1,932 matches
-
umplu de tifos exantematic. Și am zis: "Să trăiți dle colonel că ați zis că-s prost!". Și de ce te bucuri că am zis că-s prost?". Și am răspuns: "Nu vedeți că lumea nu stă pe loc și se deșteaptă. Și ai să cauți cu lumânarea și n-ai să găsești un prost și atunci, eu am să am mare valoare". Și mi-a spus că n-am nimic, îs sănătos, după ce m-a consultat. Și după 2 săptămâni mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
unde nu pricepeam. Și el a zis: "Tare-i greu să înveți când ești bătrân!". Cartea mi-a împrumutat-o doamna institutoare, soția doctorului Petru Vrânceanu pe care o chema Ana. Și care era și voinică și frumoasă și f. deșteaptă și dr. era un om f. bun. Când m-am dus la Iași pentru gr. II în gara Iași m-am întâlnit cu Toma Gh. învățător de la Cârligi din jud. Roman, absolvit cu 2 ani înaintea mea și coleg de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Santiago. După ora șapte apare și soarele la orizont, umplând totul cu lumina lui gălbui-argintie, calmă și blândă, ca mângâierea unei mame. Ogoarele se umplu de lumină, dealurile și colinele încep să strălucească și ele în vraja dimineții, păsările se deșteaptă dintre ramuri și auzi un concert de ciripituri ce te fac și pe tine să cânți cu ele. Este mirific și unic spectacolul de lumină și muzică al dimineții și sufletul ți se înaltă spre ceruri dorind parcă să săruți
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sfat: indiferent care vor fi rezultatele artistice, să scrie. Scriind se pot salva. Benedetta Craveri: Fără îndoială, Dumneavoastră ați afirmat, de asemenea, că numai scriind aveți un sentiment de oarecare "provocare". Cioran: Pentru mine a provoca înseamnă a trezi, a deștepta, a smulge pe cititor din somnolență. Pentru că, în fond, lumea doarme. Și asta se poate realiza numai în condițiile provocării, ale descătușării unei reacții la cititor. Merită efortul să comunici un adevăr. Se scrie pentru a crea oarecare incomoditate a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ne vestesc că se apropie primăvara, când toată natura sub razele calde ale soarelui își serbează învierea, astfel și frații noștri din Basarabia, cu prezența lor la Congresul bucovinean, ne vestesc că sub razele strălucitoare ale Coroanei Române se va deștepta tot românul la o viață națională fericită. Iubiților frați Basarabeni, sângele strămoșilor noștri, vărsat împreună pe plaiurile Moldovei, s-a amestecat și închegat astfel, ca toată cruzimea și viclenia dușmanilor noștri n-a izbutit să desfacă această sfântă legătură. Din
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de Antichități, precum și Grigoreștii Statului se vor întoarce din Moscova, unde din greșeală au fost expediați, atunci colecțiile vor fi scăpat absolut intacte din acest război [...]. 2 D. D. Pătrășcanu despre Tezaurul românesc aflat la Moscova (extrase) „/.../ Alianța cu rușii deșteptase mari speranțe d-lui I. Brătianu. Rusia - pentru d-sa - era un stat puternic, așezat pe baze solide, cu o organizație trainică, cu un viitor strălucit și, pe deasupra, și interesată la mărirea României. De aceea, când a fost să se
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
dată, un alt batalion se înfrățește cu cei 500 de delegți ai ostașilor moldoveni, care, adunați la Congresul din Chișinău, hotărăsc autonomia Basarabiei. Ca dintr-un singur piept răsună cu acest prilej din mii de piepturi moldovenești și ardelenești înălțătorul Deșteaptă-te, Române ! Da, de azi înainte nu mai suntem niște frânturi de popor, aruncate de soartă pe unde a vrut ea, de azi înainte suntem un popor ! Și iată, noi, o mână de intelectuali pe care împrejurările dureroase ne-au
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
iar mai cu seamă înțelepciunea cu care a știut nimeri pe unsul lui Dumneseu și alesul nației, în persoanea Alteței Sale Domnul Alexandru Ioan Cuza, carele cu adevărat se socoate paladiul celor mai sfinte nădejdi ale nației (subl.ns), au deșteptat ca dintr-un somn veșnic țara toată, în cât toți se felicitează, toți se inspiră de un viitor frumos pentru România. De aceleași simțăminte pătrunși până în adâncul sufletului și ținutul Fălciu cu obștia târgului Huși iea îndrăzneala a depune cea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de la 7 la 10 1/2. Mai tot timpul lumânările stinse, o maică citea cazaniile, mormăind atât de încet, încât nu înțelegeam nimic; [aproape toate călugărițele, cu starița în cap, mo țăiau în strane. Din când în când numai, se deșteptau auzind un zgomot și mârâiau; „Asta are potcoave la picioare, nu pantofi. Umblă mai ușor!