1,962 matches
-
e foc mare Neavând încredințare. No. 21 Amorul dormind o găsește și-i zice: Ochi închiși mă prăpădiți, Deschiși oare ce mi-ați face? Deschide-vă-ți și mă omorâți Că astfel să fug îmi place. Somnoroasă ea s-au deșteptat din somn și iar îi zice, Norii sunt prea de prisos La astfel de soare frumos. Razelor, când vă-nnorați În mormânt mă aruncați Și iar când vă-nseninați Suflet nou pe loc îmi dați. Norilor, milă n-aveți, Patima mea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vrăjitoresc, Oarbă n-ai fost, oarbă vei fi, alb ai avut, negru vei vedea, cu acest țep te înțep, prin față și prin spate. Agitat, scăldat în sudoare, simțind că inima îi bătea să-i sară din piept, comisarul se deșteptă de țipetele soției medicului și de hohotele ministrului, Ce vis înspăimântător, bolborosi el în timp ce aprindea lumina, ce monstruozități e în stare să genereze creierul. Ceasul arăta șapte și jumătate. Socoti timpul de care avea nevoie ca să ajungă la postul militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unui stup unde să cadă, iar el, cu o exclamație de bucurie, aruncă plasa. Prinsese un ziar. Fusese un vis urât, dar ar fi fost și mai urât dacă albatrosul s-ar fi întors ca să înțepe ochii soției medicului. Se deșteptă devreme. Se aranjă sumar și coborî. Nu mai trecea prin garaj, prin ușa cavalerilor, acum ieșea pe ușa obișnuită, cea care s-ar putea numi a pietonilor, îl saluta pe portar cu un semn din cap când îl vedea băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spună pe vremea când se credea că ei ar exista. Cuibărit în poala maternală a providențial, s.a., asigurări&reasigurări, al cărui calm făcea onoare numelui și atributelor care îi fuseseră conferite, comisarul dormi un ceas bun, la capătul căruia se deșteptă, cel puțin așa i se păru, cu energii noi. Pe când se întindea, simți în buzunarul interior al sacoului cel de-al doilea plic, acela care nu ajunsese să fie înmânat, Poate că am comis o greșeală pariind totul pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Sylvie, prietena mea, zise Lauren. —Bună, m-a salutat Salome. Îmi place mult rochia ta. —Mersi, i-am răspuns. Trebuia să o sun pe Salome În săptămâna următoare și să o fac să vină la atelier. Trebuia să fiu mai deșteaptă cu ea decât fusesem cu Alixe. Un chelner alunecă pe lângă noi purtând o tavă cu pahare de șampanie. Vrei unul? am Întrebat-o pe Salome. Nu. Șampania nu-mi face nimic. Eu beau doar tărie. O votcă, te rog, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se pare că ea nu a ajuns și la noi, se pare că mult trîmbițatul „boicot al istoriei” care ne-ar caracteriza este, în primul rînd, o nu tocmai adecvată așezare în istorie. Pe de o parte, sîntem impacienți, ne „deșteptăm” toată ziua, bună-ziua din ceea ce consi derăm, ușor buimaci, „somnul cel de moarte”, frîngem durata și considerăm că istoria tocmai a început (eventual cu noi). Și de fiecare dată o luăm de la capăt, ne schimbăm imnul, sărbătoarea națională și numele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Edgar Morin. Cartea se cheamă Calea speranței (Le chemin de l’espérance, Fayard, 2011) și oferă mult mai mult decît o listă de motive de „indignare” : propune o viziune. De fapt, apelul la indignare nu era decît un soi de „deșteaptă-te, române !”, de exasperare în fața unei tot mai impertinente lipse de viziune a clasei politice, întărită de o tot mai indolentă miopie socială a populației. Calea speranței se dorește o critică fundamentală a „căii dezastrului” pe care înaintăm astfel cu toții
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
foarte greu să vorbești cu oamenii despre cineva de care chiar îți pasă, mie mi-e foarte greu. Pentru că te aștepți ca străinii să-nceapă cu observațiile. Una spune că-i așa, alta că-i pe dincolo, unul că-i deșteaptă, altul că-i proastă, că are părul prea creț, că nu are ținută sau că vorbește pe nas și, încetul cu încetul lumea îi distruge orice lumină. Odată, Iancu, specializat, cum știți, în chestiuni destul de scabroase, ca să mă „salveze“ de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
