3,536 matches
-
Abia acum observi că obsesia sexului feminin Însoțește tot timpul privirea scotocitoare a actantului romanesc retras Într-un anonimat foarte dubios. Răstorn ceașca de cafea, i-o dau vrăjitoarei, adică lui A. Aceasta Îmi „citește“ destinul: „Tu ești aici Întins degajat pe o sofa, ai un cap imens ce iese În evidență Înainte de toate; privirea ta e flască, precum a unui pașă plictisit de harem; văd că aici se conturează picioarele unei baletiste, ale unei patinatoare ce tocmai se Înșurubează Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu aș fi reușit să comunic tot ce am În mine. Persoana Întâi pe care o Întrebuințez aici ne apropie, mă face să gândesc că suntem egali În toate - și În vârstă, și În sentimente - și mă ajută să fiu degajat de acea timiditate ce mă rigidizează În momentele cele mai intense ale vieții mele) din cauză că mi-e frică să nu stric, cu un gest de familiaritate frustă, o stare de puritate refrigerentă, ce s-a țesut Între noi În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce În ce tot mai mult nimic... 25 septembrie 1964 M-ai auzit vreodată sporovăind despre una și alta așa, aiurea, fără să mă gândesc la nimic? Nu te mai frământa, nu vei găsi răspuns, niciodată nu m-ai văzut degajată de orice apăsare lăuntrică, de zbucium interior. Poate ți-am râs În hohote, În ritmul hohotelor de plâns care mă zbuciumau lăuntric. Poate ți-am zâmbit, ca să acopăr un fel de disperare ciudată, un fel de clarviziune halucinantă a deșertăciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să fi vrut. Ești deconspirat, n-ai fi dorit ca cineva să-ți privească imaginea nemișcată; nu este plăcut să simți material această privire ce te caută, te bombardează cu un flux de neutroni porniți din energia vizuală ce se degajă În actul privitului, tu simți că ceva real din tine s-a fixat pe cartonul fotografiei; acel ceva reacționează prin impulsuri la distanță atunci când ești privit, impulsuri comunicate corpului viu printr-o ciudată telepatie. O prea deasă spionare a fotografiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fără să pară atât de atenți la ce se Întâmplă pe gheață și mai degrabă atenți la propria lor imagine, ce va fi imortalizată pe peliculă (aceasta, fotografierea, fiind mai importantă decât existența agonică a dansatoarei); un tată Își ține degajat de mână doi copii de o parte și de alta și se Întoarce atent către o femeie tânără, cu haina de blană strânsă pe corp, cu mâinile Înmănușate, reunite Împreună pe ombilic (desigur, acesta nu se vede, fiind acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spatele lipit de rezervor. Se uită la suprafața netedă a orezăriei inundate, hotărît să se gîndească bine la ce avea de făcut. Mai Întîi, putea oare fi sigur că războiul se terminase? Eurasiaticul În cămașă albă se purtase ciudat de degajat, dar era preocupat doar să fure mobila și mașinile păstrate pe stadion. Iar cît privește Învățarea zborului, un pilot kamikaze ar putea să nu fie instructorul ideal... Un zumzet familiar străbătu cerul de august; era o amenințare de motoare. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dimi e foarte bine. —Yael? —Tatăl tău. —Da. E bolnav. Deja de câteva zile... Uri spuse: Da. Nu. Mai rău. În mod ciudat și minunat totodată, Fima se molipsi În clipa aceea de stăpânirea de sine pe care Uri o degaja Întotdeauna În jurul său. Întrebă Încet: — Când s-a Întâmplat exact? —La prânz. În urmă cu patru ore. —Unde? — La el acasă. Stătea În fotoliu și bea ceai rusesc cu două voluntare În vârstă care veniseră probabil pentru vreo donație. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care cu alte prilejuri păstra totdeauna distanța și sublinia diferența socială pentru a înlătura orice suspiciune, părea mișcat de ceva anume la acest bătrân care ne ieșise în cale pentru prima oară în acea după-amiază: acea simplitate pe care o degaja toată ființa lui venea dintr-o obârșie cu totul străină mie, care se stinse odată cu închiderea ușii de la atelier. Ceva atât de simplu ca mirosul lemnului proaspăt rindeluit. Mama își luă mâna de pe tul și-și întoarse ochii de la priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
