1,965 matches
-
aici ne legasem să ne smulgem de bucuriile pământești, să acceptăm jertfirea ființei noastre și să nu trădăm pe Hristos. Aici sa tan își făcuse acum, prin slugile sale, capiștea fărădelegii, încercând să aducă pe toți jertfitorii, prostiți de vorbe deșarte, să închine viața pântecului și plăcerilor lumii acesteia trecătoare. Unul Parpalac, care vorbea mai des la astfel de ședințe, arunca cu noroi în special în Comandantul Horia Sima, căci se urmărea în mod special discreditarea lui. Cuvintele îi erau sugerate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Într'unulu și același contractu se potu coprinde mai multe asigurări, sau despre feliurimea marfuriloru sau despre deosebirea tacsei primei pentru fie-care dintr'însele, sau despre osebiții asiguratori pentru fie-care dintr'însele. Articolul 492 Obiectulu asigurări poate fi: trupulu corabiei, deșarta ori încărcată, înarmata sau nu, singura sau însoțită cu alte corăbii, sculele și uneltele, - înarmările, provisiile, - sumele date imprurmutu ăla grosa, - mărfurile din povară, și ori ce alte lucruri carii se potu prețui în bani, si sînt supuse la primejdiile
CODUL COMERCIAL din 1 ianuarie 1840. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135812_a_137141]
-
în frunte ți-i pus.” (I. Creangă, p. 21), „Cum îți vei așterne așa vei dormi.”, „Ne-nțeles rămâne gândul/Ce-ți străbate cânturile.” (M. Eminescu, IV, p. 277), „Tu așează-te deoparte,/Regăsindu-te pe tine,/ Când cu zgomote deșarte/ Vreme trece, vreme vine.” (Ibidem, p. 195), „Dar cartea îți aduce și oarecare mângâiere.” (I. Creangă, p. 14) În stilul conversației (mai ales în limbajul popular) și în stilul beletristic, pronumele își depășește adesea sensul obiectiv prin dezvoltarea altui raport
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau al unui substantiv; este ipostaza de obiect (direct sau indirect) al verbului pentru care pronumele ‘prim’ sau substantivul în nominativ (rămas adesea neexprimat sintactic) este ipostaza de subiect: „Tu așează-te deoparte,/Regăsindu-te pe tine,/ Când cu zgomote deșarte/ Vreme trece, vreme vine.” (M. Eminescu, I, p. 194) Ipostaza de obiect poate fi conținutul semantic-sintactic al pronumelui sau poate fi conținutul semantic-morfologic când ipostaza de obiect al verbului este un mijloc de fixare a identității subiect-obiect. Ipostaza de obiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt întrebuințate cu un sens derivat sau figurat: Am mers (am colindat) tot satul dar n-am găsit un bătrân. L-am alergat până a căzut fără suflare. - când „obiectul” acțiunii este, de fapt, un complement intern: „Ați luptat luptă deșartă, ați vânat țintă nebună.” (M. Eminescu) Complementul intern nu este, de fapt, decât o punte de legătură între acțiunea verbală și o însușire a acesteia: de aceea, este în permanență însoțit de un determinativ; altfel, construcția ar fi pleonastică. 2
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
domni sunând/cum suna pădurea de brazi * Caracteristicile verbale ale gerunziului determină dezvoltarea câmpului său semantico-sintactic prin funcțiile sintactice pe care le generează, indiferent de funcția pe care el însuși o realizează: • complement, în baza tranzitivității: „Pământul e-o moară deșartă / Cu larve cerșind-adăpost.” (T. Arghezi) • circumstanțial: „Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncându-se în valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea a ta adâncime cu luceferi luminoși?” (M. Eminescu) • complement de agent, în baza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din subcategoriile de mai sus, subiectul se realizează prin: • substantiv (locuțiuni substantivale), alte unități lexico-gramaticale sau elemente lingvistice (foneme, silabe etc.) întrebuințate substantival, sintagme substantivizate prin articolul demonstrativ cel, cea sau prin articolul posesiv-genitival a, al: „Dar legea ni-i deșartă și străină / Când viața-n noi cu greu se mai anină.” (N. Labiș) „Jupânul, negustor vechi, care cunoștea cât se-ntinde poimânele cocoanei, zise dulceag.” (I.L. Caragiale) „Azi n-are-nceput deslușit / Și pare o zi de sfârșit.” (T. Arghezi) „Puternicii beznei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în viața și în eventuala lui moarte dv. n-ați avea nici un amestec.” (P. Sălcudeanu, 183), „Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit, Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit, Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți.” (M. Eminescu, I, 127), „Nevasta lui Bocioacă se uita la el parcă i-ar fi fost frate, nu alta.” (I. Slavici, Mara, 264), „Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobândească
