8,208 matches
-
Titi Vatră, reinventat în libertate ca procuror, profesorul Pop, monograf al lumii vechi, și sculptorul Petru Cozma. Nu lipsesc personajele feminine, fără excepție voluptuoase și implicate, cu evidente corespondențe în istoria recentă: Miriam (Mărioara) Ferecatu, Belizarie Libertina și Sidonia Vierașu, decorul fiind completat de personaje ce participă la reuniuni vag masonice, cum sunt ziaristul Mihail Abadovici, și deputatul David Uluitu. Nicolae Stan aglomerează, cu bună știință, realități ce se suprapun tot mai febril, astfel că replica la ficțiune este cu mult
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
de mare-i, timpul nu mi-e icoană mie.” (Fluxul memoriei). Consolare? Reproș? Poză? Un amestec fără zațuri, fără drojdii, fără fierbere. Un supot pentru de ici, de colo de imagini o fâșie... Sunt, însă, deși abia sugerate, într-un decor de pictură cu flori, și amintiri mai intense: „Doarme în liniștea câmpului goală/ Întinsă, ușor aplecată pe umărul drept -/ Ghioceii se-nalță lipindu-și urechea de sâni/ Ca să-i asculte cântecul inimii.” Ce nu se spune se împrăștie ca un
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
imprimă. O fragilitate proaspătă, aurorală, făcută să mai taie din tonul elegiac și dezimplicat, însă nu mai puțin întristătoare, în delicatețea ei care se vestejește imediat. Micile plute, pe care se salvează, pentru scurtă vreme, o viață de artizanat, un decor de-o minuție orientală, sunt duse de o apă mică. Nu le distruge, dar nici nu le imprimă mișcarea tumultoasă a înfăptuirilor care schimbă lumea. Sunt niște amintiri de porțelan, mărturisind o neputință decorativă. O tristețe programatică, susținută de mici
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
de operă îi absoarbe numele ca pe cel al unuia dintre cei mai desăvîrșiți creatori ai Europei. Așa cum aminteam nu de mult, cînd am povestit și despre Artaserse a lui Leonardo Vinci, operă barocă de mare rafinament regizoral și scenografic (decor și costume Helmuth Sturmer), de perfecțiune muzicală. Am plecat cîteva zile la Iași ca să văd cîteva montări. Ca să-mi ofer darul de a intra în bijuteria arhitecturală care este Teatrul Național din Iași. Arhitecții vienezi Fellner și Helner l-au
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
Șirli. Corul și protagoniștii își topesc granițele, ca și ziua în noapte, ca și noaptea în zi, ca și aventura în iubire. Totul este suav, fin, într-o cromatică ce definește armonios nisipiul și tonurile de alb în costume și decorurile lui Dragoș Buhagiar, dar povestea este puternic sub semnul iluziei care se poate destrăma oricînd! În orice clipă pereții care împart scena în multe și diferite spații de joc, absolut ingenios construite - pereți-panouri simple, „înrămate” în cadre de lemn, învelite
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
cu un consultant de TV englez. Eu voiam să fac showul într-un fel, el într-altul. Eu o țineam pe a mea, el pe a lui. Am fost la un pas să ne punem mâinile în gât, acolo în decorul care abia se construia. Până la urmă toți l-au convins de vorba românească: cel mai deștept cedează. Totuși, nu era convins că am dreptate, spunându-le tuturor că o sa distrug showul dacă-l fac după mintea mea... ani au trecut
Dan Negru, "Te pui cu blondele?", scandal cu un consultant TV by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37590_a_38915]
-
distribuție fac parte Marius Bodochi (Marat), Gheorghe Nuțescu (Sade), Dorin Andone, Ligia Moga, Vasilica Stamatin, Ion Marian, Bíró Eszter, Miriam Cuibus, Viorica Mischilea, Mariana Cocora, Anda Chirpelean, Petre Băcioiu, Dan Leonard ș.a. Muzica originală îi aparține lui Marius Marchiș, iar decorul și costumele sunt realizate de Adriana Grand. Ziua Franței, 14 iulie. „Marat-Sade" este un spectacol despre nemaipomenita Revoluție Franceză, privită prin ochii unor „nebuni". Însă Frunză adaugă și tema Manipulării și a teatralității unei lumi în schimbare: spectacolul Revoluției și
Ziua Franței, 14 iulie. TVR 2, program: piesa „Marat-Sade” de Peter Weiss by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37635_a_38960]
-
care dă dovadă de hotărâre: după amenințări cu moartea din recuzita, livrescă, a seducției, se împușcă de-adevăratelea. Se distruge ca să scape de obsesia pentru Ioana, căreia nu-i mai găsește nici o altă rezolvare. Rezumată sec, și fără priviri în decor, povestea ne este contemporană. Întrebarea rămâne actuală, accentul cade pe nebunia lui Pietraru, pe imposibilitatea lui de a face față unei probleme cu date complexe. În termenii psihologiei de azi, îi lipsește inteligența emoțională deși, muncitor și ambițios, are din
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
