3,251 matches
-
condusă, mai bine-zis escortată, pînă în zona îndepărtată. Obosiți, își reiau datoria de părinți admirabili. Pe lîngă gardul viu trece un animal. Lunecă, pur și simplu. Este mare. Mai mare ca o pisică și mai mic decît un cîine. Pun cușca pentru șobolani cu certitudinea că nu-s chiar așa de proști ca să intre pe căi așa de întortocheate. Sub un mango se aude tărăboi. Merg acolo și văd un grup de tineri cubanezi foind, aruncînd cu pietre. Vin de la plajă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
strigoi etc. - cu toții entități reductive, excedentare energetic, pur și simplu neutralizate, absorbite astfel de fier... Dimpotrivă, alte metale, precum aluminiul ori zincul, de fapt cam tot restul, sunt excedentare energetic. Ce mi-e metalul, oricum nu-mi plac nici gratiile cuștii și nici fălcile capcanei, zice „lupul“, dar voi trăiți În case făcute mai Întotdeauna din materiale - cărămidă, beton, gips - excedentare, dar nu toți aveți nevoie de energie din exterior. Energie? Sugerează, mai degrabă reamintește LM (nu-i vestita marcă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vrea să i se alăture. Tot vai de el, de astă dată din partea propriului clan, căci nu mai miroase la fel; e un străin deci. Să presupunem că un... experimentator milos Îl protejează, În interiorul teritoriului clanului, vârându-l Într’o cușcă. În clipa când va reuși să-și impregneze mirosul specific, va fi acceptat cu bucurie, chiar dacă el este o gură În plus, căci interesul speciei, o populație cât mai mare adică, prevalează interesul individual, burta plină adică. Ați ghicit că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care abia a avut loc - atunci În ’89 sau mai precis ceva mai Încoace; deh! inerția, mai bine-zis obișnuința, a doua natură - e Într’adevăr prea recentă pentru a readuce mirosul guzganului nostru la felul clanului. În sfârșit că acea cușcă nu e altceva decât acele interminabile capitole de negociere cu Uniunea Europeană. Pare mi-se că guzganul nostru s’a vârât singur acolo, știind că n’are Încotro, chiar dacă cușca e construită de clan, căruia nu-i strică noi resurse: teritoriale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
readuce mirosul guzganului nostru la felul clanului. În sfârșit că acea cușcă nu e altceva decât acele interminabile capitole de negociere cu Uniunea Europeană. Pare mi-se că guzganul nostru s’a vârât singur acolo, știind că n’are Încotro, chiar dacă cușca e construită de clan, căruia nu-i strică noi resurse: teritoriale, materiale, umane, culturale, spirituale. Începem a mirosi a Europa. Întrebarea e Însă alta: Până ce vom mirosi astfel Întrutotul e firească concurența, poate chiar ostilitatea clanului, dar sigur tatonarea reciprocă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
statale. Pe considerente care nu se cunosc, șeful statului totalitar de atunci, i-a comutat pedeapsa la 25 de ani muncă silnică. A executat șapte, și a revenit de acolo în 1964, ca un animal sălbatec speriat de regimul de cușcă impus atât amar de vreme, de un vânător nemilos. Încă un Budac fusese pus la pământ, pentru că a fost dârz, pentru că nu concepuse să renunțe la luptă, indiferent de tăria și ferocitatea dușmanului cu care-i fusese hărăzit să lupte
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
un culoar intermediar, strâmt și întunecos. Prin ferestrele mărunte mult soare nu răzbătea în încăperi. În curte, alături, se humuia un bordei pentru troacă, pentru așezatul lemnelor sau chirpiciului; în alt loc se zidea un cuptor pentru vară; lângă casă, cușca câinelui, paznic slăbănog și răbdător 37[...]. La vremea aceea Ipoteștii aveau 18-20 de case; era deci un cătun cu nu prea mulți oameni, ocupați cu munca la câmp, unii dintre ei chiar la conu' Ghiorghieș. Împrejmuirile curților s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
alert, cu inserții viguros-caricaturale: Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă,/ Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă,/ Prin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă/ Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă;/ Hârâe-n colț colbăită noduros râșnița veche,/ În cotlon toarce motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac147. La fel sunt creionate amănunte din decorul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
