6,404 matches
-
Și eu. *** Krugman redeveni Upshaw. Danny se urcă în mașină și se duse la secția Hollywood. Parcă la trei străzi distanță, parcurgând restul drumului pe jos. Mike Breuning îl întâmpină în ușa sălii de ședințe, zâmbindu-i larg. — Îmi ești dator, detective. — Pentru ce? Tipii de pe lista ta sunt de-acum filați. Dudley a autorizat filajul, așa că îi ești dator și lui. Danny zâmbi. — Pe dracu’! Cine sunt indivizii? Le-ai dat numărul meu? — Nu. Sunt ceea ce ai putea numi „băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
străzi distanță, parcurgând restul drumului pe jos. Mike Breuning îl întâmpină în ușa sălii de ședințe, zâmbindu-i larg. — Îmi ești dator, detective. — Pentru ce? Tipii de pe lista ta sunt de-acum filați. Dudley a autorizat filajul, așa că îi ești dator și lui. Danny zâmbi. — Pe dracu’! Cine sunt indivizii? Le-ai dat numărul meu? — Nu. Sunt ceea ce ai putea numi „băieții lui Dudley”. Știi ce zic. Băieți de la Omucideri, crescuți de Dudley din prima lor zi de muncă. Sunt tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
De-aia nici nu ți-am spus nimic de el. M-am gândit că n-are cum să fie suspect. — Meeks, oricum ar fi trebuit să-mi spui... — Upshaw, acordă-mi un pic de credit cu bătrânul poponar. Îți rămân dator pe chestia asta, pentru c-a trebuit să-l agresez puțin ca să-l fac să cânte și i-am promis să-i țin pe cei de la Omucideri departe de el. Puștiule, fraieru’ ăla amărât nu era în stare să omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
decât un polițai singuratic cu doar câteva doage lipsă. — Am marele juriu, Meeks. Iar poimâine e procesul de divorț. Buzz își trosni degetele. — Te bagi? — Nu. E o nebunie. Și nu te credeam în stare de gesturi teatrale. — Îi sunt dator. Amândoi îi suntem datori. Nu, nu e bine. — Gândește-te la avantaje, șefu’. Loftis, asasinul psihopat. Îl înhați pentru asta înainte de întrunirea marelui juriu și dup-aia poți trage apa după AUFT de se-aude până-n Cleveland. Mal râse. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o primească pentru treaba cu marele juriu, când sună telefonul. — Alo? — Meeks? Nici Mal, nici Shortell - dar o voce familiară. — Eu. Cine-i acolo? — Johnny. — Stompanato? — Ce repede uităm. — Johnny, de ce mă suni? — Ce repede uităm faptele bune. Îți rămăsesem dator, ți-amintești? Buzz își aduse aminte de povestea cu Lucy Whitehall. Părea să se fi petrecut acum un milion de ani. — Dă-i drumul, Johnny. Îmi plătesc datoria, căcat cu ochi! Mickey știe că Audrey îl ciupea de bani. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu vă plecați iarăși sub jugul robiei. 2. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic; 3. și mărturisesc iarăși încă o dată oricărui om care primește tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. 4. Voi, care vreți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos, ați căzut din har. 5. Căci noi, prin Duhul, așteptăm prin credință nădejdea neprihănirii. 6. Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
puteai ține rostul. Trecu pe acolo și, oprindu-se, intră în vorbă cu brutarul, spunîndu-i: ― Jupîne dragă, nu știu dacă-ți mai amintești de mine: acum câteva zile am cumpărat de la dumneata patru pâini și ți-am rămas cinci bani dator, că n-am avut la mine cât mi-a trebuit. Iată, am venit să-mi plătesc datoria și totodată să-ți mulțumesc pentru bunătatea pe care ai avut-o de a mă lăsa pe datorie. Și, vorbind astfel, pungașul scoase
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
îmi rămân mie datori un ban-doi, n-am păr în cap! Eu nu le mai țin socoteală, că nici n-am să mă-mbogățesc, nici n-am să sărăcesc din atâta lucru. Dar, dacă zici dumneata că mi-ai rămas dator... apoi așa trebuie să fie. După asta, pungașul plecă și se mai plimbă prin inima târgului, căscând gura la câte nici eu nu le mai știu și, peste câtăva vreme, se abătu din nou pe la brutarul cu pricina. ― Ei, zâmbi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ștefănel. Tatăl meu e aproape. Nu-i spuneți Încă nimic. E suferind. Vom avea de reparat multe lucruri... și Încă ceva... ești un arcaș desăvârșit. Îți mulțumesc că mi-ai apărat fratele până la sosirea mea. Tu și Amir... Îți sunt dator cu o viață pentru asta... Pietro nu spuse nimic, dar se vedea că e uimit. Nimeni nu mai avea demult vești despre căpitanul Oană. Făcu un semn și Apărătorii săriră În șei. În clipa următoare văzduhul se umplu de sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