te uită, spuse doamna, suntem invitați, împreună cu prietenii tăi, frații Mirto, la familia Livezeanu, în seara de Anul Nou! Nu-i foarte din scurt? 3 De data asta burta lui nea Cercel s-a trezit înaintea lui. Portarul s-a deșteptat imediat apoi din somnul lui ușor, întrebându-se ce se aude, apoi, când și-a dat seama că ea era cea care-l trezise, că face gălăgie, la fel ca fetele lui când erau copii de tâță și-și cereau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar ecoul se alungea până departe înspre miazăzi, spre dealul Mălușteni și Valea Horincii... În ăuitul lui, lupul trimițându-și depărtărilor urletul, când sfâșietor, când tânguitor, semăna prin noaptea cu lună plină, păreri de rău adânci... ce treceau pe sus, deșteptând zările. Crengi... frunze, se trezesc de sub pânza de zăpadă spulberată de vânt, stârnit nebunește de ăuitul lui. Se făcu din nou liniște, o liniște grea... apăsătoare, de așteptare... ca și când cineva și-ar trage sufletul. Apoi, pe neașteptate, zăpada fu iar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fericirii 13 Suflet paralel e un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
M-ai părăsit? (în limba aramaică). Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. 52 Rareș Tiron Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur și nu te mai puteai deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sine însuși și cugeta intens la toate posibilitățile, ce i-ar fi putut determina despărțirea de femei, rând pe rând analizând fiecare motiv și dezbătându-l cu pătrundere, până când, Istorisiri nesănătoase fericirii 79 numaidecât, și tot ca de obicei, se deștepta din cugetare, dânduși seama repede că nu a ajuns la nicio concluzie, care să-l satisfacă întrucâtva și oarecum să-l dumirească. Ei bine, era pe la sfârșitul lui septembrie, atunci când acesta avea să ajungă curând într-un loc în care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ia de caută acel noroc, ce chiar acum poate că stă pitit după vreun colț și te așteaptă să treci pe acolo, spre a-ți sări în cale. Deocamdată, mănânci banii mamei de pomană, ocupându-te doar de fleacuri scriitoricești. Deșteaptă-te, Osvald! Fii dur cu tine însuți și judecă totul lucid. Tot ceea ce ai tu de făcut este să-ți lași toate pasiunile acestea deșarte la o parte și să pornești să întreprinzi ceva serios. Orice, dar serios să fie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se auzi o detunătură seacă și amară. Ieși apoi afară și făcu un semn spre doi soldați, ce alergară după el. Când reapărură, îl târau după ei pe bătrânul care își clătina capul și plângea molcom, ca și cum s-ar fi deșteptat dintr-un lung și dulce vis la o crudă realitate. Trecură prin fața lui Gacel și urcară în camioane. Din cabină, ofițerul îl privi sever și șovăi câteva clipe. Gacel se temu că profeția bătrânei Khaltoum n-avea să se împlinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acel iad făcea ca inima lui să bată dintr-o dată mai repede, anihilând nevoia lui de a se transforma într-un „om-piatră“. Dar reușise, și acum se trezea dintr-o lungă cumpănă, contempla amurgul și își punea mintea la lucru deșteptând-o din somn, pentru ca, la rândul ei, să-i pună corpul în mișcare, să facă să curgă sângele și fiecare din mușchii săi să-și redobândească forța și flexibilitatea de care aveau nevoie. Când se lăsă întunericul și avu certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Amanții absurdului, poeme, Editura "Junimea", Iași, 2002. Oaspetele, roman, volumul I, Editura "Cartea Românească", București, 2004. Oaspetele, roman, volumul al IIlea, Editura "Universitas XXI", Iași , 2007. Mariei, lui Adrian