un loc vacant. În fața acestei servituți spațiale, tabloul își ia revanșa prin conținutul spiritual, caz în care pînza încetează să fie un accesoriu inert, devenind în schimb centrul în jurul căruia se organizează încăperea. Nu tabloul e ornament, ci încăperea e decorul care își trage sensul din așezarea pînzelor în ea. Aceasta e impresia pe care o încerci în atelierul lui Horea Paștina de pe str. Simetriei nr. 74. Acuarelele lui pot sta foarte bine în raftul unei biblioteci sau pe speteaza unui
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
ochiul privitorului simte că acolo le e locul. Ce le definește e stăruința cu care își cer singure locul în care se cuvine să stea. Această decență a locului cuvenit face ca tablourile lui Paștina să dea încăperii statutul de decor. Nu tabloul e element de decor, ci camera. Ochiul nostru grăbit nu mai surprinde rădăcina comună a decenței și decorului, ambele descinzînd din deceo (a se potrivi, a se cădea) ca act de naștere a armoniei. Cînd spunem despre un
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
e locul. Ce le definește e stăruința cu care își cer singure locul în care se cuvine să stea. Această decență a locului cuvenit face ca tablourile lui Paștina să dea încăperii statutul de decor. Nu tabloul e element de decor, ci camera. Ochiul nostru grăbit nu mai surprinde rădăcina comună a decenței și decorului, ambele descinzînd din deceo (a se potrivi, a se cădea) ca act de naștere a armoniei. Cînd spunem despre un om că nu face parte din
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
care se cuvine să stea. Această decență a locului cuvenit face ca tablourile lui Paștina să dea încăperii statutul de decor. Nu tabloul e element de decor, ci camera. Ochiul nostru grăbit nu mai surprinde rădăcina comună a decenței și decorului, ambele descinzînd din deceo (a se potrivi, a se cădea) ca act de naștere a armoniei. Cînd spunem despre un om că nu face parte din decor, surprindem lipsa de potrivire cu locul, adică discrepanța ce-l rupe spiritual de
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
ci camera. Ochiul nostru grăbit nu mai surprinde rădăcina comună a decenței și decorului, ambele descinzînd din deceo (a se potrivi, a se cădea) ca act de naștere a armoniei. Cînd spunem despre un om că nu face parte din decor, surprindem lipsa de potrivire cu locul, adică discrepanța ce-l rupe spiritual de mediu. Același lucru se întîmplă cu tablourile: armonia locală e dată de detaliul că încăperea își trage sensul din conținutul lor. Din această armonie inversă, în care
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
realității și a visului, jocul măștilor, toate, în cele din urmă, sfârșesc sub imperiul seducției. Iar a seduce înseamnă a duce la o parte, a corupe; literatura frontierei devine, cum zice Andrzej Stasiuk, „un amalgam de impresii suprapuse pe un decor palimpsest”. Traversăm frontiera, se spune, „pentru că este acolo”, și pe linia de frontieră „rivalitățile sunt exacerbate”, iar dorința e „un savant dozaj de invidie și mimetism”. Multă neîncredere la frontieră, observă eseista. Totuși, linia de hotar, „contradictorie” și „misterioasă” ajută
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
servitoare pe care o lasă sus, în dormitorul ei. Toți negrii trebuie să stea jos, în bucătărie. Majoritatea nu erau atenți la noi. Eram acolo când aveau nevoie de noi, iar când nu aveau nevoie... puff, dispăream. Făceam parte din decor. Le spălam podelele în tăcere, le dădeam mobila cu ceară, le făceam baie copiilor, curățam cotloane știute doar de noi. Vorbeam rar. Mâncam puțin. Eram amabile. Eram bune. Nu le cream probleme și îi lăsam să facă ce voiau cu
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
PDL. A avut curaj să intre într-o bătălie pe care alții o pregătiseră pentru un singur concurent. Acum, întrucât a înțeles despre ce este vorba, e obligat să părăsească pseudo-competiția. Nu e o rușine să ieși din scenă atunci când decorul s-a prăbușit. În plus, în sală nu mai sunt spectatori, iar motivul e simplu: cine n-a înghițit blatul din decembrie 2012 nu poate aprecia farsa sinistră de acum", scrie Cristian Preda, pe blogul personal. O Dreaptă "maimuțărită" El
Preda, despre tăcerea din PDL. Apel către Falcă și Macovei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34232_a_35557]
-
doamnă macabră, o fetiță ușor lascivă, un savant informat în rituri sângeroase, un conac izolat și țărani burzuluiți ieșiți parcă din noaptea timpului și, peste toate, un anumit soso local de aristocrație crepusculară și etnoarhaisme. Regizorul s-a repezit la decor, l-a aranjat pu- țin, a introdus câteva efecte, fumuri sepulcrale în chip de cețe nordice, zgomote amplificate prin ecou într-o casă pustie, umbre și siluete desprinse fantomatic din nebulozitate, câteva scene erotice, - până la urmă Strigoiul realizează un reușit
