2,675 matches
-
trenul se pune în mișcare și contemplăm de la fereastra vagonului zona centrală a orașului, pe care o traversăm. Am stat o lună la Berlin, în 1995, și comentez pentru ceilalți colegi, care îl văd prima dată. Reichstagul, cu o imensă cupolă (nouă pentru mine) din sticlă deasupra, Alexanderplatz, Friedrichstrasse, turnul TV din fostul Berlin RDG-ist. Felicitas Hoppe se alătură micii noastre „excursii”. Spune că Berlinul nu e un oraș la fel de vechi ca Parisul sau Madridul, dar este interesant, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cultivat, acoperindu-l cu straturi de zarzavaturi, pe care le pliveau cu spatele la imensa clădire delabrată. Acum, edificiul, renăscut din propria cenușă, a devenit sediul Parlamentului Germaniei reunificate - Bundestagul. S-a investit enorm aici, ca și în noul cartier rezidențial. Vechea cupolă distrusă de proiectile a Reichstagului a fost înlocuită cu o superbă calotă de sticlă, transparentă, ce seamănă cu un imens solariu striat de carouri. La colțul clădirii, dinspre Porțile Brandenburg, surprinzător, dăm peste un bătrânel așezat pe un scăunel rabatabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din cap, mulțumind fiecărui trecător care-i aruncă niște gologani. Reușim să fentăm lunga coadă a celor ce vor să viziteze Bundestagul, printr-un artificiu retoric executat în fața agenților de pază, și peste câteva minute contemplăm panorama orașului din interiorul cupolei de sticlă, spre care urcăm cu un ascensor. Facem poze de sus: acoperișul e o imensă esplanadă. Orizontul e invadat de macarale, totul e în schimbare la Berlin, și doar turnul fostei televiziuni est-germane, cu globul său ca o eflorescență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sub mantia fâlfâitoare a oportunismului cultural?!... Îndrăznim prin această digresiune a resuscita atmosfera acelor ani, și nu de a lua apărarea acelor mari spirite care ne-au format și care au „asigurat” continuitatea marii tradiții culturale românești, sub a cărei cupolă, de altfel, s-au dus luptele pentru unitatea națională, acele spirite, unele citate mai sus, „indiferent” - o subliniem: indiferent! - că au căzut sub mâna zbirilor lui Dej, Stoica, Pauker și ceilalți sau nu, au fost obstacolul cel mai clar, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aflat sub puterea sovietică”. Ca și Petru Dumitriu, Eugen Ionescu face amalgamul între cel puțin două perioade distincte în ceea ce privește presiunea sovietică - stalinismul și post-stalinismul! A unifica, în rău, aceste două, cel puțin, momente, în fapt esențial diferite, deși aflate sub cupola aceluiași centralism roșu, este un act de negare a realității și, mai grav, un act de ignorare și negare a forței creatoare a națiunilor și milioanelor de indivizi care s-au aflat o jumătate de secol sub influență rusă. Națiuni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adeseori, aceiași maeștri își exersau și talentele de arhitecți. Apoi, bineînțeles, „cea mai frumoasă catedrală a lumii”, după gustul meu, și care a rămas aceeași, văzută apoi de zeci de ori și la vârste diferite, „Santa Maria dei Fiori”, cu cupola îndrăzneață făcută de același Michelangelo sau „Michelagnolo” Buonarroti, având în față baptisteriul cu genialele uși în bronz sculptate de Ghiberti. Apoi, la doi pași, în piața „mercato”, catedrala San-Lorenzo, unde, după piața Senioriei, mă aștepta un alt dar - nu numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru a conclude, înseamnă „norocul exprimării unui destin”. Am fost mereu impresionat de catedralele vestului european, goticul ce a voit să sugereze sublimul, disproporția între făptura umilă și trecătoare a individului și gloria absolută a Zeului! Și, mai ales, de „cupolele” lor, forme impresionante și îndrăznețe în care au excelat un Brunelleschi, un Buonarroti! Și sunt, în sfârșit, și pentru că zeii tutelari, ai mei, ai națiunii în limba căreia, ca o daltă, îmi exprim eul și viața, îmi acordă, se pare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îndrăznețe în care au excelat un Brunelleschi, un Buonarroti! Și sunt, în sfârșit, și pentru că zeii tutelari, ai mei, ai națiunii în limba căreia, ca o daltă, îmi exprim eul și viața, îmi acordă, se pare, norocul - și libertatea! - unei „cupole” în construcția operei și a viziunii mele despre om, o boltă ce înseamnă și sfârșitul, limita privirii în sus, dar și ultima semnificație: cea care, vrând să învingă misterul, îl celebrează, îl pune în sfârșit în lumină, îl redescoperă!... Fundata
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
