2,007 matches
-
a contemplației”. (Op. cit. pg. 233). Meditația, în special, este o mișcare întreită a spiritului nostru: întâia e în afară spre un obiect, a doua e o retragere spre interior și a treia e o adâncire circulară în Dumnezeu. De pildă cugetăm întâi asupra unui precept evanghelic, ne coborâm apoi în sufletul nostru pe care îl găsim atât de departe de idealul cerut prin acel precept și în sfârșit ne înălțăm cugetul spre Dumnezeu al cărui ajutor îl avem. Meditația înscrie o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
funcția voirii, inteligența tot cu funcția cugetării. Faptul însă că rațiunea individuală înălțată în Hristos e capabilă să recunoască adevărul, iar adevărul e unul, face ca rațiunile individuale ridicate toate în Hristos să ajungă la o unitate. Fiecare rațiune individuală cugetă acum astfel încât poate fi socotită ca un organ al rațiunii universale. Ea s a împletit intim cu Logosul, rațiunea tuturor lucrurilor. „A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unul, face ca rațiunile individuale ridicate toate în Hristos să ajungă la o unitate. Fiecare rațiune individuală cugetă acum astfel încât poate fi socotită ca un organ al rațiunii universale. Ea s a împletit intim cu Logosul, rațiunea tuturor lucrurilor. „A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos e „locul” suprapersonal, unde rațiunile omenești se pot modifica în acordul sensului atât de necesar pulverizatului spirit omenesc” (Modul teandric). Expunerea aceasta nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
continuă, în consecință logică, cu împlinirea ci în perfecțiunea divină. Să observăm că în domeniul autonomiei chiar, deficiența rațiunii, dacă nu e proclamată în principiu, e totuși recunoscută de fapt. Ca să stabilească un acord în varietatea modurilor individuale de a cugeta, neoplatonismul născocise o inteligență universală supraindividuală, iar Plotin practica, dincolo de dialectică, extazul ca să poată ajunge la o cunoaștere mai esențială. De asemenea în doctrina stoică, ce poate fi logosul seminal menit să fecundeze rațiunile individuale decât recunoașterea tacită a incapacității
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la Hegel, la Marx ori la Bergson nu înseamnă același lucru? Și ce e oare autoritatea fiecăruia dintre acești filosofi, primită de unii, respinsă de alții, decât semnul durerosului relativism în care se zbuciumă gândirea autonomă? Modul creștin de a cugeta înfrânge acest relativism prin acceptarea principiilor revelate. Revelația e gândirea lui Dumnezeu, nu a lui Kant sau a lui Marx. A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unii, respinsă de alții, decât semnul durerosului relativism în care se zbuciumă gândirea autonomă? Modul creștin de a cugeta înfrânge acest relativism prin acceptarea principiilor revelate. Revelația e gândirea lui Dumnezeu, nu a lui Kant sau a lui Marx. A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos e „locul” suprapersonal, unde rațiunile omenești se pot unifica în acordul sensului atât de necesar pulverizatului spirit modern. Năzuința ce stă la temelia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trăgea din el consecințe etice pentru viața practică. O filosofie însemna astfel o concepție în funcție de viață, ale cărei reguli practice le urma un grup oarecare de oameni. Filosofia modernă a pierdut această funcție vitală, căutând mereu normele după care să cugete. Socrate a murit consecvent cu filosofia sa. Plotin a trăit consecvent cu a sa. Seneca s-a sinucis practicându-și principiile. Nici un filosof modern nu consecvent cu principiile pe care le afirmă, în frunte cu Schopenhauer, care nu s-a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anorganică se transformă sua sponte în materie vie. Dar cum lucrul acesta e imposibil de demonstrat științific, ipoteza generației spontanee rămâne o simplă fantezie. Și tot astfel, dacă ni s-ar demonstra cazul unei maimuțe transformată în om care vorbește, cugetă și creează cultură, atunci ipoteza transformismului ar deveni un adevăr științific. Cum lucrul acesta e o imposibilitate, transformismul rămâne o simplă fantezie. Relativ la originea lumii și a vieții, știința nu va putea spune niciodată vreo afirmație exactă, de vreme ce nu există
