2,064 matches
-
arbaleta. Eram Robin Hooda, Tierry la Fronda de Raionul Grivița și de Chitila. În sfârșit, devenisem ce-mi doream: o fetiță năzdrăvană. Cartierul meu general era în caisul din curte. Acolo dormeam, citeam, făceam schițele noilor bătălii, chemam aghiotanții să cugetăm despre strategii de luptă. Cea mai mare ofensă pe care am primit-o a fost vizita unei vecine care mi-a oferit o pereche de pantofi cu tocuri metalice și sclipici, de la „vaporeni”. Femeia voia să mă integreze în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a romanticilor, după care „muierile” nu trebuie să intre în politichie, care-i domeniul intereselor murdare. Mai bine să se exprime ele la curățenia din sfera privată unde, iată, romanticii le dădeau generos toată libertatea. Și i-am rugat că cugete până data viitoare dacă povestea cu politica e o cloacă murdară, perspectivă romantică îmbrățișată și de telectualul românesc, nu e o self-fulfilling profecy. Mă rog, când omu’ are îndoieli personale, le mai aruncă și la alții ca teme de cugetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
glastre or fi ejectând blestematele de mașini pe minut, câte obiecte care mint că sunt urcioare ori lighene. Aceste întrebări și altele care n-au fost înregistrate au întunecat din nou chipul olarului și, mai departe, tot restul drumului a cugetat la viitorul dificil destinat familiei Algor în cazul în care Centrul își va menține noua evaluare a produselor a cărei primă victimă fusese poate olăria. Totuși să-l lăudăm pe cel ce merită, Cipriano Algor nu regretă nici o clipă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care ocupă spațiu în magazie, pe moment nu mi-am dat seama, probabil din cauza emoției pe care am simțit-o înțelegând că există o vagă speranță de a fi în continuare furnizorul Centrului, dar apoi am început să meditez, să cuget, și mi-am dat seama că nu e ușor, ba e de-a dreptul imposibil, să îndeplinesc în același timp două sarcini, adică, să iau vasele și să fac păpușile, da, știu bine că încă n-ați spus că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dar în privința zborului în atmosferă, era cu totul alta povestea. De data asta pilotul muncea mai mult decât mașina. Nori bulbucați, bruni și cenușii, înhățară astronava. ― Fiți atenți la mizeria asta. Dedesubt cred e nasol. La fel ca Dallas, Ripley cugeta. Undeva în acest infern de culori întunecate, sub ei, o altă navă urla. la intervale regulate, un apel disperat, uman, înfricoșător. Toată această galaxie lipsea din hărțile lor astronautice , așa că mai întâi trebuia să fie prelevate eșantioane de atmosferă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
păreau impracticabile, nu și-o putea imagina strecurându-se ca o reptilă prin conducta de ventilație de doisprezece centimetri. Cotul era toarte periculos. Arma, greoaie și inflexibilă, nu-i prea era de folos. Respirând greu, se opri din nou și cugetă. ― Ripley! Ea tresări la auzul glasului și se precipită spre intercom. ― Sunt aici. Te aud clar. S-a-ntâmplat ceva? Pari... Dar se opri la timp. Puteau să pară altminteri decât nervos? ― Merge, zise el. Cam ostenit. Mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la noi, să poată. Toate mi le spune mama ca și cum N‐ am fi despărțiți de‐ atâta vreme și ne roagă să ne facem drum S‐ o vedem că‐i albă și se teme ... Traian Demetrescu ( 1866‐ 1896) „...Poet este cine cugetă, cine simte și cine își meșteșugește versurile ca Traian Demetrescu.” Alexandru A. Macedonski. Paris, 1884, august 23 MAMA Icoana veche zugrăvită Cu chipul blândului Hristos, Mi‐aduce‐ aminte ochii mamei Rugându‐ se spre ea duios... Îngenuncheată înainte‐i, Cerea cu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
viața cultural‐ literară brașoveană, P. a colaborat la Brașovul literar și artistic, Convorbiri literare, Țara Bârsei, Sămănătorul (1905‐1907), Luceafărul, Neamul românesc literar, Ramuri, Gazeta Transilvaniei, Gândirea, Cele trei Crișuri, Ritmuri, Prometeu, Cosânzeana, Drum drept, Gând românesc, Transilvania, Viața Românească, Cuget clar, Năzuința, Patria, la care deține rubrica „Icoane fugareʺ. Debut editorial cu vol. de Poezii (1909). CÂNTEC Vezi, mamă, cine bate? Sunt foi întârziate Ce pică din castan Pe geamuri an de an, Tot pică să ne‐arate Că visuri