limbă? Ca amintire despre ce? În așteptarea a ce? Dacă natura adevărului transpare din grija manifestă de a-și arăta cât mai puțin din măreția lui, atunci aici Dumnezeu a nimerit-o. Era locul cel mai potrivit pentru așa ceva. În afara cupolei strălucitoare de pe Stâncă, care merita să fie suflată cu aur pentru a da o mai bună idee despre poarta raiului, unde piuie turturelele și se odihnesc, sub stânca lui Abraham, sufletele musulmanilor în așteptarea Judecății de Apoi interdicția de reprezentare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
într-o criptă ascunsă. Stratul acoperitor mai mult aluat decât cremă a făcut ca umplutura să fie îngropată tot mai adânc, arhivele în care poți avea încredere au ajuns în catacombe, arheologul a devenit notar. În loc să atragă maiestuos înspre tării cupole, clopotnițe sau zigurate, Dumnezeul ceresc și-a ascuns, aici, chiliile, rezervele de apă, camerele mortuare. Iată pentru ce exegeții au renunțat la lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna pe târnăcop și pe lopată, încă de pe la sfârșitul secolului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu mai este fortificată de natură, ci închisă între zidurile înălțate de turci în secolul al XVI-lea. Golgota, odinioară exterioară orașului, a ajuns astăzi în centrul lui, și acolo se află și Mormântul Sfânt. Colo unde se profilează bolți, cupole, minarete și turnuri, nu erau pe vremea aceea decât acoperișuri plate cu turnulețe în fiecare din cele patru colțuri. Ceea ce a rămas neschimbat, și spunem asta fără riscul de a comite o eroare, este lumina și albul calcarului pietrei de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e argila sau ceara pentru sculptori. Orașul creștin din secolul al XXI-lea seamănă cu o secțiune arhitecturală în expoziția universală din 1900: o amestecătură de pastișe și de adăugituri care a văzut crescând pe coastele Sionului turnuri, campanile și cupole. Moara de vânt Montefiore cocoțată tocmai sus e un semn cu ochiul către peisajul olandez, iar turnul Augusta ridicat de nemți pe muntele Scopus o copie a gării din Metz. Turnul de observație YMCA are forma unui supozitor; azilul Sfântul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
semn cu ochiul către peisajul olandez, iar turnul Augusta ridicat de nemți pe muntele Scopus o copie a gării din Metz. Turnul de observație YMCA are forma unui supozitor; azilul Sfântul Andrei, construit în 1927, pare un donjon de pe Highlands; cupolele cu verde și roșu în formă de ceapă te duc cu gândul la Piața Roșie; iar turnul cu coloane îngroșate la mijloc al mănăstirii Sfântul Ștefan, terminat în 1900, anticipa cu puțin decorurile din Intoleranță, filmul mut al lui Griffith
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
personal palestinian, dar sub controlul coroanei hașemite. Ai nevoie de dublul acord al Wafq și al israelienilor pentru a trece pe această poartă îngustă. Să lăsăm la o parte finele mozaicuri turcoaz, carourile lăcuite și arcele cu bolțari alternând ale cupolei de pe Stâncă, delicata fântână Al-Qods (a se vedea imaginile din ghidul dumneavoastră obișnuit, toate sunt excelente). Să fie oare umbra lecției date marilor învățați? Ceea ce surprinde cel mai mult, este stolul vesel, lipsit de griji și gălăgios al școlărițelor în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Pe Haram al-Șarif, omeiazii din secolul al VII-lea care au repus esplanada în circulație, ca de altfel și califul fatimid care a restaurat moscheea în 1035, voiau să construiască la fel de bine și chiar mai bine decât bizantinii. De aceea cupola de cupru aurit ripostează și dă cu tifla domului Sfântului Mormânt, la numai trei sute de metri de el. Domul omeiad se sprijină pe un octogon, la fel ca bisericile construite în epocă. Concurența dintre Revelații se manifestă atât prin decalc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
membrii nu riscă decât cincisprezece ani de închisoare. Apartamentul modern și aproape luxos nu are tablouri pe pereți, ci doar diplome în engleză înrămate, ecusoane de aramă ștanțate și, deasupra ușii, o fotografie mare în culori a Ierusalimului centrată pe cupola moscheii Al-Aqsa. Acum îmi dau seama că orașul cu trei fețe admite niște unghiuri de vedere care permit, chiar și fără retușări executate cu fotoscopul, să elimini fațetele nedorite: cadrajul israelian centrat asupra Kotelului ignoră bisericile și moscheile; cadrajul musulman
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
două milioane și ceva de refugiați. Maaloula, la cinzeci de kilometri de Damasc. Un deputat francofon îmi face onorurile orașului său. La origine, un sat ca un cuib de vulturi pe versantul muntelui, săpat chiar în stâncă și ghemuit parcă sub cupola mănăstirii Sfinților Sergiu și Bacchus, de la numele a doi martiri sirieni din secolul al III-lea. Ține astăzi de ordinul salvatorian fondat în 1862, în Liban, de către episcopul Tyrului și Sidonului, și avându-și vatra într-un ținut situat între