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
în retragere. Însă apogeul de falsitate îl atinge chiar Anastasia Dumitrescu, care interpretează personajul principal, pe domnișoara Christina, complet decorativă, fără niciun conținut, lipsită de mister ca o labă de gâscă călcată de tramvai, pregătită să ne arate nurii în decor belle époque și atât. Simpla comparație cu Mariana Buruiană din filmul lui Sergovici este suficientă pentru a evidenția kitschul. Domnișoara Christina marca Alexandru Maftei este un produs din seria McDo-KFC, mesteci absent sub zâmbetul ocrotitor și avicol al colonelului Sanders
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
sfătuiește un cunoscător. Trebuie să trecem pe lângă palatul ducilor de Weimar, a căror proprietate încă este acest mic, foarte mic Versailles. Cu un colț anacronic: un turn și un rest din burgul medieval acoperit de iederă, silueta întortocheată și încântătoare, decor ideal pentru o comedie de Shakeaspeare, de pildă „As you like it”: iedera. Rusalind, prințul fugit în pădure... Și Goethe care se înconjura de fantome clasice! Dar până la casa de vară a lui, mai trebuie străbătută grădina engleză, parc mare
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
începuse să secere/ în fiecare zi pe cineva/ și voi cîntați cîntece de petrecere// într-un mod îngrozitor de firesc/ și toată lumea se cutremura de veselia/ din acel salon strîmt și întunecos/ de la spitalul Filantropia.” (Ce vesele cîntece). Martorul „ocular”, din decorul aproape realist al spitalului și salonului său reproiectate din proximitate și dinlăuntru, începe să facă loc celui de-al doilea, poetic, căruia îi oferă materia propriei experiențe de asistare. Obsesia Ilenei Mălăncioiu pentru suferință, agonie, moarte, călătorie a sufletelor și
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
va deveni o însoțitoare de călătorie a sufletului eliberat de trup pînă la pragul lumii celeilalte, „de dincolo”. Iar călătoria are direcție și are sens, fiindcă acea lume există dincolo de lumea noastră. Și iarăși se observă „scindarea” martorului - unul în decor realist și în ritualul înmormîntării, al slujbei, al mesei întinse pentru ca „lumea să uite de marele chin”, și unul a cărui credință ne va proiecta într-un plan complet diferit, la un nivel inaccesibil prin priză directă. Cheia pe care
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
atârnă, de sus până jos, panouri lungi de bambus acoperite cu mătase, pe care sunt imprimate litere chinezești, pe etajere-s plante tropicale. Perdele groase cad peste ferestre. Și toate acestea se găsesc în inima orașului chinezesc. Iar în acest decor, e o tânără îmbrăcată într-o jachetă lungă de mătase albastru închis, purtată peste o fustă largă, cu broderii bogate. Mânecile îi cad peste mâinile care lucesc de atâtea inele, iar în picioare poartă pantofi dintr-o mătase fină. Părului
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
a putea scrie). Rădăcina stîngismului lui trebuie căutată mai curînd în două episoade biografice cu impact indirect asupra lui. Doar ele ar justifica, la limită, anti-capitalismul ireconciliabil al prozatorului. Mai întîi, copil fiind, a trăit în spațiul fermelor din California (decorul capodoperei Of Mice and Men/Oameni și șoareci) unde, indubitabil, a fost impresionat de drama zilierilor itineranți, care munceau enorm, pe sume modice de bani, cu speranța (deșartă) că își vor achiziționa pămînt întrun viitor îndepărtat. Apoi, ca adult, Steinbeck
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
a putea scrie). Rădăcina stîngismului lui trebuie căutată mai curînd în două episoade biografice cu impact indirect asupra lui. Doar ele ar justifica, la limită, anti-capitalismul ireconciliabil al prozatorului. Mai întîi, copil fiind, a trăit în spațiul fermelor din California (decorul capodoperei Of Mice and Men/Oameni și șoareci) unde, indubitabil, a fost impresionat de drama zilierilor itineranți, care munceau enorm, pe sume modice de bani, cu speranța (deșartă) că își vor achiziționa pămînt într-un viitor îndepărtat. Apoi, ca adult
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
o fată mărunțică, timidă și ștearsă, cu pieptul plat, feminină și lipsită de sexualitate, cu o anumită drăgălășenie blîndă. Timidă și timorată în abordare, cu un zîmbet palid, de conversație. Toată viața ei, în registru minor, în fundal, pierdută în decor, deși nu lipsită de un farmec vlăguit. A treia, mai reușită, cu un an mai în vîrstă, cu forme armonioase, picioare bine proporționate, sîni frumoși, o față foarte drăguță, cu ceva vag evreiesc. Eficientă, distantă, rece. O sugestie de sexualitate
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]