și Tiberiu Moto: "Ucenicii sau apropiat de El, și L-au deșteptat, strigând: "Doamne, scapă-ne, că pierim!"" (Matei, 8;25) 1 Știu, Doamne, Dumnezeul meu, știu și cred că ești ființa perfectă. Mi-a argumentat asta, genial, Sfântul Augustin. Dar mai știu și ceea ce spune Cioran, că lumea aceasta zămislită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întins; omul, cînd își dă sufletul, unde mai este? 11. Cum pier apele din lacuri, și cum seacă și se usucă rîurile, 12. așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă, și nu se mai scoală din somnul lui! 13. Ah! de m-ai ascunde în locuința morților, de m-ai acoperi pînă-Ți va trece mînia și de mi-ai rîndui o vreme cînd Îți vei aduce iarăși aminte de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de “Institutul Notre Dame de Sion”, fiule? ― Tare mă tem că tocmai despre acest institut este vorba. Și acolo se făcea carte, părinte! ― Și ce mai spune profesorul Ioan Vlăducă? “În același timp organele oficiale ale guvernului, au început,... să deștepte în noi ură și dispreț față de coreligionarii noștri din Rusia și de Biserica greacă din Constantinopole, mama noastră obștească”. ― Se pare că acest domn profesor ne confundă cu unii la care învățătura lui Hristos a ajuns grație grecimii. Ar cam
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu o permite! Ar fi fost soluția perfectă. —Ce șanse am să mă alegi pe mine? întreba băiatul, cu evidență nerăbdare în glas. Una din trei, răspunse ea sincer. Exact una din trei. Două zile mai târziu, toata insula se deștepta pregătită să sărbătorească marele eveniment al lansării Mararei, dar, spre deosebire de cele petrecute cu alte prilejuri, acum atmosferă era de neliniște și aproape de tristețe, si la asta contribuia și cerul, care de la primele ore ale dimineții aruncase peste insula o ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zilele caniculare și în nopțile friguroase pe mare. Din acest motiv, selecția se dovedea foarte delicată, căci trebuiau luați în calcul foarte mulți factori. În primul rând, trebuiau să fie plăcute și atrăgătoare, dar nu excesiv de frumoase, pentru a nu deștepta gelozia logodnicelor și a șotiilor rămase acasă și, în al doilea rând, nici una dintre ele nu trebuia să iasă înevidență față de celelalte două prin frumusețe sau prin senzualitate, căci există riscul ca toți bărbații să-și manifeste preferințele pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să fie sub control și nu aveau motive să se teamă că ar putea fi descoperiți, noaptea fu cea mai lungă pe care și-o aminteau majoritatea dintre ei. Cand mai rămăseseră două ore până la răsărit, una dintre santinele îi deștepta, șoptindu-le: Au sosit! Miti Matái îi făcu un semn aproape imperceptibil lui Chimé din Farepíti, care se grăbi să o lege pe Anuanúa la mâini și la gură, ca să nu-i poată pune în gardă pe cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lagunei. Regele Octar era în pragul unei crize de furie văzând că o avusese pe iubita lui, Anuanúa, atât de aproape de el și că îi scăpa din nou printre degete. Se întreba dacă îi scăpase vreun amănunt care să fi deșteptat suspiciunile exploratorilor și începu să-i pară rău că nu lansase navele la apă atunci cand avusese ocazia. Din fericire pentru el, isi dădu curând seama că Marara n-avea nici o intenție să se îndepărteze definitiv de insula. În ultimele raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și aducă aminte ce-i spusese individul În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau deloc sinistre acum. CÎt despre gustul ceaiului, oare nu se deșteptase de atîtea ori cu gustul acesta pe limbă? — Ce doriți? repetă femeia, cu același glas aspru. Aș dori să aflu adresa unei doamne Bellairs. Nici o doamnă cu acest nume nu lucrează aici. — Am Întîlnit-o În parc, la tombolă... — Știți, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]