1,943 matches
-
căuta pentru tine răspunsuri la întrebările pe care le ai! Nu va fi cazul, draga mea. Căpriorul ajunsese la un singur pas de consoarta și de puiul său. Sîntem împreună la bine și la rău. Băiatul acesta minunat ne-a cruțat copilul; spune numai, tinere, cum putem să te ajutăm, și o vom face fără preget! Lupino inspiră adînc. Dacă toate astea s-ar fi întîmplat în urmă cu cîteva zile, ar fi sărit în sus de bucurie, înconjurîndu-i cu afecțiune
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
treacă mai departe. Pitulat În umbră, cu inima cât un purice, auzi zăngănitul de fier cum se Îndepărta, În timp ce o sudoare Înghețată, În ciuda căldurii de vară, Îi cobora pe grumaz. Junghiul din șold Îl Încovoia. Speră că secera morții Îl cruțase și rămase nemișcat, temându-se că va auzi din nou ropotul pașilor și strigătele. Mai devreme sau mai târziu, pungașii aceia aveau să priceapă că fuseseră trași pe sfoară și aveau să se Întoarcă. Trebuia să profite pe cât posibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cât sora își aducea adeseori și fata în ajutor. Erau două suflete de aur; virtutea și sentimentele cele mai dezinteresate ieșeau la iveală în toate manifestările firii lor cinstite. Făcură minuni pentru a veni în ajutorul rudelor și nu-și cruțară deloc timpul. Le veni în ajutor plictiseala vieților lor singuratice precum și plăcerea de a se simți la îndemână în casa Louisei. Într-adevăr, după cum era de așteptat, nimeni nu încercă vreun simțământ de stinghereală la prezența lor, iar cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ora 19. La TVR1, nimic sau mai nimic. Pe stradă se auzeau primele plugușoare. Banii pentru urători erau lângă ușă, Într-o farfurie de Horezu. „Cocoșul” lui Mischiu abia mai respira sub apăsarea bancnotelor și a monedelor. Inflația nu-l cruța nici pe el. Se consola cu gândul că anul următor funcția de trezorier al familiei Moduna va fi preluată, după principiul rotației cadrelor, de „Pomul vieții”, desenul preferat al Martei. Cocoșul ăsta are ceva de „tiszta bolond”, Îi plăcea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Albanese a fost un om bun. Un soț bun și un tată bun pentru fiul său, Hacksaw. Nu a fost foarte cooperant cu poliția, dar nimeni nu-i perfect. Colega, poți să-mi dai un motiv bun pentru care să cruț viața acestui căcat cu ochi? Albanese începu să bolborosească. Sângele i se scurgea în farfuria cu huevos rancheros. — Fie-ți milă, am răspuns. Până și un tăinuitor merită o ultimă masă mai de Doamne ajută. Bine spus, replică Lee și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
capul familiei, venise vremea lui Iacob. Mamele mele, de asemenea, începeau să-și numere zilele cu înțelepciunea femeilor. Și au urmat mulți ani buni. Ploile au căzut la timp, iar apa din fântână era dulce și abundentă. Împrejurimile au fost cruțate de molime și între triburi a fost pace. Turmele au prosperat atât de mult încât Iacob nu s-a mai descurcat singur și l-a angajat pe Șibutu, al treilea fiu al unui cioban din sat, pentru șapte ani. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeile aflate în chinurile facerii se liniștesc auzind numele zeilor. Le-am văzut luptând dincolo de puterea omenească la auzul incantațiilor. Am văzut viața biruind în ultimul moment, fără nici un alt motiv decât speranța. Dar știu și că zeii n-o cruță nici pe cea mai pioasă femeie, că nici cea mai supusă dintre ele nu e scutită de moarte sau de suferință. Așa că Bilha are dreptate. O vom lua pe Nanșe cu noi, spunea ea, numind-o astfel pe zeița iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam, dar la sfârșit m-a anunțat cu glasul lui hârâit și uscat că era de acord. Se simțea încolțit de boală, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