respect ca să-i strângă mâna. El se așeza alături de ei, era servit cu o cafea și un păhărel de rachiu de prune și, după un timp, le propunea o partidă de cărți. Iar eu îl vedeam stând acolo, atât de degajat și de natural, pe acel domn distins, plin de deferență și de amabilitate față de acești oameni, simpli muncitori, poate meseriași pe ale căror fețe puteam citi că nu fuseseră niciodată priviți cu atâta aleasă politețe, nu fuseseră niciodată tratați atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întâlneau din nou sub turnătorie pentru a porni mai departe să străbată un șes cu sălcii și câmpii - peisajul acesta se topea. Felul în care voia să iasă în față îi eroda marginile și însuși satul începea parcă să fermenteze, degajând o forță care împingea din interior în exterior, împotriva căreia verdele ogoarelor parcelate, pădurea cu zdrențele ei de cețuri nu mai puteau face nimic. Și W. a ordonat să se construiască malaxoare pentru beton, benzi transportoare pentru pietriș și nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
șoldurile, pălărioarele englezoaicelor stârneau amuzamentul general, la fel ca odinioară. Iar mamei îi plăceau bărbații care îi ieșeau în cale, cu o freză impecabilă și elegant îmbrăcați, care se așezau la masa de alături și se lansau într-o conversație degajată cu o femeie necunoscută. Aveau un charme aparte, și un dialog scurt, un compliment nu însemnau mai mult decât plăcerea pe care o ofereau dezinteresat: o discretă confirmare, cu efect prelungit. Și Ruth S. simțea în ea acea dispoziție adolescentină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
numai ea auzea zgomotul sorbitului. Ea însăși mânca atunci cu atât mai țeapăn și mai corect, de parcă ar fi vrut să echilibreze micile imperfecțiuni făcute de ceilalți la masă, simțea o satisfacție secretă când unchiul Ralph - singurul care se mișca degajat în costumul lui de seară și nici un efort nu se trăda în comportarea lui - spuse la un moment dat, în felul lui ironic-amical, că toată aiureala asta cu comuniștii nu era decât o gogoriță, o isterie și o metodă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Încântat mai ales de formă. — De formă? — De forma obiectului din adâncuri. — Ce-i cu ea? se interesă Norman, care nu auzise nimic despre formă. — Am fost În camera monitoarelor și am urmărit imaginile transmise de roboți. Au Început să degajeze forma de sub corali. Și nu este rotundă, adică nu e o farfurie zburătoare, continuă Ted. Slavă Domnului! Asta-i va mai potoli probabil pe cei din tabăra celor săriți de pe fix. Zâmbi. — „Cu răbdare și cu vrere, faci din aguridă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca ziua, trăind cu speranța că, odată și odată, pe cer, se va reaprinde soarele. V. din spital mă retrag din ochiul meu speriat. Am privit acolo, prin oglinzi și am văzut o urîțenie de nedescris. Un chip bătrîn, suferind, degajînd răutate și perversiune. Dragostea pentru mine a încetat cenzura și imaginea tînărului frumos și limpede s-a metamorfozat. Mă reîntorc la adevăratul meu chip tînăr. V. părăsește în grabă plaja și nu mi se alătură. O constatare groaznică îl face
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd, V. din spital, îl urmăresc pe cel tînăr îmbătat de sînge. Închis în vitraliu privesc îngrijorat, cu blînda mea pasăre violet încălzindu-mi umerii, cum fluxul urcă apele peste
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Un miros puternic de putreziciune acoperă totul. Întorc capul în stînga și-n dreapta dar nu pot scăpa de el. Dau să mă zbat și din trup, fără durere, mi se desprind bucăți de carne friabilă, neagră, din care se degajă aburi cu iz greu. Vreau să le îndepărtez imediat scîrbit dar degetele nu mă ascultă. Se desprind și cad și ele. Și nu mai am cu ce să sfîșii pieptul, să scot de acolo inima putredă care le îmbolnăvește pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care a mințit și a împrăștiat răul ci, somnambulul din mine!” În spital Doctorul vorbește cu ziariștii. „-Încercăm o metodă nouă”-spune el. „-Vedeți, la el celulele creierului sînt inhibate, sînt oprite să lucreze de o substanță pe care o degajă neuronul mort. Semnalul agoniei. Ele păstrează un fel de solidaritate egoistă prin care moartea cere moarte. Am izolat această substanță și acum încercăm să-l vaccinăm împotriva ei.” Cei trei ziariști notează. Vîlva lovirii mele a trecut și acum mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