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
violete, de părăluțe și de asfodele (cel puțin așa le-am identificat eu, de la distanță) care urcă până în vârf unde, în mijlocul unui pâlc de verdeață, în spatele unui dublu șir de palmieri și de eucalipți, se cuibărește o bisericuță elegantă cu cupola ocru-roz și cu ziduri albe, proprietate a franciscanilor. Acest peisaj cochet și cuminte se acordă cum nu se poate mai bine cu promisiunea de fericire a Predicii de pe Munte. Vederea pe care o ai de pe treptele bisericii asupra întregii părți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
partea de răsărit a acestor versanți lipsiți de verdeață, pietrificați și la aceeași înălțime, un cadrilater de copaci cu frunze întunecoase, roșcovi, măslini, eucalipți și mai știu eu ce, din care apar ici și colo bulbii unor biserici, clopotnițe și cupole aurite. Ca o oază de răcoare și de umbră, un spațiu baroc etalat cu franchețe pe colină. Net delimitat, covorul vegetal corespunde exact cu domeniul creștin, ortodox de data asta, cu cele două biserici rusești ale sale. În latura Iacob
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâia a săptămânii (Duminică), a venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Și iată s-a făcut cutremur mare [...]. (Matei, XXVII, 57-60, XXVIII, 1-2) "Early fifty three! Early fifty three!" Sub cupola înstelată de deasupra Sfântului Mormânt, nu înțeleg de ce mă ia necunoscutul ca martor al afrontului, strigând cu voce înaltă această cifră enigmatică. E un strigăt de indignare către toți cei din jur, individul căutându-și martori printre ei. Un bărbat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
au cunoscut o creștere în lungime, prin adăogarea gropniței, între naos și pronaos și adăogarea pridvorului închis. Această creștere în lungime a impus și o creștere în înălțime. Aceste transformări au fost judecate în mod diferit, un “dezechilibru al construcției”, cupola rămânând “izolată și descentrată de restul construcției”. V. Vătășianu considera, în schimb, că amplificarea construcției “răspunde unei cerințe estetice sporind farmecul pitoresc pe care îl crează fărâmițarea interiorului”. Prin creșterea în lungime și înălțime s-a creat astfel un spațiu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
De fapt, toate binecuvântările primite după Sf. Liturghie leam considerat un privilegiu deosebit în acest pelerinaj. Drumul continuă și ajung în alt sat, Fuentes Nuevas, unde se află o biserică din secolul al XV- lea, cu o pictură deosebită pe cupolă, în stil spaniol, Cina de taină. Femeia care este la intrare insistă să-mi spună că în timpul războiului tot satul a fost bombardat, dar biserica a rămas intactă. Dumnezeu are grijă de casa lui. Urcând și coborând mereu, trec prin
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
social și cultural încât mă mir că nimeni nu a sesizat încă acest fapt. Maramureșul de astăzi își așterne "plapuma" peste câteva "țări" de o individualitate nemaipomenită și care a dat literaturii române nume de excepție. Așa are Maramureșul sub "cupolă" (din 1968, odată cu noua împărțire administrativ-teritorială) Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Țara Codrului. Oamenii obișnuiți, oamenii de cultură, scriitorii, "se dezic" astfel de "țările" lor, de identitatea locală. Își iau o identitate care nu este a lor, plăcându-le mai mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ceva tainic și sacru. Biserica de pe acest munte este de vis. Ceva ce nu poți descrie. Mă străduiesc s-o descriu cât Îmi va fi Îngăduit și ajutată de Duhul lui Dumnezeu. Când intri În ea Îți atrage privirea cupola care este foarte mare și luminoasă. Pe un fond galben de aur ce strălucește vezi Chipul Mântuitorului Îmbrăcat În veșmânt alb deosebit, nu-ți mai vine să-ți iei privirea de la El. E atât de frumos! În dreapta, aproape de El, vezi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
orașul dintre vii”, între cele patru dealuri Ochi, Dobrina, Corni, Dric, „aerul se mișcă într-un anume fel, are o consistență pe care aș asemăna-o cu cea a orașelor italiene din nord; cerul, sprijinit de dealuri...închipuie o uriașă cupolă albastru-verzuie în timpul primăverii și de un alb strălucitor în anotimpul rece”. Acesta este orașul care, după cum scria un distins om de cultură, „va putea însemna ceva, va putea deveni chiar și un «Karlsbad al României» (cum visa B. P. Hasdeu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]