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bărbați pentru că dau atâta importanță credinței învechite a poporului, încât el îngăduie să fie obligați la niște superstiții băbești . El spunea că Dumnezeu este adorat și îmbunat după cuviință printr-un suflet și o simțire evlavioasă, iar nu prin ceremonii deșarte și prin vrăjile cuvintelor; că celelalte provin din născocirile oamenilor. Pe lângă aceasta făcea adeseori glume împotriva preoților; el le arunca vorbe însoțite de împ unsătura ocărilor; pe monahi îi disprețuia cu deosebire, ca și cum el ar fi jignit de privirea lor
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
la gură se slobod toate tunuri le împre jur și se bat meterhenele. După Domn bea Mitropolitul u n pahar de 100 de dramuri însă nu se depărtează de la locul său, ci numai cât se scoală, iar boierii care stau, deșartă toț i, doi cu doi, paharele care li se dau. Când țarul Rusiei, Petru I, a venit la Iași, Dimitrie Cantemir a dat un ospăț cu vin de Cotnari. Cronicarul Ion Neculce nota cu acest prilej: „Se ospătau și se
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
fruntea și fața, așa cum i‑a sărutat mâna14. Ajuns la 72 de ani suferea de piatră la fiere și se simțea torturat față de marea greșeală pe care o făcuse de‑a lungul acestei vieți, exprimată prin cu‑ vintele: Fantezia mea deșartă și ce idol și monarh făceam din artă! Singura slavă care îl mai interesa, era slava lui Dumnezeu, iar opera din ultimii săi douăzeci de ani ai vieții, tinde către același scop: să înalțe temple lui Dumnezeu, iar cea mai
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
leYris, Michelangelo: poezii, Ed. Minerva, București 2003, 54. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 72 seții umane ar putea să ducă la Dumnezeu, Michelangelo a ajuns să renunțe la arta care avea la temelie frumusețea, precum și la gândurile deșarte de iubire din anii de odinioară și în acest sens a scris chiar și o retractare; o mea culpa: sosi pe‑o mare prinsă în furtună, viața mea, cu‑o barcă aproape spartă, în portul ce păcatele nu iartă și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
mea culpa: sosi pe‑o mare prinsă în furtună, viața mea, cu‑o barcă aproape spartă, în portul ce păcatele nu iartă și nu primește decât fapta bună. Văd bine că gre‑ șit‑am împreună și eu și fantezia mea deșartă, ce idol și monarh făceam din artă și tot ce mintea vrea spre rău nebună. Nu‑mi dă odihnă pensula, nici dalta ci doar Acel ce pentru îmbrățișare spre noi desface brațele pe cruce 16. Pentru Michelangelo nu conta vârsta
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
fruntea și fața, așa cum i‑a sărutat mâna14. Ajuns la 72 de ani suferea de piatră la fiere și se simțea torturat față de marea greșeală pe care o făcuse de‑a lungul acestei vieți, exprimată prin cu‑ vintele: Fantezia mea deșartă și ce idol și monarh făceam din artă! Singura slavă care îl mai interesa, era slava lui Dumnezeu, iar opera din ultimii săi douăzeci de ani ai vieții, tinde către același scop: să înalțe temple lui Dumnezeu, iar cea mai
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
leYris, Michelangelo: poezii, Ed. Minerva, București 2003, 54. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 72 seții umane ar putea să ducă la Dumnezeu, Michelangelo a ajuns să renunțe la arta care avea la temelie frumusețea, precum și la gândurile deșarte de iubire din anii de odinioară și în acest sens a scris chiar și o retractare; o mea culpa: sosi pe‑o mare prinsă în furtună, viața mea, cu‑o barcă aproape spartă, în portul ce păcatele nu iartă și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
mea culpa: sosi pe‑o mare prinsă în furtună, viața mea, cu‑o barcă aproape spartă, în portul ce păcatele nu iartă și nu primește decât fapta bună. Văd bine că gre‑ șit‑am împreună și eu și fantezia mea deșartă, ce idol și monarh făceam din artă și tot ce mintea vrea spre rău nebună. Nu‑mi dă odihnă pensula, nici dalta ci doar Acel ce pentru îmbrățișare spre noi desface brațele pe cruce 16. Pentru Michelangelo nu conta vârsta
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
succesiuni de evenimente mai mult sau mai puțin spectaculoase. Enciclopedia era palmaresul cunoașterii istoria e cadrul Enciclopediei. Istoria, parafrazândul pe Diderot, marchează „marele dans al lumii” în fața cutiei milei unei Entități care țese și înnădește destinele fără să stimuleze logica deșartă a omului. Europa, ca leagăn al culturii, e dominată de o dorință comună, prelucrată pe teritorii diferite (atâtea spații geografice locuite, atâtea mentalități), care capătă substanță inițial în mintea unor iluminați (fără referire strictă la curentul iluminist) și care provoacă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