“ sau „Curge lumânarea, îndreptează mucul! 25 lei kilo“. Popa Cristea era beat; când toca de biserică, s-a dus la arhondărie de a băut cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chiar de a nu fi niciodată singur“ și după câtăva vreme luai hotărârea să schimb acest necaz într-un izvor de informațiuni. Când porneam cu soldatul la spate, puneam peste umăr câteva întrebări asupra familiilor lor și cu perfidie le deșteptam dorul de casă, apoi, insidios, aflam multe, mai ales că le dam regulat 2 lei bacșiș de plimbare. Erau foarte descurajați, îi strângea din nou pentru front, chiar subofițerul spunea cu mânie că nu mai poate, fusese 23 de luni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Popovici îmi spuse: „Numai unul lipsește de la aceste serbări pe care tocmai el le-a pregătit: fratele dumitale“. Și gândul meu se ducea la Ionel. Deodată izbucnesc strigăte de bucurie, muzicile intonează Trăiască regele, din popor, parte același imn, parte Deșteaptă-te, române! sau Hora Unirii, soldații strigau Ura! Ura! țăranii Trăiască. Steagurile fâlfâiau pe cerul albastru, cortegiul se cobora pe piață, cu regele și regina în frunte, lumea îi urma ca un val nesfârșit; batistele, pălăriile se mișcau deasupra capetelor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
văzându-se într-o astfel de încurcătură, expedie la Sigmaringen pe Al. Em. Lahovary, ca să ceară veto principelui Leopold. Acesta, și el moale, nu prea rezista, dar, auzind că opiniunea publică și guvernul ar înlătura pe Ferdinand de la tron, se deșteptă și îl chemă pe lângă dânsul. căsătoria principelui ferdinand și a principesei maria Într-acestea, Ferdinand plângea la Sigmaringen, dar plângea nu prea tare ca să țină mult, regăsise acolo frați, veri, o atmosferă nu prea jalnică, și lacrimile tineretului, ca ploaia
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
scoale cu ei contra francmasonilor, ovreilor și jidovitului de Rioșanu, făcând apel la generalul Antonescu, șeful legionarilor, Conducătorul statului legionar, cel care a îmbrăcat cămașa verde, ca să ordone încetarea omorului. Au dreptate, le-a fost instrument supus care s-a deșteptat prea târziu, când s-a descoperit că și pe el îl vor asasina. Ce bun efect ar fi făcut de reacționa la asasinarea lui Iorga și Madgearu! Telefoanele, Radio România sunt tăiate, dar s-a auzit de la Brașov o declarație
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prăbușirea țării. Au venit să prevină pe rege. La ora 11 profesorii se retrag. Toată noaptea militarii și, probabil, regele au discutat. Convinși de cei doi legionari, au hotărât să plece cu ei la București. Dis-de-di mineață, profesorii au fost deșteptați și rugați să pornească și ei din Sinaia, dar nu în cortegiul regal, compus din 4 automobile în care, pe lângă Casa Regală, intrau Băncilă, Ersenie și ofițerii de gardă în Sinaia. Cele două automobile cu profesorii și maiorul Tomescu au
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au supraviețuit din timpul lui Iulius Cezar pentru a-i expune împăratulului Carol al IV-lea două statute false despre care se pretindea că au fost emise de către Cezar și Nero13. Prietenul său mai tanar și corespondentul Coluccio Salutați a deșteptat interesul pentru astfel de preocupări în Florența, unde a devenit cancelar. Deși Salutați, ca și Petrarca, nu a scris o istorie narativa, el a studiat mărturiile istorice cu un ochi critic, stabilind prioritatea informațiilor din texte și judecând în consecință
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a mai rămas de făcut; astăzi putem constata cu mândrie că nivelul moral și intelectual al țărei este incomparabil mai râdicat; astăzi, simțimântul de patrie, odinioară stâns prin veacuri și restriște, a încolțit din nou în inima poporului și a deșteptat în fiecare conștiința că a devenit cetățean liber într-un stat liber și de sine stătător. Acest avânt urieș spre progres s-a accentuat cu deosebire de la 1857 încoace când a început să se agite ideea Unirei. Simt dar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