hotărât să-i scriu tatei. Era singurul om la care puteam apela. M-am chinuit două nopți să compun o scrisoare în care să nu mă umilesc prea mult. I-am descris pe larg ce se întâmplase, fără să mă cruț și fără să-l cruț nici pe el, întrucât datorită lui, îi reaminteam asta, ajunsesem să-mi petrec anii cei mai frumoși prin școli de corecție și spitale. Crezuse că astfel mă voi domestici? Se înșelase. Îi ceream scuze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Era singurul om la care puteam apela. M-am chinuit două nopți să compun o scrisoare în care să nu mă umilesc prea mult. I-am descris pe larg ce se întâmplase, fără să mă cruț și fără să-l cruț nici pe el, întrucât datorită lui, îi reaminteam asta, ajunsesem să-mi petrec anii cei mai frumoși prin școli de corecție și spitale. Crezuse că astfel mă voi domestici? Se înșelase. Îi ceream scuze că-i provocam această nouă dezamăgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curat. - Stăpânii ziceau că pe robii nealeși vor pune să-i ucidă. Eu le-am spus că voi toți sunteți ageri și harnici și că v-am ales aproape pe toți. Dacă rămân numai câțiva, cred că au să fie cruțați. Asta am vrut să vă destăinuiesc. Dacă am greșit, osîndiți-mă. Agbongbotile se apropie de Auta și-l privi în ochi de aproape, ca să-i arate că l-a înțeles. Dar Mai-Baka îl întrebă îndurerat: - Tu crezi că e mai bine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
își lăsă ochii în jos. Era și mai îngrijorat, de când și străinii se mirau de stea. - Și mie mi s-a părut că de două nopți e mai sus, și parcă mai mare... spuse el. Zeul nu vrea să ne cruțe. Ntombi nu mai e, voi ați venit să ne luați în robie. Tela poate că are dreptate. - Ce spune Tela? Cine-i Tela, vrăjitorul acela gras? întrebă Auta. - Da. El zice că zeul acela din stea v-a trimis pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privi într-acolo, știind că tot nu va putea desluși nici graiul necunoscut al sclavilor, nici fața fecioarei pe care soldații o aduceau acum iubitului ei. CAPITOLUL VII Sclavii erau aleși. Rămâneau numai cei neputincioși, puțini, și viața lor fusese cruțată. În jurul câtorva scribi stăteau adunate mulțimi de robi, așteptând fiecare să fie înscris pe cioburi de oale. Femeile erau socotite un prisos sau un hatâr și nu erau înscrise. Hrană avea să li se dea numai bărbaților, după cum hotărâse Puarem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de odihnă. Dacă străbaterea deșertului n-a ridicat în drum piedici grele, n-au fost însă ușoare luptele pentru aur și robi în Ta Kemet. Șiretenia lui Puarem, ajutată de sfaturile înțeleptului preot Tefnaht, era bună, dar ea nu putuse cruța și sângele câtorva sute de soldați care au rămas să dea ajutor cu leșurile lor zeului Hapi la îngrășarea pământului localnic. Și de n-ar fi fost nesfârșitele lăcomii și neînțelegeri între numeroasele țărișoare din Ta Kemet, zeul Hapi i-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ați scăpat? Din Marea Lăuntrică n-aveați alt drum decât spre miazăzi, spre răsărit și apoi spre miazănoapte, în jurul Munților de miazăzi; trebuia să treceți pe lângă Muntele de Foc, și n-ați fi putut scăpa. Și chiar dacă v-ar fi cruțat el, ceea ce nu văd cu putință, ar fi trebuit să ajungeți aici după un drum de patru ori mai lung decât drumul corăbiilor mele. Alt preot surîse: - Slăvite, drumurile s-au schimbat. Dacă nu se schimbau, nu aveam alt drum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Și noi? întrebă Nefert. - De când ați arătat că sunteți prietenii noștri nu mai putem fi toți fără voi! îi răspunse Min. Când fu să intre, Mai-Baka șovăi: - Zeii ne duc poate în cer... Noi îi rugăm pe zei, să ne cruțe încă... pământul încă ni-e drag. Auta îl luă de mână ducîndu-l înăuntru, apoi pe Ntombi, și le spuse: - Nu în cer; deocamdată tot pe pământ, în țara Haru unde ne așteaptă ceilalți prieteni străini. Dar nici așezat pe scaun
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
limpede urechilor îngerului Domnului? - Tu cunoști poate limba rome? îl întrebă Auta zâmbind. Mulțumit că o știa, Abraam se uită la străin smerit și totodată mândru, și începu să-l întrebe în limba învățată cândva în Ta Kemet dacă va cruța pe puținii nevinovați din cetate. El știa bine că nevinovații fuseseră vestiți în taină să plece, dar nu-și putu răpi plăcerea de a se tocmi cu cei pe care-i credea îngeri. În timp ce Abraam se duse în coliba lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
