2,185 matches
-
cu părere de rău, că postul a fost oferit unui vechi colaborator care dorea să se mute tocmai în acel județ prăfuit și puțind a gaze și batale de petrol. Cred că niciodată nu am asistat la o dovadă mai cruntă de cinism, la o bătaie de joc la nivel mărunt (și când mă gândesc că este doar unul dintre miile de detalii abjecte ale acestei piețe a muncii!...) mai spumoasă, la o Posadă în care peste toate speranțele tale de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
să te apuci de Flash, Maya, 3D Studio Max... Povestea calfelor călătoare Veronica D. Niculescu Trec de poșta mare, mă strecor printre mașinile care sugrumă Strada Mitropoliei. Taxiurile s-au bulucit în fața barierelor ce mărginesc Piața Mare, un șofer înjură crunt, cu dulce accent ardelenesc. Îmi pare rău că încă nu mi-am luat bicicletă. Fac stânga, trec pe lângă Hermann-primar și mă strecor pe sub bolta de piatră. După ce trec de poarta de fier a vechii Case Altemberg sunt salvată, căci am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
am rămas mută de jale. Căci rareori mi-a fost dat să citesc atâtea gogomănii ieșite din pixurile fătuțelor și flăcăilor de la, totuși!, Litere. De ce oare s-a întâmplat așa o grozăvenie? Știu, dar încă nu spun. Parcă cel mai crunt încercat a fost bietul Ulise. Însă nici lui Oedip nu-i fu mai moale. Și nici amorezului Tristan cu tot cu Isolda lui. Iaca o spicuire la întâmplare, cuvânt de cuvânt, în transcriere directă. Copii, aveți lăgătura! Cugetări despre Ulise: „Romanul începe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
cu scârț, de la Shalom Alehem la Ilf și Petrov și până în zilele noastre, constat cu plăcere, încă o dată, că numărul de neuroni atrage după sine și cantitatea de umor pe metru pătrat. Trei: poți vorbi despre politică, poți da sentințe crunte (dânsul a spus recent despre Ion Iliescu faptul că ar trebui condamnat pentru mineriade) cu grație, încât să nu fii suspectat că ești omul de casă al vreunui petrolist. Patru, și cel mai important: ideea mereu la modă conform căreia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Rusia "ca erou național", cu Goma faptele s-au consumat de-a dreptul invers, "ca și cum România ar fi continuat să rămână ceea ce a fost anterior", adică înainte de 1990. De aceea, Theodor Codreanu adaugă: "E vremea să ne întrebăm ce adevăr crunt sau ce adevăruri a descoperit Paul Goma de a devenit atât de urât" în propria țară? O trecere în revistă a fenomenelor politice produse în România duce la concluzia că neotroțchiștii, cum îi consideră Theodor Codreanu pe cei proveniți din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-o ierte și să-i fie țărâna ușoară! iar amintirea ei să fie veșnică în inimile tuturor celor care au cunoscut-o. primește condoleanțe pentru pierderea soției și sincere sentimente prietenești. Noi, să primim aceste lovituri ale soartei, deosebit de crunte, cu bărbăție, să ne obișnuim cu singurătatea și cu nostalgie să ne aducem aminte de timpurile fericite și senine de odinioară. În cazul când îl întâlniți pe Ion Popescu, să-i spuneți salutări și urări de sănătate de la mine. A
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și 46 către Serviciul de Informații Politice și Propagandă din Secția Informații au dat ca exemplu bătaia administrată tuturor bărbaților din comuna Nadăș, sub pretextul stricăciunilor provocate în zilele Unirii cu România. Preotul Bartolomeu din comuna Vraminț a fost bătut „crunt”, pentru că a sfințit tricolorul românesc, învățătorul din comuna Petrilova a primit ordin să predea copiilor români în limba sârbă, iar în Oravița dr. Cornel Țeicu, redactorul revistei „Țara”, a fost obligat să se refugieze la Sibiu pentru a nu fi
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
cu alți semeni de-ai lui, decât pe mentalitatea și caracterul acestuia. Gesturi care le vor face să creadă cu naivitate că vor avea parte de ele și pe viitor. Dar din păcate, de cele mai multe ori, se trezesc la realitatea cruntă când este prea târziu. Iar constatarea că au făcut o alegere greșită nu le va putea reda timpul dedicat acestuia. Că doar de acele gesturi au avut parte, doar la început, iar acestea au făcut parte din piesa de teatru
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