năpădiră lacrimele, iar el rămase uimit părându-i-se că face un vis. Într-adevăr era un vis, și cel mai frumos ce poate un om să-l facă în viața lui; să se culce simplu cetățean și să se deștepte domn. Dar, împreună cu el, întreg poporul făcea un vis, pentru că întăiași dată, după sute de ani, el reintra în drepturile sale de a-și alege domn din libera sa voință. Lumea aștepta deci cu frigurile nerăbdărei ziua de 5 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din toate fibrele sufletului meu să fie bătută. Ce aveam noi de câștigat de acolo, nu puteam bine să-mi dau sama. Știu atâta că cuvântul: francez, englez, italian suna mai bine în urechea mea decât cuvântul rus, care îmi deștepta în minte imaginea unul popor incult. Și apoi Rusia ne luase Basarabia și ne ocupase de atâtea ori cu armatele sale, pe când celelalte trei puteri ne lăsase totdeauna în pace. Așa citisem în cărțile de școala. O! Biata Rusie, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în loc să fac ca toată lumea, să las o scrisoare de iertare părinților mei, în cazul nenorocit al căderei mele pe teren, eu m-am culcat liniștit și am dormit un somn adânc și neîntrerupt pănă a doua zi când m-au deșteptat marturii. Nu aș putea mai bine să-mi exprim mișcările sufletului în acest ciudat moment al vieței mele decât reproducând întocmai un pasaj din novela mea Ura din copilărie, care este icoana exactă a celor simțite de mine în peripețiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
foc, Aveam inimă bogată, stam calare pe noroc. Mai mă-ncumătam pământul pe un umăr să-l râdic Și în dărnicia-mi, viața mi-aș fi dat-o pe nimic. Iată că-ntr-o zi, amice, într-o zi m-am deșteptat Că în inimă un vierme tainic mi s-a furișat, Și cu toată voinicia-mi, mă simții adânc rănit Perdui voia mea cea bună, obiceiul de dormit, Ș-atunci... te-ntâlnii pe tine, călător pe-aceeaș cale, Amândoi în sânul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
proprietate a lui Alecu Millu, acum răposat. Ce frumusețe aveam dinaintea ochilor! Întreaga câmpie cât cuprindeam cu ochii, brăzdată ici colea cu arături, împestrițată cu fânațe, cu mohoare, cu lanuri de porumb și ovese, cu dumbrăvi pline de vietăți, se deștepta acum din somn și din sânul ei se înălța spre ceri prin ciripitul a mii de păseri, prin țârâitul a milioane de insecte, un concert de glasuri, o tainică simfonie, pentru a sărbători binefăcătoarea lumină ce se revarsă asupra pământului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ajutorul meu, credinciosul, voinicul Milordachi într-o aureolă de lumină ca o pajură 159 din poveste, ca un zmeu răzbunător, se repede asupra fantomelor dușmane... și în aceiași clipă dânsele dispar într-o pozderie de scânteie, iar eu... m-am deșteptat. ............................................................................................................................... Multe, multe aș mai avea de spus despre bietul Milordachi, care a avut darul adeseori să-mi descrețească fruntea și să mă facă prin naivitatea și veseliile lui comunicative, să uit din necazurile vieței; dar sunt silit să sfârșesc ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
el. Eu sunt Barbu Lăutarul Starostele și cobzarul, Ce-am cântat pe la domnii Și la mândre cununii. Cânta Barbu, cânta parcă n-avea capul înzăpădit de ani. Degetele lui scoteau din strune sunete vii care, întovărășite de glasul lui bătrânesc, deșteptau amintiri din alte timpuri; iar noi, însuflețiți, amețiți pot zice de căldura vinului și a cântecului, strigam: Trage!... Barbule!... Trage!... Să sune văile, să tremure codrul, să salte pietrele! Și Barbu trăgea în adevăr, de ne tăia curmeziș la inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
monoton, fiind totdeauna același. Din contra, în uniformitatea ei aparentă, marea e infinit de variată. Necontenit își schimbă coloarele după oareel zilei, necontenit își schimbă fața după adierile vântului; acum e lină, drăgălașă, ademenitoare, dulce culcuș de sirene, care-ți deșteaptă doruri de tainice voluptăți, acum e iritată, dezlănțuită, turbată de parcă-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul și asfințitul soarelui, lumina lunei, sclipitul stelelor, fosforescențile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
răsturnată răsăriră sumedenie de oameni, cu feliurite chipuri, în feliurite costume, care, după ce au intrat în joc, au început și dânșii să-mi facă aceleași schime, aceleași semne. Erau plăieșii 190, arcașii, pușcașii, vechii păzitori ai cetăței, care s-au deșteptat din somnul lor cel vecinic, pentru a lua parte la danțul stihiilor. Iar eu, care stam culcat și priveam la toate aceste fără ca lucrul să-mi pară neînțeles sau peste fire, m-am simțit deodată rădicat în sus și luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]