1,989 matches
-
nu eram încredințat că Sfântul Scaun avea într-adevăr să ne primească sau că rugămințile noastre aveau să fie ascultate. Și eu, și japonezii mergeam înainte sperând într-o minune. Eram cu toții deznădăjduiți. Semănam cu un popor rătăcitor umblând prin deșert zi după zi în căutarea unui izvor care nu se mai arată. Cu toate că n-o spuneau, în adâncul sufletului se simțeau trădați de Stăpânul și de Sfatul Bătrânilor în care își puseseră toată încrederea. La fel și eu îmi rumegam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco. Își dădeau seama că era o punte de flori clădită pentru a le porunci pentru ultima oară să renunțe. Astfel se sfârșea îndelungata lor călătorie. Nu le mai rămânea decât lungul drum de întoarcere care se întindea în fața lor deșert și zadarnic. Pinii se înșiruiau de o parte și de alta a drumului. Tropotul cailor se auzea din ce în ce mai tare și mai ascuțit. În zare, pe fundalul cerului înnorat, se vedea domul bazilicii San Pietro. Trăsura trecu din pe strada Palleone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mod special pe reușita festivalului de poezie. L-am liniștit imediat, Întrebându-l dacă acesta a avut loc În decembrie, când am Început eu jurnalul. N-a mai avut replică, dar a bombănit În continuare, conchizând că totul e slavă deșartă. Una pe care atât eu, cât și el, Încă o căutăm, nedetașându-ne de orgoliul de a fi În central atenției. Ceva progrese am făcut, dar tot mă mai râcâie când văd că sunt omis atunci când am fost present la
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
atât de la Plumb, cât și de la Ateneu. Se vede că nu am Învățat nimic din asprele lecții ale vieții și nici din cele citite În mărturiile sfinților. Încă o palmă primită de la Dumnezeu, care nu iubește În niciun fel gloria deșartă. Că ce altceva Înseamnă să-ți vezi numele Într-o publicație sau o carte? 26 iunie 2012 Bulversat de cele aflate și cu gândul la drumul pe care trebuia să-l fac spre Galați, n-am dormit decât 3 ore
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
se respecte neutralitatea; de aceea, mai înainte chiar, precum și în tot timpul conferenței de la Constantinopol, ea s-a nevoit a pune această neutralitate sub scutul Marilor Puteri. Cu acest scop ea-și îndreptă cererile către Poartă; dar silințele-i rămaseră deșarte. Când apoi Rusia, gata a declara războiul, ceru ca armatele ei să aibă liberă trecere pe pământurile românești, situațiunea României deveni cu totul delicată și anevoioasă. Atunci, spre a-și feri țara și ființa de furtunile ce se grămădeau în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
căi răzlețe. "Acesta-i autorul: el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel înarmat, tot ce există îl mușcă./ Adeseori spune:/ o, slăbiciune,/ numele tău este artă./ Fiind deci atât de ridicul și slab, întreprinderea lui e deșartă,/ întocmai ca a zidarului, fratele său,/ care a vrut să clădească o piramidă-n Țicău." Iată o definiție memorabilă a artistului făcută de un poet modern: Mihai Ursachi. Purtînd pe umăr un "crin ca pe-o pușcă", poetul, artistul poartă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
existau personaje, nici întâmplări, ci doar niște fantasme vagi. Acum nu se mai debutează. Știu o fetiță din Băile Herculane care în clasa a cincea are vreo șase-șapte cărți publicate, nu le mai ține șirul. Nici un tânăr aspirant la gloria deșartă a literaturii nu mai așteaptă înfrigurat o gazetă pe tarabe, el scriindu-și poeziile direct pe saituri și publicându-și cărțile când i se năzare, de cele mai multe ori neinteresându-l deloc, dar deloc, părerea vreunui critic. Văd tineri scriitori aducând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru a băga frica în oameni, câștigând sprijin necondiționat pentru politicile care puneau în pericol societatea deschisă acasă și amenințau pacea și stabilitatea în lume. Am invocat teoria expansiune-recesiune pe care o construisem pentru piețele financiare ca să arăt că încercările deșarte și, în ultimă instanță, contraproductive de a menține supremația Americii ale adminsitrației Bush „au schimbat totul” și că atunci am intrat în zona departe de echilibru. Criticile au fost declarate nepatriotice și sistemul separației puterilor în stat care protejează democrația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