în viață. Numai că, problema pe care majoritatea femeilor o au înainte de a cadea în “capcana lui Făt-Frumos” este că ele încă mai cred în sentimente pure, în romantism, în “curcubeul iubirii”, etc., și nu-și dau seama de realitatea cruntă în care se află și în cele din urmă ajung să o simtă până în măduva spinării, la figurat. Iar la propriu eventual în nevralgie intercostală, în ficat, sau pur și simplu simt o apăsare în piept care le condiționează respirația
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Pe când, persoanele care nu au o viață organizată și mizează pe faptul că le va surâde și lor norocul cândva, dar nu fac nici un demers “valabil” în acest scop, când beau 2 pahare de alcool, încep să-și plângă “viața” cruntă pe care o au. Iar dacă beau mai mult decât pot duce, aceștia pot ajunge să se gândească chiar la suicid. Alcoolul băut peste măsură face inevitabil ravagii în mintea și sufletul celui care-l bea, indiferent de calitatea acestuia
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Pe când nația desfășura o energie națională apărând drepturile patriei, slava tronului ațâță jaluzia între familiile cele mai însemnate ale țării, aceasta încuibă dihonia; intrigile tăiară pe toată nația în partide, aprinseră între rumâni un foc de vrăjmășie și de răsboae crunte, și rumânii pentru o deșărtăciune a unui și a altuia vărsară sânge de rumân!" (Aaron, 1835, p. xi). Lipsa de solidaritate etnică și absența coeziunii naționale "supseră măduva țării mai mult decât răsboaele streine" (Aaron, 1835, p. xii). După dislocarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ocupă teza supraviețuirii românității prin religie. Rămași complet descoperiți pe plan militar după abandonarea provinciei romane la 271, "în religia creștină - primită în epoca prigonirilor din Imperiu - Daco- Romanii au găsit forța misterioasă care-i făcu în stare să biruie cruntele lovituri ale sorții, ce aveau să primească în acest loc al primejdiei" (Constantinescu, 1928, p. 42). Creștinismul, aspirat incipient în ființa națională în curs de devenire, este forța misterioasă a românismului, resortul spiritual care i-a asigurat acesteia permanența istorică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
eram hotărât la ce facultate să dau, oscilam între medicină umană, medicină veterinară și biologie. Până la urmă am optat pentru biologie. Credeam că la biologie se poate intra mai ușor. Abia după ce am reușit mi-am dat seama cât de cruntă a fost competiția. Faptul că am reușit la admitere cu o medie foarte mare mi-a schimbat tot cursul vieții; trebuia să probez că aceasta este valoarea mea intelectuală reală. La facultate am avut o mare pleiadă de adevărați profesori
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
la unica hotărâre rațională posibilă, aceea de a nu mă supune riscului unei intervenții chirurgicale și de a mă adapta unui nou stil de viață fără fotbal. Ani de zile am resimțit durerea abandonului inevitabil, impus de sentința unui destin crunt care a suprimat talentul meu de jucător în plină floare și mi-a spulberat visul de a ajunge să joc într-o echipă de categorie mare. Atât de profundă era durerea, încât pânâ și stadioanele unde se jucau partide importante
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
berbecuțul din brațe și a obligat-o să-l țină ca să-l taie, fetița s-a împietrit și n-a plîns. Cînd însă a încercat s-o facă să și mănînce din acesta, fetița a refuzat categoric. A fost bătută crunt, călcată în picioare, i s-a căscat forțat gura, a fost lăsată in frig afară ca să doarmă, dar totul s-a dovedit inutil. Nu a plîns, își ștergea năsucul plin de sînge, se cotorsiona de durere cînd i se răsucea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rezervații de caftangii. Știu, și „la centru“, în țări cu democrații stabile, există conflicte, replici dure, nervi. Dar la noi ele au devenit pâinea zilnică. „Bărbații de stat“ nu mai vor să fie decât bărbați. Bărbați vajnici, virili, păroși, nespălați, crunți, campioni ai dosului de palmă și ai sudălmii groase. Problemele statului se amână. Până și cele câteva femei care traversează, la răstimpuri, peisajul și-au luat maniere de mascul. Sunt ofensive, contondente, necruțătoare. Evident, nimeni nu așteaptă de la Traian Băsescu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
răsucită pentru a sugera că deținutul, care se ruga întrun colț nevăzut al camerei, ar fi fost de fapt în pat. Așadar, deși manifestau precauție în viața duhovnicească, adesea erau turnați sau pur și simplu prinși, ceea ce ducea la pedepse crunte, de cele mai multe ori. Totuși n-au renunțat și s-au folosit de toate modalitățile pentru a putea face pravila, care cu siguranță le dădea tărie și pe măsură ce primeau întărirea de la Dumnezeu prin rugăciune și prin Sfânta Împărtășanie, mai tare căutau