explică pe Tarkovski, moartea și sinuciderea, iar În cazul Mașei, polul opus, refuzul neantului și războiul total declarat Împotriva acestui fenomen oarecum universal, n-are importanță că pierdut, nu trebuie să-l accepți, se vede din căldura pe care-o degajă iarna cînd Își Îngrijește mi-e imposibil să Înțeleg de ce bolnavii, o căldură ce Înlocuiește medicamentele, caloriferul, cu o expresie care seamănă cu concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de Ceaikovski. După care trebuie să ascultăm Variațiunile lui Rachmaninov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
inocentă putrefacție, prăfuită sub Întrebări care nici nu se mai pun și pînzele de păianjen ale corăbiilor de altădată. Un oraș extrem de puțin prezent În cinema și excelent ales aici - datorită În special senzației de degradare miniaturală pe care-o degajă și aerului de definitivă solitudine cu care Învăluie personajele - pentru a fi decorul unei astfel de teme. O temă, cum am spus, a unui tăcut sfîrșit de lume sau doar al cîtorva indivizi - ceea ce-i totuna („CÎnd moare un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de mirare: singurul motiv pentru care venise ea la vernisaj era să-l facă să se simtă prost. Dar fusese o naivitate din partea ei să creadă că va reuși. Ea se simțea prost deocamdată, în timp ce îl privea cum se mișcă degajat printre prietenii și colegii lui, flecărind, bârfind. Era sigură că toți știau cine e ea și că fuseseră informați exact despre natura legăturii ei îndepărtate, presupuse cu galeria. Începură s-o ardă obrajii numai gândindu-se la asta. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
N-a stat mult în apă, doar vreo cinci minute, începând cu câteva bătăi lejere de brațe, apoi trecând la un crawl viguros pe aceeași întindere de apă, de zece, douăsprezece ori și încheind pe spate pentru a se întoarce degajat la țărm. Când ajunse pe plajă, se rostogoli și ieși din apă, frecându-și mâinile și bătându-și brațele ofilite pentru restabilirea circulației. Te cam pișcă azi, spuse el trecând pe lângă noi. Dar nu se face să ratezi. Face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de pat care Îți răscolea gîndurile, deloc plăcut, făcîndu-te să te gîndești la oamenii care, de-a lungul anilor, au dormit În el, au făcut dragoste În el, au murit În el, s-au zvîrcolit În el cuprinși de febră. Degaja un miros ușor acru, asemeni picioarelor Încălțate În ciorapi vechi. Dar Kay se obișnuise cu el, și nu-l băga de seamă. Pentru ea, camera nu era decît un loc În care dormea sau stătea lungită fără să Închidă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care vindea carne! — Ce fel de carne? — Nu l-am Întrebat. Carne pentru pisici, probabil. — Sărmana Julia. Ai reușit să scrii ceva? — Hm, foarte puțin. — Ai mai eliminat pe cineva? — Da, ca de obicei. — Chiar așa? Helen Își aranjă mai degajat receptorul la ureche. Pe cine? Pe doamna Rattigan? — Nu, doamna Rattigan a fost păsuită. Pe sora Malone. O lance În inimă. — O lance? În Hampshire? — Unul din trofeele africane ale colonelului. — Ha! Asta o să-l Învețe minte. Și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Eu nu trebuie să arăt la fix, ca tine. Nu-i așa că Viv e elegantă, unchiule Horace? O doamnă secretară elegantă. Schiță un zîmbet Încîntător, apoi Îi dădu voie să-l Îmbrățișeze și să-l sărute pe obraz. Hainele lui degajau un miros slab -care știa că vine de la fabrica de lumînări -, dar În afară de asta, mirosea a băiat, și, cînd Îi puse mîinile pe umeri, Îi părură ridicol de Înguști și clădiți din oase subțiri. Se gîndi la ce-i povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Edwards, Patridge, Howard... În regulă, hai, duceți-vă! Kay și ceilalți șoferi plecară spre garaj, punîndu-și caschetele din tablă din mers. Dubițele cenușii și mașinile erau parcate și gata de plecare; Kay urcă În cabină și porni motorul, apăsînd și degajînd pedala de accelerație, Încălzindu-l. Peste un minut, veni și Mickey. Fusese la Binkie să ia nota care le spunea mai precis de ce era nevoie și unde trebuiau să se ducă. Veni repede, sărind pe treaptă și urcîndu-se În cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]