2,383 matches
-
sfințit în 1871 de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Lărgirea și înălțarea paraclisului s-au făcut între anii 1963-1967. Este interesant că pe plafonul paraclisului este făcută o copie după icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pictată de Iordache Neculau la cererea ctitorilor și trimisă la Muntele Athos. Pictarea icoanei dusă la Muntele Athos are o istorie aparte. Pictorul, om evlavios, a respectat canonul cerut în asemenea ocazii și a lucrat cu spor până la chipul Maicii Domnului. A încercat din răsputeri să-l
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
vameșului Păun. Despre acest vameș, istoria pomenește încă pe la 15 mai 1666, dar despre ctitoria lui abia la 9 februarie 1671, când Methodie, arhiepiscopul Țarigradului, a hotărât ca mănăstirea Clatea a lui Păun, mare vameș al Țării Moldovei închinată de către ctitor la Mănăstirea Patruzeci de Sfinți de la Athos, să devină stavropichie patriarhală...Un document datat 1 sept 1671-10 august 1672 spune că Gheorghe Duca voievod a dăruit Mănăstirii Clatia din Codrul Iașilor, zidită de Păun vameșul, o bucată de loc domnesc
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
avut grijă să pun în multe locuri din jurul Iașilor. A ajuns să aibă urmași până și în Franța. Acum și acele urme de viață i-au dispărut. Sunt sigur că la umbra lui - pe când era holtei - s au odihnit și ctitorii Mănăstirii Bârnova. L-am îndrăgit atât de mult încât imaginea lui a apărut ca ilustrație la articolul meu intitulat: „În căutarea codrilor pierduți”, precum și într-o altă carte despre împrejurimile Iașilor. De aici înainte drumul șerpuiește lin către ținta finală
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
biserici din Țara de Sus și că frumusețea ei se vede mai ales în interior. Este vorba de Mănăstirea Frumoasa, cunoscută o vreme sub numele de „Galata de Jos” și asta pentru că biserica a fost zidită pe un loc dăruit ctitorului Melentie Balica - cum spune istoricul bisericii - de către domnitorul Petru Șchiopu. Prima atestare documentară a bisericii apare la 10 aprilie 1587: „Io Petru (Șchiopu) voievod...Domn al Țării Moldovei...Deci domnia noastră am miluit pe răposatul pan Balica, numit Melentie, hatman
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
După cum aflăm de la Gheorghe Băileanu, în acest palat a funcționat cândva o clinică de oftalmologie, după care o vreme au fost încartiruiți grănicerii. Cred că ai băgat de seamă, dragul meu, că iar am probleme. De această dată, cu numele ctitorului „Galatei de gios”(Frumoasa). Mă întreb dacă acesta purta numele de Isac Melentie Balica ori au existat doi boieri, unul Isac și altul Melentie Balica, dar numai unul din ei este ctitorul bisericii.Oricare ar fi adevărul, Frumoasa rămâne frumoasă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
iar am probleme. De această dată, cu numele ctitorului „Galatei de gios”(Frumoasa). Mă întreb dacă acesta purta numele de Isac Melentie Balica ori au existat doi boieri, unul Isac și altul Melentie Balica, dar numai unul din ei este ctitorul bisericii.Oricare ar fi adevărul, Frumoasa rămâne frumoasă...Pe curând, iubite prieten. XIII Din scrisorile tale, și în special din cea din urmă, îmi dau seama că dorul tău de meleagurile bătrânului Iași este din ce în ce mai mare. Ar trebui să nu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit ...șam început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta m(ă)n(ă)stire Cetățuie unde este hramul Sfinților...Apostoli Petră și Pavlă”. După cum se vede, ctitorul nu amintește despre vreo cetățuie pe acele locuri. Biserica a fost zidită după același tipic ca și Trei Ierarhii și poate nu întâmplător. Virgil Drăghiceanu susține că: „...din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
îi scutește de dări. Pe când mahalaua Iașilor, Rufeni, era sat, s-a iscat gâlceavă între Mănăstirea Treisfetitelor și Mănăstirea Copou, privind stăpânirea acestui sat, dar, la 27 iulie 1702, Constantin Duca voievod întărește stăpânirea satului de către Mănăstirea Copou. Ca să aflu ctitorul bisericii și anul când a fost zidită, am cam umblat mult până când mi-au căzut în mâini niște însemnări de călătorie ale lui Nicolae Iorga, din iulie 1907. El presupune că începutul l-a făcut o mână de călugări care
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de cimitir, în dreapta noastră. Este vorba de biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel. La începuturile ei era o capelă pentru prohodirea morților din bolnițele Epitropiei Sf. Spiridon. Actuala biserică a fost edificată într-o perioadă lungă de timp (1803-1925). Printre ctitori sunt amintiți: Mihail Sturza, Cantacuzino-Pașcanu, Alexandru Moruzi și Mitropolitul Veniamin Costachi. De aici înainte, urmăm șoseaua spre Aroneanu, care ne apare ca o curea uriașă de asfalt aruncată peste valea Ciricului și Dealul Aroneanului. Coborâm lin și prelung, însoțiți de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