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sau figuri legendare, cum ar fi Horia, în „Balada Trupului” sau Tudor Vladimirescu în „Fântâna cu pandur”. Ne atrage atenția spiritul vizionar al poetului în „Șincai”, dar mai ales în „Mureșan”, scrise înainte ca Gyr să treacă prin cea mai cruntă perioadă a temniței sale: Murea în ocnă vânătul poet, Dar lângă drugi și lacăte afară Paznicii crunți șopteau și ei încet Cântecul celui ce trăgea să moară. Din creația lui Gyr nu putea lipsi un ciclu dedicat unor mănăstiri precum
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Ne atrage atenția spiritul vizionar al poetului în „Șincai”, dar mai ales în „Mureșan”, scrise înainte ca Gyr să treacă prin cea mai cruntă perioadă a temniței sale: Murea în ocnă vânătul poet, Dar lângă drugi și lacăte afară Paznicii crunți șopteau și ei încet Cântecul celui ce trăgea să moară. Din creația lui Gyr nu putea lipsi un ciclu dedicat unor mănăstiri precum Tismana, Cozia, Frăsinei, Arnota sau Mănăstirea Dintr-un Lemn. Se poate constata o diferență între creațiile din
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
că nicio clipă credința nu l-a părăsit și cu siguranță că raportarea sa permanentă la Dumnezeu și la cele sfinte a făcut să primescă atâta har, pe care l-a folosit în încălzirea atâtor suflete deznădăjduite și obosite de cruntele încercări ale vieții carcerale. Și în pofida, sau poate tocmai datorită permanentelor încercări dintr-o istorie grea, a existat și va exista întotdeauna o conexiune nevăzută între foștii și viitorii mărturisitori ai neamului, care face ca sămânța credinței și a dragostei
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
este un exemplu de credință puternică ce poate sălășlui și în trupurile mai plăpânde. Știm că nu avea o constituție foarte robustă, ca cea a lui Nichifor Crainic, de pildă, însă cu toate acestea a îndurat 17 ani de detenție cruntă, cu dârzenie, cu încredere în pronia divină, făcând o mărturie a nezdruncinării credinței sale, indiferent de încercările prin care ar trece, în poezia „Crez”: Surpați asupra-mi munți și ape puteți chiar să mă spânzurați. Cu grele, negre târnăcoape credința
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Căci, deși conștientă de sensul devenirii ei, ea e totuși oarbă. Ca și justiția. Și tot ca și aceasta, Natura are o balanță adică calitatea de a ne „cântări“ acțiunile, dar și o sabie... Pe cât de invizibilă, pe atâta de cruntă. Natura are nevoie de noi desigur: de aceea ne-a și creat. Doar că trebuie să fim cuminți, așa cum Își dorește orice mamă. Dar ați văzut „babă frumoasă și copii cuminți“? Nu, dar cu vremea, copiii ajung maturi: Înțelepți sau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai degrabă nefericiți, căci unde se găsește ceva În plus, se vor găsi deîndată și mulțime de profitori... Oricum, În acest moment Natura se trezește la viață - În ochii noștri desigur, căci ea n’a murit niciodată, nici măcar În vremea cruntei ierni care nu se lasă Încă alungată. De aici poate abundența de sărbători, creștinești ori moștenite de la vechii păgâni, zisele sărbători băbești, ale acestei perioade, care vor culmina cu Paștele, el Însuși socotit după echinocțiul primăvăratec. Negentropia momentului, excedentul energetic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai nepătată haină, în credința ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi și în privirea ta scrutătoare și caldă, cea mai vie dintre icoane, Patria. Ostași, Multe s-au schimbat în Țară și peste hotare, în anul de cruntă șovăire și de adâncă pătimire pentru voi și pentru noi. Ca de atâtea nenumărate ori în trecut, ne găsim și la acest început de an, la răspântie de vifor. Este anul în care pentru noi și pentru alții, în sânge
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
aceeași mână, hrăpăreață și haină, A intrat nefericita, blânda, dulcea BUCOVINĂ... Însă, ca și cum prăpădul nici așa n-a fost destul, Pururi fiind dușmanul și hain și nesătul! Iată, vine să aducă înc-o blestemată zi Și-ntr-o mână și mai cruntă BASARABIA pieri. În această diastimă, din cei zece crăișori, Câți au fost odinioară, au rămas doar trei... surori! Dar și-acelea hăituite, și-asuprite și vasale, C-abia mai puteau să sufle de mulțime de-angarale. Bietul Împărat, bătrânul, prididit
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]