premeditase cu perversitate scrisoarea: o scrisese de-a dreptul din perversitatea ei firească, ceea ce era mult mai interesant. Era probabil convinsă că tatăl ei ar fi fost acum generos cu ea, dar era stânjenit de Lenora; credea desigur că era dator să-i dea bani si că are dreptul să-1 amenințe. Favorurile lui Greg îi păreau insuficiente și își șantaja familia fără de nici un scrupul. Mic animal cu instincte tot atât de simple ca ale unor anume insecte sau anume plante periculoase. Lina nici
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mine, și cu atît mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul! 17. Dacă mă socotești dar ca prietenul tău, primește-l ca pe mine însumi. 18. Și dacă ți-a adus vreo vătămare, sau îți este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea. 19. Eu, Pavel, "voi plăti" - scriu cu mîna mea - ca să nu-ți zic că tu însuți te datorezi mie. 20. Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul, și înviorează-mi inima în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85089_a_85876]
-
capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. 6. Dacă o femeie nu se învelește, să se și tundă! Iar, dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. 7. Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului. 8. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; 9. și nu bărbatul a fost făcut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
nu se mai termina, intram în iarnă cu el... Pe urmă venea tata de-acolo de unde se ducea să-l predea în baloturi mari, înjurînd. Nu numai că nu lua un leu pe tot ceea ce produsese, dar mai ieșea și dator, fiindcă fumau toți, și el și frații mei mai mari, ca niște turci, și îl piteau, nu-l predau tot, fiindcă trebuia să le rămână și lor până la anu. Ei ce să fumeze? Tata credea ca de obicei că o să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
artă devenea un exercițiu în care contribuția sufletească a autorului nu era o condiție. Popescu respingea atitudinea personală. Nici măcar talentul nu-l aprecia. După dînsul, astea duceau la ceva dăunător, un intimism care în societatea actuală nu interesa pe nimeni. Dator să se ridice la imperativul vremii, artistul trebuie să creeze o poezie de idei. Așa făceau Neruda, Maiakovski, era singura cale spre sublim. Mie mi se părea că, falsificat de rețete, farmecul artei se ofilește. Dispărea curiozitatea față de o literatură
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cabalină plină de negi pudrați, la sfîrșit pictorul se ridică și, în tăcerea tuturor, rosti: - Mi se par exagerate cele ce s au spus aicea despre mine. Mă tem că personajului închipuit de aceste prea amabile cuvinte îi voi rămîne dator multe. Eu unul cred că dînsul nici nu se află printre noi. Dacă există, să-l lăsăm atunci să vorbească, ca să avem ce aplauda. Momentul păru confuz dar, treptat, auditoriul a fost cuprins de o pioasă stînjeneală. În final, un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ceilalți: „De ce l-ați trimis, mă, pe Ectoraș? Nu știți că nu se descurcă? Trebuia să trimiteți om ca lumea! Acuma ce facem?”. De aici eu trebuia să pricep că purtam cea mai mare parte din vină. Ca să nu rămân dator, totuși, Îl pizduiam și eu nițel pe ăl cu omul ca lumea, după care, când se făcea cheta de mărunței pentru o altă minge (de-aia de paisprezece lei, că pe ălea de nouă puteai să ți le bagi undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate deodată. Se simțea mândru, tulbure, aprig, beat, Înțelept, duios, treaz, mistic, cu lipici la femei, jucăuș, cuminte, răutăcios ori iubitor. Cu mare greutate se ținea pe picioare și subofițerul se simțise dator - deși atribuțiunile sale de serviciu nu-l obligau la așa ceva - să-l care acasă pe tovarășul intelectual dimpreună cu prada sa. Omul de cultură mărturisise că În viața lui nu avusese pom de Crăciun și că stările sufletești care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și responsabili ai lumii. Întâlnirea ce a urmat a schimbat cursul lucrurilor, trecând de la confruntare între sisteme, la coexistență, la eliberarea omenirii de amenințări catastrofale, la respect pentru valorile umanității. Iată, deci, că acești oameni cărora omenirea întreagă le rămâne datoare au reușit să schimbe înfățișarea lumii, fără sacrificii de vieți omenești și pagube materiale. Desigur, Gorbaciov spera prin perestroika sa să ducă mai departe un comunism cu față umană, însă desfășurarea ulterioară a evenimentelor din U.R.S.S. prin alegerea lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