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sensibile e suspendarea gândirii noastre logice în momentul când, prin simțuri, luăm contact cu obiectul frumos. E tocmai calitatea obiectivă, intrinsecă, a frumuseții, care provoacă această suspendare, această întrerupere a gândirii logice. Izbiți de strălucirea obiectului, în momentul acela nu cugetăm, ci simțim, trăim sau gustăm frumusețea ce se revelează ochiului sau auzului. Spiritul nostru, liber de orice activitate logică, trăiește din plin bucuria nobilă, înălțătoare a revelației acesteia, fără gând, fără cuvinte, fără intenții, fără nici un interes, ci numai prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dumnezeiesc. În flacăra inspirației, spiritul omenesc se dilată pentru a se asimila conținutului revelat, fiindcă acest conținut însuși e proporționat de Dumnezeu pe măsura desăvârșitei înțelegeri a omului duhovnicesc. Ideile revelate se informează în spiritul hagiografului care, primindu le, le cugetă în același timp fără să le altereze, fiindcă întreaga lui ființă a devenit teomorfică în acel moment. Om prin natură, hagiograful e supranaturalizat prin har și în această sublimă ridicare, cuvintele alese pentru a înveșmânta ideile revelate aparțin unei îndoite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
n-o tăgăduiește, dar prin același Damaschin învață că partea irațională din noi ne pune în comunicare cu „existențele neînsuflețite”’ din această lume. „Omul însă, continuă marele teolog, se alătură prin rațiune de naturile necorporale și spirituale, deoarece el raționează, cugetă, judecă fiecare lucru, năzuiește după virtute și iubește punctul culminant al virtuților, cucernicja”.(Ioan Damaschin: Dogmatica, p. 102.) „Locul” religiei, prin urmare, în ființa umană e spiritul rațional, prin care ne deosebim de celelalte făpturi, iar nu inconștientul nerațional, prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ceva din însăși esența chestiunii, sperăm totuși că elementele puse la contribuție ne ajută să înțelegem deosebirea pe care o simțim dintre sublimul artistic și sublimul religios. În ordinea logică, ea corespunde deosebirii dintre metafizică și teologia revelației. Filosoful însă cugetă universalitatea lucrurilor. Artistul se adâncește în ea prin contactul afectiv al intuiției estetice. Și precum metafizica e schița logică naturală a adevărului revelat, tot așa plăsmuirile artei schițează sublima experiență a contemplației mistice, și preînchipuie în aparențe fermecătoare frumusețea transcendentă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce suie într un avânt universal spre Sfânta Fecioară și spre Sfânta Treime din planul suprem al icoanei. Cine adâncește sensul atotcuprinzător al acestei arte nu mai e ispitit să creadă că ea ar fi o spontană emanație a abisului. Cugetat și asimilat până în ultimul amănunt la viziunea vieții veșnice, stilul bizantin e concretizarea sublimă a dogmei ortodoxe. PARTEA A TREIA NOSTALGIA PARADISULUI NOSTALGIA PARADISULUI Vom căuta să răspundem, în aceste ultime capitole, la întrebarea pe care am rezervat-o și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aici. Nostalgia paradisului e astfel sentimentul antinomiei noastre existențiale, de făpturi libere în spirit, dar contrazise de limitele ce ne par fatale; de făpturi sfâșiate de chin, dar care concepem o liniște cerească; de făpturi menite morții, dar care ne cugetăm în nemurire; de făpturi nefericite, dar care ardem de setea fericirii absolute. însuși termenul de nostalgie cuprinde în înțelesul lui această nemărginită și contradictorie distanță afectivă dintre subiectul care suferă și obiectul depărtat, care îi lipsește. Căci nostalgia e alcătuită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
timpului, zice starețul Zosima, o ființă duhovnicească, prin apariția ei pe pământ, a avut putința să spună: „Eu sunt și iubesc!” Pentru aceasta s-a dat viața pământească, pe care omul n a înțeles o fiindcă a voit s-o cugete cu propria-i inteligență în loc s-o iubească din toată inima și din tot cugetul. Orgoliul de a cugeta viața, opus umilinței de a o trăi în iubire, e după Dostoievski izvorul iadului din această lume și din lumea cealaltă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și iubesc!” Pentru aceasta s-a dat viața pământească, pe care omul n a înțeles o fiindcă a voit s-o cugete cu propria-i inteligență în loc s-o iubească din toată inima și din tot cugetul. Orgoliul de a cugeta viața, opus umilinței de a o trăi în iubire, e după Dostoievski izvorul iadului din această lume și din lumea cealaltă. „Eu sunt și iubesc!” e lozinca pe care el o ridică în fața formulei lui Descartes: cogito ergo sum! Dacă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o ridică în fața formulei lui Descartes: cogito ergo sum! Dacă afirm că exist fiindcă eu gândesc, atunci cugetarea primează, iar viața nu apare decât ca ceva secundar și condiționat de cugetarea mea. Și cum eu sunt o ființă