vorbit niciodată, mulțumindu-se doar să recomande versurile mele profesorului Ștefan Bezdechi, din același grup). Antroposof nu am devenit (nici nu mai rețin vreun titlu, vreun autor al cărților ce mi împrumutase - poate Rudolf Steiner, căci de atunci știu pe ctitorul de goetheane a cărui figură s-a păstrat însă pentru mine totdeauna în ceață), în schimb m-am spiritualizat și literatura a căpătat pentru mine noi valențe, nebănuite până atunci, încetând să însemne doar satisfacție estetică, oricât de estet am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în date. 1400-2000. Iași, Princeps Edit, 2006. LEONTE, Liviu. Constantin Negruzzi. Monografie. București, Editura Minerva, 1980. LIȚU, Mihai, TÂRCOVEANU, Eugen. Așezământul Sf. Spiridon în istoria orașului Iași. Iași, Editura Cronica, 1998; Grigore T. Popa opera publicistică. Iași, Editura Omnia, 1999; Ctitorii prestigiului. Dicționar al personalităților Școlii medicale ieșene (1832-2004). Iași, 2004. MACARIE, Gheorghe. Ansamblul mitropolitan Iași. Iași, Editura Pim, 2004; Barocul arta și mentalitățile în artele vizuale ale epocii Vasile Lupu. Iași, Editura Cronica, 2005. MAFTEI, Ionel. Personalități ieșene, vol. 1-8
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
București, 1991; Ilie Moise, S. Fl. Marian sau Viziunea etnologică asupra culturii tradiționale românești, REF, 1995, 275-278; Simeon Florea Marian în amintiri, mărturii, evocări, îngr. Petru Froicu și Eugen Dimitriu, introd. Ion Popescu-Sireteanu, postfață Nicolae Cârlan, Suceava, 1997; Paul Leu, Ctitorul etnografiei române, I, Suceava, 1998; Datcu, Dicț. etnolog., II, 60-63; Rusu, Membrii Academiei, 321; Dicț. scriit. rom., III, 86-89. I.H.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
lui Mihu Dragomir (Faust, Sfârșit, Artă pentru artă). De la 1 noiembrie 1940 director este Ioan Dimitrie Suciu, iar ca secretar de redacție apare Mihu Dragomir. Publicația este preocupată acum în mod special de soarta Transilvaniei, omagiindu-l pe Gh. Barițiu, „ctitorul ziaristicii românești din Ardeal”. Cele trei numere care mai apar vor fi dedicate unor scriitori și oameni politici precum Ioan Slavici, Iuliu Maniu, Octavian Goga, dar și unor tineri poeți afirmați în spațiul transilvan: Mihai Beniuc, Ion Th. Ilea, Aurel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287017_a_288346]
-
noapte, pe când se întorcea pe furiș acasă, a fost prins de moșu-său și bătut acolo în locul acela; ș-apoi după aceea, tânărul n-a mai dat prin aste locuri decât când s-a făcut domn, când a și devenit ctitor al mănăstirii. Atunci, poate trecând pe aici și-a adus aminte și de bătaia căpătată și de tainica și arzătoarea dragoste din tinerețile lui, pe când nu era tiranul Aron-Vodă. Pe când stau de vorbă în poiana din deal, cu călugărul Ionaftan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avut nevoie de „produsele” noastre și ele i-au ajutat nu numai să „reziste”, dar și să spere... să spere că tradiția acestui popor nu poate fi fracturată, nu poate fi Întoarsă contra bunului-simț și credinței marilor noștri Înaintași și ctitori! E adevărat, Însă, că pentru noi, toți creatorii țărilor Europei de Est care am suferit dictatura comunistă, dar am folosit Într-o măsură net diferită acele categorii ale „posibilului” și, În felul și modul mai mult sau mai puțin radical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mi-era prea adânc sădită În acel subconștient unde se refugiază visele, unele nume și situații care altădată ne Înfiorau, pulsiunile iraționale, devastatoare, dar și, uneori, salvatoare când totul pare pierdut, „Brebanii”, mărunți preoți de țară nord-ardeleni - ca acel „arogant” ctitor Vasile Lucaciu -, ctitori de biserici ei Înșiși - bunicul meu, protopopul Nicolae Breban, tată a treisprezece copii cu aceeași femeie, Elena Roman de Jugastra, construiește În comuna Cicârlău de lângă Baia-Mare, unde se naște Tatăl meu, o impozantă biserică În curtea căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valorizare. De exemplu, Într-unul din aceste studii Încearcă să ne convingă, cu risipă de argumente și inteligență, că Ion Călugărul, scriitorul experimentalist și apoi dogmatic-stalinist, ar avea o valoare literară care ar Întrece-o, de fapt, pe cea a ctitorului romanului românesc modern, Liviu Rebreanu! Și altele...