M-am gândit că s-ar putea să-l supere. — Adică... Trilby nu mai moare? — Nu, se mărită cu Little Billee. Final fericit. — Ah, știu prea bine cum e cu finalurile fericite! spuse Henry. Bietul tău tată a fost măcar cruțat de asta, de a-și vedea cartea transformată Într-un travesti. — Totuși, Tree are Într-un fel dreptate, zise Gerald. Dacă Svengali tot moare și vraja lui se destramă, de ce să nu se mărite? — Mi-ar lua prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și odihnitoare, Încât se simți, În fine, capabil să atace articolul despre George Du Maurier. Era și timpul. Marțianul ajunsese la final În Harper’s și fusese publicat În volum, atrăgând recenzii aproape fără excepție defavorabile (moartea prematură măcar Îl cruțase pe Du Maurier de neplăcuta sarcină de a le citi). Putea trece ușor peste el, plecând de la premisa că cititorii Îl cunoșteau și concentrându-se asupra subiectului care Îl interesa cu adevărat: faptul paradoxal că succesul uluitor al lui Trilby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
arătă deloc plecată. Numai ea știa și cum ascundea faptul că o impresiona faptul că îi plăcea felul în care o ținea. Însă el îi putea strica toate socotelile cu nici un efort. Știa lucrul acesta. Însă el ce făcu? O cruță. De ce ? Pentru că simțise și el ceva. Ca și cum împreună ar fi împărțit o viziune magică. Împreună au simțit acel ceva inexplicabil, acea călătorie în briza unui vis. Ca un déjà-vu împărtășit de amândoi, coborât asupra amândurora. Și numai împreună ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și-i sari în brațe și el râde de tine, când îți face micul dejun și te tratează ca pe logodnica ce trebuie impresionată, sau când fugi de el, căci vrea să-ți facă mozol și când te prinde te cruță, dar îi faci tu lui, și pe urmă te prinde și-ți fură un sărut, însă așa cum îți place ție. · Furtuna s-a oprit. Acum a ieșit soarele. Furtuna s-a oprit târziu în noapte. Și noaptea a rămas goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
netedă. Eram analizat. Afară un soare galben lucea pe un cer negru și un număr de monoliți de piatră mă înconjurau. — Arată ca niște broaște, m-am gândit. Broaște de piatră uriașe. îEul-eu a gândit asta, nu eul-Grimus. Eul-Grimus își cruța puterile ca să poată lupta cu mine pentru Trandafir.) — Este Grimus? Gândul acesta nerostit, neformulat în cuvinte, mi-a răsărit brusc în minte. A fost urmat de o a doua formă de gând, mai profundă, mai înțeleaptă. — Da... nu... ah, înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de pe gît, apoi se așeză pe fotoliul de piele, cu fața spre mine, parcă pregătit să mă examineze minuțios. — Paula Hamilton mi-a povestit despre atacul din apartamentul fratelui dumneavoastră. Din ce spunea ea, intrusul s-a hotărît să vă cruțe viața. Aveți idee de ce? Că erați la mila lui, nu puteați riposta. — Așa e. Cred că voia să vadă cum voi reacționa. A fost un fel de inițiere. Aproape o invitație În... — Lumea interlopă? Adevărata Estrella de Mar? (Sanger mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gesturi furișe și interzise. Sebas îi dăduse microbul unei libertăți vicioase, ca pe o gripă. O învățase alinturi ale femeilor de mult izbăvite de iluzia iubirii eterne și a cavalerilor salvatori. Sebas o învăța să se ierte și să se cruțe: fericirea ascunsă și tulburată pe care o simțea în tot trupul era pacea ei meritată, după zile lungi de încleștare și de nesomn. Într-o dimineață, încercase să-i spună de toate astea lui Armin Caryan, doar că fiul ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cercuri n-o iubeau pe Shirin Ebadi. Peste tot se comenta bănuiala că ea ar fi colaborat cu „forțe imperialiste“, așa cum spusese la o tribună un fanatic religios. Nici măcar Sanaz, o colegă de școală, acum farmacistă și divorțată, n-o cruța și refuza să-nțeleagă: fără intervenția lui Ebadi în Consiliu, care modificase principiile dreptului de tutelă, nu și-ar fi păstrat băiețelul - un copil de cinci ani, care i-ar fi fost încredințat tatălui. — Mă plictisesc cam de mult osanalele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]