mărginită, voi cugeta viața în felul meu și fatal mă voi izola de cosmos în orgoliul minții mele. Astfel vor face și ceilalți, fiindcă fiecare își are capacitatea lui, care se deosebește de aceea a semenilor. Fărâmițând astfel prin cugetarea individuală sensul unic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu se turbură. Dacă vor lăsa lui puțin ca moștenire, nu știe, nu intră la judecată cu cineva, nu se pricește pentru ale lui, nu urăște pe vreun om. De va fi sărac, nu se întristează; dacă este bogat, nu cugetă înalt. De va vedea muiere, nu o poftește. Dulceață sau grijă nu-l stăpânește. Pe nimenea nu judecă; peste inimă nu domnește, nimănui nu zavistuiește, nu se înalță în ceea ce nu știe, nu ia în râs pe cel de aproape
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
limbi"372), Sextil Pușcariu a atras atenția asupra importanței "clișeelor" și a "asociațiilor constante" în configurarea mentalității unui popor: "Limba nu e [...] numai un servitor al gândirii, ci și un stăpân al ei. Dacă e adevărat că omul vorbește așa cum cugetă, nu e mai puțin adevărat că omul cugetă după cum s-au deprins să vorbească înaintașii lui. În limba tradițională căutăm expresiile cele mai potrivite spre a ne îmbrăca gândurile, dar această limbă moștenită, cu anumite clișee și asociații constante, îndreaptă
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
importanței "clișeelor" și a "asociațiilor constante" în configurarea mentalității unui popor: "Limba nu e [...] numai un servitor al gândirii, ci și un stăpân al ei. Dacă e adevărat că omul vorbește așa cum cugetă, nu e mai puțin adevărat că omul cugetă după cum s-au deprins să vorbească înaintașii lui. În limba tradițională căutăm expresiile cele mai potrivite spre a ne îmbrăca gândurile, dar această limbă moștenită, cu anumite clișee și asociații constante, îndreaptă gândurile noastre pe căile pe care s-au
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
1.): "Deasupra, în crengi, huruiau hulubi sălbatici. Într-o lature, în unghiul unui zid, o haită își lingea și-și alăpta cei nouă căței. Și arborele și hulubii și acea mamă cu puii ei erau în sama lui Dumnezeu. Nu cugetau, nu se zbuciumau, nu se împotriveau și nu plănuiau, ca oamenii." (p. 37) Explicația acestei opoziții constă în faptul că, spre deosebire de majoritatea oamenilor, animalele se comportă întotdeauna conform "firii" lor (cu care le-a lăsat Creatorul), și nu încearcă niciodată
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
416 Roshen Dalal, Hinduism: An Alphabetical Guide, Penguin Books India, New Delhi, 2010, p. 460. 417 Sfântul Nicodim Aghioritul, Hristoitia (Bunul moral al creștinilor), Bunavestire, Bacău, 2001, p. 237. 418 Nu este exclusă aici o sursă derivată: "Dar poate că cugeți lucruri mari din pricina averii tale? De ce? Te rog; nu ai auzit că goi am intrat în lume, goi ne vom și duce? Mai mult încă: n-ai văzut pe cei dinaintea ta cum au plecat goi de aici? Dar cine
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
tale? De ce? Te rog; nu ai auzit că goi am intrat în lume, goi ne vom și duce? Mai mult încă: n-ai văzut pe cei dinaintea ta cum au plecat goi de aici? Dar cine oare având lucru străin, cugetă pentru aceasta lucruri mari? Că cei ce voiesc a întrebuința averile numai pentru mulțumirea lor proprie, li se iau acestea și fără voia lor mai înainte de moarte chiar, dar la moarte numaidecât." (Ioan Chrisostom, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de a mișca tot corpul, de a vorbi și de a respira. Acestea sunt în puterea noastră de a le face și de a nu le face. Omul se alătură prin rațiune de naturile necorporale și spirituale, deoarece el raționează, cugetă judecă fiecare lucru, năzuiește după virtute și iubește punctul culminant al virtuților, cucernicia. Pentru aceea omul este un microcosmos"122. Dincolo de aspectele obișnuite pe care le dezvoltă Damaschin cum ar fi "liberul arbitru", sau componenta cunoașterii care aparține simțurilor și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
poate apropia de certitudine eliminând lucrurile incerte din cunoaștere. Prin cenzura realizată putem să ajungem la adevăr. Un al doilea plan este cel metafizic prin dubito-ul este prezentat ca parte a cogito-ului: "Dar ce sunt, prin urmare? Un lucru ce cugetă. Ce este acesta? Unul ce se îndoiește, înțelege, afirmă, neagă, vroiește, nu vroiește, totdeodată imaginează și simte"110. Principala calitate a cugetării este îndoiala. Astfel dubito-ul este o formă fundamentală a cogito-ului cartezian și prin aceasta este o formă fundamentală
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]