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
blândețe fruntea copilei, după care, o încredință bunicii, care se pricepea atât de bine să astâmpere spaimele copiilor. Într-un târziu, când se liniștise, în timp ce se înfrupta din dulceața de cireșe amare cu care încerca s-o îmbuneze bunica, Viviana cugeta în sinea sa și hotărî că, de fapt, Ursu nu avea deloc pricepere să-și înfrumusețeze locuința. Prin urmare, nu avea să-i mai viziteze căsuța de acum înainte. Lecția de croitorie Așezate pe pajiștea din fața casei, trei fetițe jucau
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
umplând lumea de alarmă?.. - Este Domnul Romîniei: Barbu Dimitrie Știrbey!... {EminescuOpI 29} VENERE ȘI MADONĂ Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei. Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ție singură-ți arăți! Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești, Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești! Vezi pe-un rege ce-mpînzește globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâne abia cuget-un sărac... Deși trepte osebite le-au eșit din urna sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții; La acelaș șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! Unul caută-n oglindă de-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
supliciu mă supui? E mult de muncă, semănătorul e atât de harnic și lacom și avar de a-mi oferi cât mai multe și a-mi lua totul pentru ca eu cu Mica Marie, păpușa mea, să rămânem singure, să putem cugeta la o nouă stratagemă, Mama știe, ce bună e Mama Maria, oferă fiicei sale, Mioara Alimentară, cele mai năstrușnice jocuri pe computer, pentru că vizeta ușii de metal era ecranul prin care putea viziona non-stop arhetipurile umane care traversau destinul înfocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de toate de ce-urile tuturor tinerilor, de pe când era un biet puiet, până la pașii prin tunelurile timpului pe care nu-l înțelegea și se păstra ca o necunoscută ascunsă, încercând să-l descopere în calcule, în alcool, în femei, când cugetând fără gând, demoralizat, uscat, într-o totală separație de inspirație. Dacă s-ar fi întors în clipa aceea și s-ar fi văzut delirând, căutând, nerăzbătând prin hățișurile junglei în care venise fără ca cineva să-l cheme, aruncat de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trebuit să mai treacă încă un neant de ani ca să înțeleg aparența rezultatului final al lucrării prezentate de bătrân tânărului Nilă. Ceea ce încă mă punea pe gânduri era: care dintre ei era mai aparent? Și aceasta m-a făcut să cuget asupra propriei mele vieți, dacă nu cumva și gândirea era rezultatul unei vieți aparente pe care am considerat-o dureros de reală. Am aprins chibritul și am așezat palma deasupra flăcării. A trecut prin palmă și nu am țipat. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și tragă sufletul. Și-a revenit imediat, m-a privit descumpănit în ochi, de parcă ar fi văzut cadavre aduse la viață și a zis: Profesorii! Și Gardienii! Au dispărut! Capitolul 2 Dacă mă așez mai bine pe scaunul bibliotecarei și cuget mai mult scărpinându-mă în cap, ajung la concluzia că piesa tragică în care ne găsim nu a început cu vorbele încăpățânate ale directorului. Nu. Cortina teatrului a început să se ridice vineri, parcă, iar mecanismele și rotițele care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
numai pericole. Nu știa din partea cui venea acel pericol, și nici de ce. Îl ținea pe Jamie de mână. — Mergem acasă pe jos? întrebă el, oftând. — Da, pe jos. Dar, chiar în clipa în care el puse întrebarea, Alex începu să cugete. Locuiau la numai câteva cvartale de școală. Era sigur să meargă acasă? Oare oamenii aceia cu ambulanța nu-i așteptau? Sau poate data viitoare aveau să se ascundă mai bine? E prea mult de mers, zise Jamie, rămânând în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
poate. De fapt sunt dl.primar Voiosu”. Dl.Voiosu,fabricantul de spirtoase realiză faptul că a făcut un salt temporal.De undeva se auzea vocea și chitara lui Pavel Stratan,cântând melodia “Eu beu,puțin câte puțin”... “Deci ajung primar !” cugetă plin de emoție. Celălalt domn Voiosu nu comentă. ”E bine să-ți schimbi mașina !”,îl sfătui cu afabilitate. ”Mâine să vii cu un camion modern și să strângi gunoiul din jurul cimitirului. Să astupi gropile,să plombezi strada.Să repari căminile