crease multe plăceri domestici, cari altfel nu supărau pe nimenea. Dușmănia lui cu gânsacii și cu gâștele cu pui, amicia intimă cu Șoltuz, cânele de la stână, pe care îmbla și călare, puii de gâscă mici pe care-i închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l ținea pe genunchi, sunt amănunțimi neinteresante . Adesea s-ascundea în câte-un saltar de scrin, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Stalin s-a manifestat cum era de așteptat. În ceasul morții, când abia mai vorbea, a izbutit să mai ordone: "prostituata Davâdova merită mai mult ca oricine moartea." Cerea să fie mai întâi desfigurată, apoi să fie aruncată într-o cușcă cu șacali înfometați. Cum Stalin a murit primul, Vera a scăpat. Memoriile ei (Ed. "Paidea") sunt pur și simplu îngrozitoare. Nu-i o carte porno, cum vor fi bănuit unii. Nici măcar sexi. Tumultuoasa viață privată a Verei, relatată până-n cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acum mi se părea cel mai lung și cel mai greu drum! Și-am pornit-o la goană. Îmi scăpărau picioarele. Și inima mi se zbătea năvalnic, ca o pasăre prinsă-ntr-un laț, fără scăpare, gata să-mi spargă cușca pieptului! Și tâmplele-mi zvâcneau și ele, de-mi vâjâia capul! Nu mă încumetam să-mi contenesc galopul. Doar încercam, pe furiș, să trag cu coada ochiului, spre lighioana aceea spurcată, blestemată, care băgase frica-n mine, și-mi pusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-a retras și-a rămas în căsuța lui Ursu, facându-se ghem, gemând și plângând ca un copilaș neputincios, vreo două zile și nopți. La vreo câteva zile, într-o după-amiază, obosit, răzbit de foame, Grivei s-a sculat din cușcă, s-a apropiat de tigăița, unde se afla prima sa porție de "friptură", a început să o ronțăie încet și apăsat, ca pe un vânat câștigat; apoi s-a ridicat și s-a îndreptat și spre strachina plină cu apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cei dragi; ori ca mulțumirea unui ostaș ostenit și rănit, care aude sunetul goarnei de pace și poate să se reîntoarcă în sătucul său la cei dragi, în mijlocul familiei sale, ori ușurarea pe care o simte vulturul închis într-o cușcă, care simte mereu chemarea libertății și înălțimile cerului și n-are tihnă și odihnă, până când nu sfarmă gratiile cu ghearele și cu clonțul, să poată ieși iarăși spre înaltul bolții, sub mângâierea soarelui...! Atunci, scrie! Am ieșit din odăița Măriei Sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
braț paltonul nou, raiat, bleumarin, gros și frumos al lui Moscovici: Domnule profesor zice Timofte paltonul dumneavoastră era în cuier la catedră. Însă domnul asistent Stoica Laurențiu, care terminase examenul și-ncerca să plece acasă, umbla ca un leu în cușcă, și se tot întreba: Unde mi-o fi raglanul meu? Că doar aici l-am lăsat, astă dimineață, în cuier?" Lectorul Ienceanu începu să râdă cu gura până la urechi și spuse încetișor: Ei, domnule profesor... se vede treaba că astă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ajungând în 1389 la Delhi. Am pătruns adânc în Rusia și-am făcut să tremure și să-mi trimită daruri cnezii acesteia. În 1401, la Angora l-am înfrânt pe Baiazid I Ilderim, sultanul Turciei, purtându-l prizonier într-o cușcă de fier. Am lăsat în urma mea grămezi uriașe de cadavre, râuri de sânge, groază și lacrimi amare, cum n-a mai fost nimeni în stare de la începutul lumii și până astăzi. Am strâns de peste tot un tezaur cum n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
șoselei, care nu se vedea, fiind îngropată în zăpadă. Și, într-o străfulgerare de secundă, Corina a fost aruncată prin parbriz la vreo 3-4 metri, pe-o arătură înghețată, în timp ce Florin, încleștat pe volan a simțit o izbitură cumplită în cușca pieptului și sângele l-a bușit pe nas și pe gură. S-a dezmeticit, totuși, primul, Florin, când cine știe după câtă vreme un alt autoturism plin, venind dinspre Suceava s-a oprit la fața locului; au coborât cu toții și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la Bosanci... De unde să fi bănuit despre ce-i vorba?! Totuși, în pauza mare, la orele 11, m-am dus la spital. Corina tocmai fusese scoasă de la reanimare. Decedase prin stop respiratoriu. Avusese câteva coaste rupte și un plămân. Când cușca pieptului s-a umplut cu sânge, totul s-a terminat. O asistentă s-a apropiat de mine și m-a întrebat: Sunteți, cumva, cumnatul și finul ei...? Tare v-a mai chemat, știind că Institutul Pedagogic e lângă noi, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un proces-verbal. Când m-am reîntors de la gară, Florinel m-a informat ce s-a întâmplat. Am plecat la spital. Bițu tocmai se-ntorsese de la tomograf. Era în pat, într-un salon mare, supraaglomerat. Acuza dureri în partea stângă, sub cușca pieptului. M-a rugat să-i aduc instrumentele de ras și aparatul de radio micuț, de pe noptiera de-acasă Cred că-ntr-o zi-două mă reîntorc și eu...! M-am dus la doctorul de gardă, de-alături: Ce știți despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de cauciuc. Ochii erau ficși, sticloși, ațintiți spre tavan. Trupul și mâinile încă nu i se răciseră. Trei medici, veniți în pripă, se agitau, îl resuscitau, încercau să-i facă un orificiu sub coastă, spre a elibera sângele care umpluse cușca toracică. Era o acțiune tardivă, ineficientă, zadarnică. Oamenii în halat ne-au rugat s-așteptăm pe hol. După câtva timp am înțeles că nici un miracol nu mai era posibil. Timpul se oprise în loc. Inima-mi bătea năvalnic. Sângele-mi zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