simbolul prim prin excelentă iar o asemenea stare îl făcea să exclame: În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de veșnicie; îți dai seama cât de deșartă e viața; îți îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini"118. Crematoriul îi apărea astfel ca un spațiu terifiant, determinându-i sentimente de dezgust. El descrie astfel atât ceremonia de la crematoriul parizian
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce a murit și mă cuprinde un fior de groază și milă. În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de veșnicie; îți dai seama cât de deșartă e viața; îți îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini. Cimitirele noastre din România sunt, cu mult mai cuviincios alcătuite, decât cele de aici. De câte ori n-am admirat eu în București curățenia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a da spic frumos nu se aruncă-ntre brazde, ca mai întâi să putrezească și apoi să răsară cu mult mai mândru? Iată, prietene, atâtea pilde pe care le putem lua de la lucrurile neînsuflețite, noi oamenii, care-n mândria noastră deșartă ne credem stăpânii pământului și încă și a lui D-zeu! Sf. Apostol Pavel ne arată lămurit, că omul pentru ca să-nvie să fie-ngropat în pământ, iar nu ars. El zice: "Se seamănă (corpul) întru stricăciune, scula-se-va întru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu părerile aspre, dar de aici și pînă la bucuria de a te desfăta citind paginile altora despre tine, și nu oriunde, ci chiar în cartea al cărei autor te pretinzi a fi, e semn de imbold clar întru slavă deșartă. E de neînțeles cum de un om cu sfiala lui Horea Paștina s-a lăsat îmbrobodit de șoapta diavolului de sub catapeteasma picturii, ridicîndu-și singur un procov de laude pe care l-a lăsat apoi să plutească editorial peste masa cititorilor
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
visurile și cu scrisul lui, am cășunat și eu discuții, controverse și schisme, declară el. Unii nu se pot împacă cu limba mea literară; alții mă găsesc prea bigot și moralizam; alții ― cu mai multa devoțiune și mai puțină jertfă deșartelor frumuseți pământești... Îi rog pe toți să citească și să recitească bucata mea Trandafirii. Bucata aceasta rezumă, lămurește și simbolizează surprinzător toată simțirea și toată literatura mea." Dacă e așa, îmi zic, hai să citesc această bucată. Și caut la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
toate astea cu toate că acum avea o muncă de birou, se îngrășase și încă nu avea copii. Trei ore mai târziu, după ce doctorii îi bandajaseră brațul și-i dăduseră Tylenol cu codeină, era limpede că Mike știa că visele lui sunt deșarte, dar asta nu conta nici cât negru sub unghie. Omul era devotat unor nenumărate improbabilități optimiste, iar Jina se lăsase deja sedusă de finalurile lui fericite. Viitorul alături de el i se părea sigur. Ceea ce, acum, făcea ca respingerea lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fotolii în fața uriașului panou de control și întrebă: - Are cineva ceva de spus sau de propus? Grosvenor își roti privirile, sperând că omul pe care-l auzise ceva mai înainte va lua din nou cuvântul, dar speranța lui se dovedi deșartă. Era limpede ca oamenii nu se mai simțeau la fel de liberi să-și spună cuvântul, ca pe vremea când erau conduși de Morton. Într-un fel sau altul, Kent le dăduse a înțelege că punea preț doar pe opiniile șefilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
este faptul că multe comparații se referă la îndeletnicirea de bețiv: „Te strâng în brațe / Cu ardoare / CA un boschetar / O sticlă de tărie / Mare.“ (Îmbrățișare) „Sorb / Cu voluptate / Dintre coapsele tale / Plăceri nemăsurate / CA un bețiv / Din sticlă / Vise deșarte.“ (Voluptate) „Aroma / Trupului tău / Mai dăinuie / În memorie / CA pe gâtlejul ud / Al unui bețiv / Mirosul de tărie“ (Aroma) etc. Singura surpriză oferită cititorilor constă în aceea că uneori „ca“ este înlocuit cu „precum“. Dar substituirea se produce rar. Ioan