Ă Alți „fugari” din suscitata falangă: Matei Călinescu, al cărui nume apare des În memoriile mele, Încărcat nu rareori de elogii meritate față de personalitatea sa atât de distinctă, bogată, merituoasă din multe punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Nicolae Cajal, vicepreședinte al Academiei și Adrian Dohotaru, mă deplasam la Viena pentru inaugurarea Centrului Cultural. Centrul era plasat în spațiile unui impozant edificiu din zona selectă a capitalei austriece, proprietate a Academiei Române, făcând parte din moștenirea lăsată de generosul ctitor al "Fundației Elias". Inaugurarea s-a făcut cu fastul necesar, respectiv un concert al Filarmonicii "George Enescu", o expoziție de grafică Marcel Chirnoaga și o recepție oferită de ambasada României. Prezența la Viena îmi permite și unele amintiri "picante": marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nota a fost imediat aprobată. L-am sunat pe "interguvernamental" pe colegul Bistrianu și i-am comunicat aprobarea, spunându-i că poate semna cu ministrul Ungureanu documentul de creare a Centrului cultural. Mă și vedeam trecut pe frontonul clădirii printre ctitori, fiind un pas pozitiv pentru revenirea mea în "orașul nașterii". Bistrianu m-a informat supărat că în urmă cu câteva minute fusese anunțat de la Ministerul de Externe că "proiectul" căzuse, nefiind acceptat de Președinție (mai mult ca sigur la intervenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
palatul prezidențial. Trei realizări geniale ale lui Niemeyer, surprinzătoare prin forma lor și prin senzația de măreție și unicitate ce ți-o transmit. Am vizitat apoi Monumentul consacrat lui Juscelino Kubitschek, unde se află și locul de odihnă veșnică al ctitorului Brasiliei, înălțat în 1981 de Niemeyer, aceasta fiind prima lucrare aprobată pentru faimosul arhitect de către dictatura militară instalată în 1964. Am lăsat la sfârșit două realizări de excepție, La Catedral Metropolitana da Nossa Senhora Aparecida și la Ermida Dom Bosco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
înțeleg! Căci bat cinzeci de mii de piepturi, Și-n ele inimi românești Cari strigă: Libertate! Drepturi Pe plaiurile strămoșești! (Șt. O. Iosif, 1904) Cotrobăind prin colbul ceasloavelor cu care bisericile satului de-a lungul secolelor au fost înzestrate de ctitori, am găsit pe filele lor îngălbenite de trecerea vremii, unele însemnări ale oamenilor timpurilor vechi, care au darul de a ne arăta că iobagul Cârțăroșan știa că se va izbăvi odată din starea sa neagră de ilot. El aștepta această
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
anul 1821», se află încă în podul bisericii. După cum atestă pisania scrisă în frescă pe zidul despărțitor deasupra ușii dintre pronaos și naos, «cu ajutorul lui Dumnezeu s-a zidit și zugrăvit aceeastă biserică, cu cheltuiala satului în1824 , august, zi 2», Ctitori au fost așadar toți credincioșii iobagi din parohie cu preotul lor. Biserica este zugrăvită în întregime cu frescă lucrată de meșteri zugravi din familia lui Nicolae Grecu din Săsăuși, terminată în 1824, în spiritul iconografiei bisericii ortodoxe. Pe piciorul Sfintei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Neamț. O nouă traducere apare ulterior în 1935, la Râmnicu Vâlcea, sub îngrijirea lui Gheorghe Racoveanu. Textul original, în slavonă, va fi cel publicat în Rusia, la mănăstirea Optina, nu mai puțin de trei ori, începând cu 1845. Andronic Duhovnicul, ctitorul mănăstirii Noul Neamț, va dedica și el o scurtă biografie Starețului Paisie, păstrată în manuscrisul 115 din biblioteca acestei mănăstiri. Se consideră că protoiereul Serghie Cetferikov redactează prima biografie modernă a starețului (încheiată în 1931). Episcopul Nicodim Munteanu, devenit mai
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ne erau livrate după o filtrare atentă, pentru a nu ne contamina cu idei greșite. „Partidul e-n toate” era o lozincă întrupată. Iar partidul se transsubstanția cu imaginea lui Ceaușescu, cel pe care un poet îl numea în 1989 „Ctitorul de aștri”. 3.2. Școala ca marsupiu Când am trecut de la stadiul de învățăcel la cel de profesor, am aflat cu uimire că aproape nimic din ce învățăsem la facultate nu urma să-mi fie de folos. Așteptările erau cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
partid și de stat. Din prima categorie se recrutează și „guriștii” integrării europene, căci un alt reflex ubicuu este traiul lozincard, învățat cu sârg în socializarea timpurie a șefilor de azi, moștenire transmisă mai tinerilor șmecherași și beizadele din proximitatea ctitorilor repartiției după nevoi. Este drept însă că limbajul nevoilor s-a dus pe apa sâmbetei marxiste și a fost înlocuit cu cel al intereselor, personale și ele, desigur. Amenințarea că încetează repartiția după nevoi personale și nu cramponarea de reguli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]