scrisorile ce i le-am trimis. Lipsa mea n-a provocat nici o tulburare și nici un poet amic nu m-a deplâns cu disperare în versurile lui. Au fost de-ajuns puține zile pentru a se șterge orice amintire a mea. Cușcă Îmi doresc numai ca libertatea obținută să nu devină o altă cușcă pentru mine. Încetineală Acest peisaj nou mi-a permis să descoper încetineala: totul aici apare nemișcat, insensibil la orice schimbare, la orice tentativă de intrare în istorie. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tulburare și nici un poet amic nu m-a deplâns cu disperare în versurile lui. Au fost de-ajuns puține zile pentru a se șterge orice amintire a mea. Cușcă Îmi doresc numai ca libertatea obținută să nu devină o altă cușcă pentru mine. Încetineală Acest peisaj nou mi-a permis să descoper încetineala: totul aici apare nemișcat, insensibil la orice schimbare, la orice tentativă de intrare în istorie. E oare un bine sau un rău? Istoria e durată sau eveniment năprasnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
persoanele care pot beneficia de aceste dispoziții. Articolul 57 Hainele, costumele și decorurile de teatru pe care trupele de artiști le aduc în turneele întreprinse ��n R.P.R. precum și animalele rare și de menajerii aduse de circuri, dimpreună cu căruțele sau cuștile necesare, se vor importă temporar, garantindu-se drepturile vamale de import și luindu-se măsuri pentru asigurarea identității pînă la ieșirea din R.P.R. cînd se va restitui garanția. Reexportarea nu se va putea face într-un termen mai mare de 6 luni
LEGE nr. 9 din 1 ianuarie 1949 asupra vamilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127088_a_128417]
-
păsărilor. Plasată în imediata apropiere a încăperii de sacrificare, ea nu trebuie să aibă nici o comunicare directă cu această din urmă. Aerisirea și iluminatul trebuie să fie bine asigurate. Trebuie să se amenajeze un loc special pentru spălarea și dezinfectarea cuștilor și cotețelor. În întreprinderile mici nu se cere o încăpere de așteptare. În orice caz, cotețele de păsări în așteptare trebuie întotdeauna să fie așezate în afara încăperii de sacrificare. b) Încăperea de sacrificare: ... Această încăpere trebuie să fie prevăzută cu
PROTOCOL din 23 iunie 1971 Între Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor din Republica Socialistă România şi Ministerul Agriculturii şi Resurselor Naturale din Republica Cipru, privind aplicarea articolului 1 al Convenţiei sanitar-veterinare dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Cipru*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127109_a_128438]
-
să pătrundă în întreprindere. Dezinfectarea încăperilor și a materialului trebuie să se facă ori de câte ori este necesar. Produsele întrebuințate în acest scop nu trebuie să aibă în nici un caz miros pătrunzător și persistent. Spălarea se face în exclusivitate cu apă potabilă. Cuștile să fie totdeauna spălate și dezinfectate înainte de a fi scoase din întreprindere. Materialul, uneltele sculele și diferitele recipiente să fie spălate și dezinfectate în fiecare zi, după terminarea lucrului. Anexă 12 CERTIFICAT DE SALUBRITATE privind păsările și iepurii domestici tăiați
PROTOCOL din 23 iunie 1971 Între Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor din Republica Socialistă România şi Ministerul Agriculturii şi Resurselor Naturale din Republica Cipru, privind aplicarea articolului 1 al Convenţiei sanitar-veterinare dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Cipru*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127109_a_128438]
-
a răzbunat, tjakara fiind condamnată să nu zboare și să cutreiere pământul pradă câinilor dingo și vânătorilor 375. Suntem curioși să vedem celebrii câinii dingo, de culoare albă, care nu latră, dar scot sunete asemenea lupilor. Se plimbă agitați prin cușcă atenți la tot ce se petrece În jur ca și diavolii tasmanieni, care departe de denumirea lor Înfricoșătoare stau cuminți În habitatul lor, uitându-se curioși de după gratii la vizitatorii În trecere. Tigrul tasmanian era un animal cu marsupiu, asemănător
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]