștia suferă mai degrabă de o anumită deficiență mentală, fapt ce explică numărul lor mare în instituțiile specializate. Se pare că, cel puțin pentru ființele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
psihiatrice, spitalizarea lor neavând însă nici o legătură cu agresivitatea. O altă ipoteză legată de cromozomul X se referă la bărbații cu un număr mai mare de cromozomi X (XXY). Ca și în cazul celor cu un număr mai mare de cromozomi Y, aceștia suferă mai degrabă de o anumită deficiență mentală, fapt ce explică numărul lor mare în instituțiile specializate. Se pare că, cel puțin pentru ființele umane, putem respinge eventualitatea unei corelații între anomaliile cromozomiale sexuale și agresivitate. Asocierea acestor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
a identifica diferitele forme de manifestare a agresivității. Procesele care influențează comportamentele agresive fuseseră deja remarcate de către Miller (1948), dar studiul lor n-a început decât odată cu dezvoltarea modelelor cognitive. Nu trebuie totuși uitat rolul infirmării anumitor mituri: schema frustrare-agresivitate, cromozomul Y, efectul hormonilor sexuali. Aflați în imposibilitatea de a explica unele rezultate contradictorii, cercetătorii au conștientizat importanța proceselor care stau la originea formării anumitor mecanisme și a integrării lor în strategii comportamentale mai elaborate. Explicațiile recente ale agresivității sunt rezultatul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cauzală 23 Auto-descriere 25 Autoevaluare 155 Automatism motor 120 Autoreglare 29, 150, 182 Autoritate 61 B Bandă 79-81 BDHI 28, 175 C Capacitate cognitiv-afectivă 10 Catharsis 123, 126, 185, 222-224 Centru nervos 11 cortex 107 neocortex 107 Chestionar multidimensional 100 Cromozom XXX 103 XYY 102 XO 103 Cod etic și deontologic 163 Cogniție agresivă 96 Competență relațională 75 socială 130, 213, 216 socio-afectivă 19 sociocognitivă 19 Competiție 52, 59 Complice 40, 43, 49-50, 60, 93, 114, 162, 164, 166, 170, 201
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
că cele trei grupuri lingvistice indo-americane corespund celor trei valuri de migrații succesive din Asia în America. În afara dovezilor genetice, erau aduse în discuție și unele dimensiuni antropometrice. Studii genetice ulterioare realizate la nivelurile autosomatic (genomul uman), mitocondrial și al cromozomului Y au stabilit vechimea primei mari migrații în Lumea Nouă cu aproximativ 15.000-19.000 de ani în urmă. Alte investigații genetice, bazate și pe imunoglobulina G, au confirmat teza celor trei migrații succesive, dar cu următoarele intervale temporale: amerindienii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lexical 20, ~ morfologic 88, ~ morfo-sintactic 93, ~ rasial 214, ~ semantico-textual 98, ~ semantic 212, ~ sintactic 20, 91, ~ sociolingvistic 103, 104, 105, ~ structural 104, ~ tipologic 20, 49, 50, 59, 72, 73, 75, 86 croată (sîrbo-croată) 104, 165, 253, 303, 318, 321, 333, 344 cromozom Y 16, 219 cumana 181, 253, 264, 308 cunoaștere 11, 31, 51, 151, 152, 157, 230, 346, 355, ~ clar-confuză 31, ~ distinct-adecvată (teoretică) 31, ~ distinct-inadecvată 31, ~ elocuțională 34, ~ expresiva 34, ~ extralingvistica 30, 37, ~ idiomatica 34, 35, 37, 45, 354, ~ lingvistică 34
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
între Volga și Ural. 3 Cele mai vechi fosile hominide și umane descoperite pînă acum plasează leagănul omenirii în Africa. 4 În ultimii 30-40 de ani genetică umană a făcut progrese extraordinare, îndeosebi în studierea ADN-ului mitochondrial și a cromozomului Y. Rezumînd, s-a ajuns la concluzia că toți oamenii care populează astăzi planetă moștenesc ADN-ul mitocondrial al unei femei (așa-numita Eva mitocondriala) care a trăit în Africa acum 160.000 de ani. Toți bărbații de astăzi moștenesc
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Y. Rezumînd, s-a ajuns la concluzia că toți oamenii care populează astăzi planetă moștenesc ADN-ul mitocondrial al unei femei (așa-numita Eva mitocondriala) care a trăit în Africa acum 160.000 de ani. Toți bărbații de astăzi moștenesc cromozomul Y de la un barbat (așa-numitul Adam Y-cromozomic) care a trăit acum aproximativ 140.000 de ani, probabil tot în Africa. Populațiile africane șan și sandawe sînt, genetic, cel mai apropiate de Eva mitocondriala. Teoria Ouț of Africa, adică cea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
inchizitoriale. Este vorba de trecerea la catolicism a evreilor de rit sefard și a musulmanilor, imediat după înfrângerea acestora din urmă de către regii catolici în secolul XV. Consecințele acestor convertiri forțate sunt analizate astăzi științific, cu ajutorul testului ADN și al cromozomului Y. Semnificativ este faptul că 10,6% dintre actualii locuitori ai peninsulei au strămoși mauri, iar 19,6% se trag din evreii de rit sefard. În spiritul acestei provocări, un alt anonim de Internet cere catolicismului să-și reconsidere valorile
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
variabilitate în populația generală și care se consideră că „marchează” o anumită zonă cromozomială. Această metodă reprezintă o modalitate de a determina existența dovezilor de co-segregare a alelelor unui locus ipotetic de susceptibilitate cu alelele unui locus marker de pe același cromozom (datorită linkage-ului fizic dintre cele două locusuri pe acel cromozom) în familii cu mai mulți membri afectați. Pentru ca metodele de analiză a linkage-ului să aibă succes, este nevoie ca locii marker care flanchează gena de susceptibilitate să prezinte co-segregare cu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
o anumită zonă cromozomială. Această metodă reprezintă o modalitate de a determina existența dovezilor de co-segregare a alelelor unui locus ipotetic de susceptibilitate cu alelele unui locus marker de pe același cromozom (datorită linkage-ului fizic dintre cele două locusuri pe acel cromozom) în familii cu mai mulți membri afectați. Pentru ca metodele de analiză a linkage-ului să aibă succes, este nevoie ca locii marker care flanchează gena de susceptibilitate să prezinte co-segregare cu fenotipul de boală în interiorul familiilor. Practic analiza linkage-ului încearcă să
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]