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Saturn? -Da. -Și cum ați ajuns acolo? Prin teleportare? -Nu are importanță.E greu de explicat. Voi pământenii o numiți „gaură de vierme”... Vă dau în judecata! -De acord...Dar ne judecăm pe Saturn... Musafirul a plecat foarte nervos. Managerul cugetă profund.” Avea de-a face cu o farsă a rudelor sau chiar era un caz real? Mă judec.” In definitiv,dacă ai bani parchezi unde vrei!”. Sună la firma care eliberase certificatul de proprietate.Lucrurile se lămuriră rapid.Era vorba
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
totuși, așternuturile! Cine știe?!” Poate mă trezesc cu vreo vecină curioasă, care ține musai să vadă “Minunea asta”! Nu de alta, dar sunt sătulă de bârfele lor și eu nu-mi mai văd capul de necazuri și suferință. În timp ce mama cugeta atât de profund, eu, vie fiind, am Început să “molfăi “colțul unui șervet din cânepă cu care Îmi acoperise fața. “Copii foarte mici trebuie să doarmă mult” și pentru asta cel mai bun somnifer și la Îndemână era Întunericul. „Cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ori, mă gândesc că este o adevărată nebunie să faci “ordine” Într-o”turmă atât de mare” și atât de variată ca și gândire. Și totuși, oameni de calitate, verticali, rafinați, pot crea propriile “cercuri” și legi... unde să poată cugeta În voie și să privească cu seninătate către viață. Asta ar fi posibil, dacă ar exista o dorință puternică și adevărată! Din păcate, nu există! În fiecare ființă zace un “mare egoist” care vrea supremația, vrea locul din fruntea bunăstării
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spui că el a avut ghinion, zise ea. Așa e, ai dreptate, lucrul ăsta ni se întâmplă tuturor o dată în viață. Trebuie să ne gândim întruna: „S-ar putea să mi se întâmple și mie astăzi!“. Era clar că ea cugetase îndelung asupra subiectului, iar acum ajunsese la un rezultat pe care-l spunea cu glas tare ca să-l audă toată lumea. Iar când ți se întâmplă, ții minte pentru tot restul vieții cum te-ai purtat, adăugă ea. El nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
posteritate, voi însera aici mărețele lui cuvinte, așa cum le-a rumegat capul său și le-a scris cu însuși, mâna sa: „Lumea trebuie să fie condusă de cei geniali și curați”. Și cu asta punct. Nu-i așa că omul acesta cugetă adânc? Vă dați seama ce conducere am avea dacă în guvern ar fi numai personaje care pot să prezinte la orice oră din zi sau din noapte, în original, plus copie, certificatul de genial și o dovadă legalizată, semnată de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai era rentabil să se ocupe cu așa ceva, timpul haiduciei trecuse. Și, atunci ce mai rămânea? În nici un caz nu voia să revină la gospodăria părintească de pe malul Nistrului. Această perspectivă nu îi surâdea deloc. Întorsese lucrurile pe toate părțile, cugetând îndelung. Nu reușise să găsească o soluție, singura variantă la care ajunsese, era aceea de a lua afacerea pe cont propriu. În definitiv, el era cel ce dusese tot greul. El descoperise duhul și tot el pusese la cale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un kilometru pe marginea liniei ferate, în văzul tuturor mașinilor care veneau pe șosea, mai ales a tovarășilor profesori-maiștri de la liceu care ne luau din drum, ne îmbarcau, ne aduceau de unde plecaserăm... doisprezece Ciorile astea sunt semn de iarnă lungă, cugetă cu glas tare bătrânul V., chinuind filtrul țigării între buzele lui răsfrânte înăuntru. Ne uitam pe geam la ciorile care planau pe șantierul fără finalitate vecin cu curtea de la Național TV, cu aer de stăpâne într-un cimitir. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
m-am spălat, însă, nu m-am dat cu spray, că mai am un pic de tot și mă tem că nu-mi ajunge nici pe diseară. M-am repezit la dulap să-mi scot toate hainele pe pat, să cuget în liniște; altceva tot n-aveam ce face. Până la haine am văzut însă că mama, la curățenia de ieri probabil, mi-a răzuit de pe ușa dulapului abțibildurile cu Monchichi! Asta chiar că m-a doborât. După ce că n-am nici un prăpădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]