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a exersat ani Îndelungați În Țara Soarelui Răsare. Căpitanul nu știuse ce să răspundă. Simțise din nou acea durere ascuțită În stomac, ca Întotdeauna când cineva Îi amintea de Ștefănel. Dar refuzase, din nou, să se lase În voia speranțelor deșarte care Îl obsedaseră vreme de optsprezece ani. - Unde? Întrebase, cu gâtlejul uscat, ca și cum ar fi traversat un deșert de Întrebări fără răspunsuri. - În adâncul munților, mai sus de Valea Albă, pe malul râului Moldova. - Când? - În primele zile ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mari argintii, pline de oameni ocupați cu lucruri pe care Adam n avea cum să le Înțeleagă, erau cartiere scăldate În lumini multicolore și mahalale cufundate În Întuneric. Uneori străzile erau pline de mici vagabonzi și de milionari, alteori erau deșarte. Imaginația dădea viață acestui oraș, care părea mai tangibil decât pustietatea În care trăia. Era limpede că trebuie să plece. Era limpede că trebuie să dea peste acest oraș Îndepărtat. Vasul nu era atât de mare pe cât se așteptase și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O să se Întoarcă foarte curând. Adam a Încercat să păstreze un ton normal, dar și-a dat seama că nu era convingător. Încerca să-și spună că Întoarcerea lui Karl nu mai avea de ce să Întârzie, dar era o speranță deșartă. Spune-mi, l-a Întrebat Din, ai rămas fără părinți, nu-i așa? De ce depui atâta energie În căutarea unui tată vitreg, când ai putea să-ți cauți adevărata familie? Avea o expresie mai calmă, mai puțin polemică. Adam a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de Îndată, alții se smiorcăiau, vorbeau Între ei ori se răsuceau de pe-o parte pe alta până când se trezeau pe jos. Johan nu dormea. Când frații călugări de serviciu stingeau lumânările și lămpile cu gaz, iar Încăperea devenea rece, deșartă și tăcută, Adam venea În patul lui Johan și adormea pe loc, la fel de repede ca trecerea zilei În noapte. Odată, când Adam era Încă foarte mic, făcuse febră, iar pielea Îi era când fierbinte, când rece și lipicioasă. Nu se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vine să fug, însă nu mai văd nici ieșirea... Așa-zisul director (care îmi va fi mult timp director) se ridică împleticindu-și picioarele și așază pe mâna mea amprenta unei sărutări soioase, ca un fluture decapitat... amprentă a iluziei deșarte și a unor împrejurări nefericite... Castelul meu are temelia de nisip, îl simt cum se prelinge pe lângă mine... Deci acesta e visul... Aceștia mi-s colegii... Întind hârtia și spun: -Sunt noua învățătoare... vorbele îmi ies gâjâit și îmi vine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
calcă iubirea în PICIOARE DE LEMN. Dar mi se pare că prin vene de AER nu mai curge Sfântul fior de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte se mai zbate, și-n calme amintiri, iubirea-mi răcnește prin ciudățenii deșarte ce-mi sărută umbra ta și o dezmiardă cu o ninsoare târzie Din liniștea ce-mi picură-n nopți fărâme de suflet etern, ascult cum din TRUPUL PĂMÂNTULUI sicriul dorului îți sărută trupul, și El clipă eternă care vine și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
săvârșit lucrarea de sfințire a apei în ziua marelui praznic al Bobotezei. Luați în ulcioarele voastre agheasmă din cele ciubară, că ea vă va ocroti de rele pe voi, pe animale și întreaga gospodărie. Nu vă lăsați ademeniți de vorbele deșarte ale vrăjmașilor credinței noastre, că cine încearcă să se împotrivească învățăturii celei adevărate va fi spulberat de pe fața pământului și nici milă nu va afla la judecata cea dreaptă. Dumnezeu e pretutindeni! Chiraleisa!! Și a stropit cu busuiocul... Pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Curajul ce l-am arătat fiind doar disperarea fricii, am căutat mereu calea duplicitară. Posibilitatea de a lovi pe la spate mințind, justificîndu-mi actele cele mai paradoxale. Cărțile mele au fost bîte. Am vrut să fiu stăpîn și iată că voința deșartă mă îngenunchiază. Durerea crește și vocea Judecătorului pare că nu mai spune cuvinte ci îmi înfige direct în inimă semnificațiile pe care le strig. Din cameră răsună urlete și zgomotele mobilelor pe care le sparg. Vecinii îmi bat la ușă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pădurii vecine, plîng. Judecătorul mi-e acum prieten. „-Ai batjocorit cuvîntul?”-mă întreabă. Oftez. „-Da, părinte.” -îi răspund. „-Am rîs cu el, l-am potrivit ca pe o armă și am stîrnit prin el bucurie și durere. Dar, numai amăgiri deșarte. Am umplut cu cuvinte timpul și distanța în care aș fi putut să mă apropii de oameni. Mă întreb acum la ce-am mai scris atîtea cărți, eu, încurcatul? Ca să-i mai năucesc și pe alții? Rostuirea lor e frumoasă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]