unic zbor, înspre primordial sau irațional, undeva unde să nu ne pierdemă eu de mine, tu de tine, noi de noi. Vino cu mine în visul meu Să petrecem noaptea împreună Mi-e somnul ușor și dorul greu Și vise deșarte nopțile-adună. Vino la mine în gând uneori Trăim într-o lume nebună, Iubim în sunete și trăim în culori Și gânduri zilele-adună. Vino să-Ți spun ce visez uneori Ce gânduri am câteodată Că au trecut doar două sărbători Iar
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Și rămâi... Rămâi o secundă, Rămâi două, trei De ce nu milioane De secunde, Alături de mine Necunoscut, străin, Vis și coșmar! VINO! Vino cu mine în visul meu Să petrecem noaptea împreună Mi-e somnul ușor și dorul greu, Și vise deșarte nopțile-adună. Vino, la mine în gând uneori Trăim într-o lume nebună, Iubim în sunete și trăim în culori Și gânduri zilele-adună. Vino să-Ți spun ce visez uneori Ce gânduri am câteodată Că au trecut doar două sărbători Iar
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Ne invadează gânduri fără rost Uitând să naștem bine și frumos Și facem din ce este doar „ a fost”, Trăim incert, meschin, dar tumultuos. Ne cerem drepturi și cerșim dreptate Când dragostea și ura e totuna Și ne-adunăm cuvintele deșarte În fraze, mână-n mână cu minciuna. Ne umilim sfios, dar cu mândrie Și cerem sufletelor pacea absolută Trăim meschin urând cu bucurie În lumea asta zgomotos de mută. Ne stingem candela ce n-am aprins Și-aprindem lumânări deja
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
povești... „Vreau să ajut la renașterea răzeșismului în această parte a Moldovei”, spune Ionică Asaftei, stăpânul de la Hanul Răzeșilor. Pentru cineva care nu-l cunoaște și care nici nu știe cum se poate sfinți locul prin fapte, ar părea vorbe deșarte. Eu l-am văzut însă, în timp, cum și-a rostuit acest loc de pelerinaj spiritual chiar lângă Hanul Ancuței, care a ajuns o umbră de amintire. Mai întâi și-a cumpărat terenul, ca un megieș cuminte al noilor acționari
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
operație a sublimării ori spiritualizării existentului. Căci de datoria spiritului nu s-ar zice după cât de lesne se poate înflăcăra pentru roadele pământului că este să se retragă, ci mai curând să lucreze, să prelucreze adică lumea aceasta (a frumuseților deșarte și a cimiliturilor echivoce), lumea aceasta care, vezi bine, nu este deloc indiferentă, de dragul căreia, mărinimos ori ahtiat, e oricând gata să ia trup"19. Originală, interesantă și argumentată această interpretare dată de Steinhardt Luceafărului, cum de altfel este și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pe care istoria abia îi „măturase”. Puterea populară construia blocuri pentru cei mulți, nu, cu o excepție, „palate”! O fugă de acasă Poezia „Rar” începe cu următoarea strofă: „Singur, singur, singur,/într-un han, departe - / Doarme și hangiul,/Străzile-s deșarte,/Singur, singur, singur...” 1) Sînt mai multe lucruri de remarcat aci, cel dintîi fiind prezența cuvîntului „han”. Deși „Rar” a fost publicată în 1906, el pare un anacronism. Toate dicționarele din prima jumătate a secolului XX (I.-A. Candrea, Lazăr
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Crîșmele de popas” erau - se înțelege - pentru cei veniți din alte localități, cel mai adesea cu treburi legate de comerț, de unde și noua lor denumire, care începuse să prindă de „hoteluri comerciale”. Versul al patrulea din „Rar” spune: „Străzile-s deșarte”. „Străzile” aparțin prin definiție orașului, sînt „burgheze”, nu satului, care n-avea și, în unele zone, nu are nici azi așa ceva. Orice substituire am face, ea ne arată că, folosind cuvîntul „han”, poetul n-a greșit în nici un fel: „Singur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
azi așa ceva. Orice substituire am face, ea ne arată că, folosind cuvîntul „han”, poetul n-a greșit în nici un fel: „Singur, singur, singur,/într-un (h)otel sau într-o (crîșmă), departe” sună prozaic. Iar „Doarme și hangiul,/Ulițele-s deșarte” sună și mai strîmb. Dacă „hanul” e în oraș (și n-am nici o îndoială că așa a fost),3) mai rămîne de precizat ce înseamnă acel „departe” de ce, sau în raport cu ce? Neîndoielnic, acest „departe” din versul „într un han, departe-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]