danie din 20 aprilie 1667 (7174) de la Duca Vodă se spune că acest loc de casă ținea “până în varniță și lungu până în heleșteul Bahluiului”. La 31 mai 1750 (7258) “Nastasia fata Mariei Stănculeasa” după moartea mamei sale s-a trezit datoare cu vreo nouă lei: “cinci lei... pe niște vin... luat de la Gherasim chelariul Mitropoliei și patru lei de la Ion scutariul Mitropoliei... și neavând cu alta ce plăti, fără cât... rămâindu-mi o casă pre locul Mitropoliei lângă temniță, în fața Uliții Mari
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mână. Și scăpându-l din mână, pe loc au cădzut de au murit. Și vădzând turcii, mult s-au mirat și au dzis: <Nevinovat au fost acest om>... și s-au căit pentru că l-au tăiat”. --Ca să nu rămân dator, am să-ți amintesc că la 20 ianuarie 1664 (7172) Ghinea mare medelnicer vinde lui Chirilă cămăraș de jitniță niște case cu pivniță de piatră pe Ulița Mare . Cămărașul Chirilă vinde “casă cu pivniță de piatră... ce iaste pre Ulița
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
avea acest Gheorghie. --Copilul în casă se însurase, iar soacra “i-au giuruit câtăva zestre întru carea și o dugheană în Cizmărie”. Cumnații lui însă “întorc ca să-i ia dugheana” pentru faptul că tatăl lor - socrul lui Gheorghie - “au rămas dator cu 15 lei și ei nu au cu ce plăti”. Mitropolitul spune mai departe: “Noi așea le-am curmat: zestre și dugheana ce s-au dat... să fie dată... iar pentru datorie... (soacra) 5 lei și feciorii ei 5 lei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
voievod, de la 23 aprilie 1749 (7257), în care spune: “Facem știre cu această carte a domniei mele pentru o casă... du pe Ulița Fânăriei, care au fost a lui Iovan căpitan, ce-au fugit în țara Muschicească cu muscalii”. Fiind dator acest Iovan cu 60 de lei lui Andrei Armășelul, i-a plătit vodă și “casă am dăruit-o acmu lui Dumitru sârbul căpitan de drăgani, de vreme ce ne-au slujit... la vreme de oaste fiind baș ciuhodar” (slujbaș ce se îngrijea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din Iași în timpul regimului comunist au devenit parohii sau au ființat ca muzeu. Singura chinovie unde s-a continuat viața monahală a fost Cetățuia și aceasta se pare s-a datorat patriarhului care s-a justificat autorităților comuniste că este dator toată viața să-i poarte de grijă, deoarece s-a călugărit în această chinovie. IX. Viața monahală. Portrete de cuvioși contemporani Viața monahală ortodoxă în Moldova după descoperirile arheologice și documentele vechi își are începuturile încă din primele decenii ale
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
părinte. Atunci află că acestea au fost ale lui Șerban Cantacuzino, fost mare stolnic. Da, dar acesta „au fugit...în łara Ungurească - unde a și murit - în dzilele mării sale Gligorii Ghica vodă”. Păi cum să nu fugă dacă era dator lui Aristarh Hrisoscoleu mare spătar cu 538 de lei? Și atunci vodă i-a „luat toate moșiile și bucatile ca unui pribagu”. Hrisoscoleu însă se jăluiește lui vodă și acesta îl despăgubește cu averile luate de la fugar. Între acestea se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nu este singurul care ajunge stăpân pe case din Ulița Mare, fiule. Asta o aflăm din mărturia de la 12 martie 1662 (7170) a marilor boieri privind o datorie a lui Gavril hatmanul către Duca vistiernic, în care se spune: „Fiindu datori și dumisali, fratelui nostru, Ducăi visternicului,...deci...neavând de unde să dea acei bani...ce au dat casile unchio-seu, lui Gavril hatmanul...cu pivniți de piatră și cu loc cu tot ce sântu pre Ulița Mare...Pentru-aceea...noi...am făcut acestu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]