4,078 matches
-
figura hoață! Și, nici una, nici două, cârmește barca lui spre barca fetelor, o lipește și vrea să sară-n barca lor. Fetele încep să țipe. Zănescu ridică un picior în sus, își ia avânt, dar bărcile împinse de valuri se depărtează pe nesimțite și el calcă... în apă! Pleosc! sar stropii de doi metri, spre desperarea lui Costel Manolescu! Noroc că apa nu era adâncă; ajungea până la brâu. Ca să nu se facă de râs prea de tot, Zănescu își ia poziția
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vedea doar până la omul de lângă el. Comenzile se auzeau șoptit, propagate parcă printr-o perdea de pâslă. Se auzea, vag, câte un nechezat de cal. Clinchetele de arme se pierdeau și ele În nesfârșirea ceții. Tropote se apropiau, apoi se depărtau și dispăreau În neant. Ceva, totuși, se mișca. Porunci treceau din om În om. În fiecare grup apăruseră luptători cu semnul scutului și spadei, purtând arcuri mari și câte trei tolbe de săgeți. Mai aveau la ei pânze groase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
neiertat! Abia am trecut, amândoi, de patruzeci de ani! Viața Începe acum! Suntem liberi, suntem puternici, suntem tineri! Pași grăbiți se auziră prin frunziș. Oană prinse mînerul spadei. - Căpitane! se auzi vocea lui Lacrămă. Mesaj de la căpitanul Petru! Oană se depărtă de cei doi voievozi și deschise pergamentul făcut sul și legat de săgeată. Era, Într-adevăr, de la Pietro. Care preluase alte două mesaje sosite prin rețeaua de informații a Apărătorilor și Îi făcea un rezumat. „Mesaj sosit de la Uzun Hassan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Vreau să ies pe punte! Se auzi vocea neliniștită a lui Alexandru. Trebuie să ies pe punte! Deja nu mai are nici o importanță... Gabriel Înclină capul afirmativ. Tânărul urcă repede scările, ieși pe punte și alergă spre pupa. Corabia se depărtase foarte puțin de mal, iar căpitanul Morovan continua să dea ordinele de ieșire În larg. - Mai larg vela superioară! Viraj de treizeci de grade tribord! - Patru galere de război la babord, distanța două mile! Se auzi vocea marinarului de cart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
buzduganul lui Alexandru, se răsuci pe loc și căzu În apă. - Ancora! strigă Morovan, agățat de una din plasele care coborau de pe catarg. Doi membri ai echipajului ridicară ancora, În timp ce alți patru Împinseră cu prăjinile În marginea cheiului, pentru a depărta babordul navei de mal. * În curtea palatului Ak Sarai, Cuceritorii ascultau cuvintele lui Amir Baian, care explică tradiția schimbării de putere În cadrul ordinului secret prin Înfruntare directă a forțelor fizice și a celor spirituale. Cadavrele Celor Patru fuseseră aduse jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fugitiv și observă că Anda e tulburat de un gând mai puternic decât preluarea puterii. Își spuse că era o zi cu totul răvășitoare pentru toată lumea și că Anda Încerca să pună ordine În tot ceea ce se Întâmpla. * Nava se depărtase la treizeci de pași de chei, iar căpitanul Morovan dăduse ordin să fie ridicate și celelalte două catarge. Zece marinari trecuseră la vâsle. Încet, corabia intra sub adierea vântului de seară, luând cap compas strâmtoarea Bosfor. - Patru caice ale poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
când crezu că s-a obișnuit cu gândul că tatăl ei nu mai e. Abia atunci, În colțul ochilor se ivi prima lacrimă, pe care Oană o șterse Încet și blând. Erina Își lipi fruntea de umărul lui, dar se depărtă din nou, ca și cum și-ar fi amintit un lucru important. - Unde e? - Speram să nu mă Întrebi... șopti căpitanul. În drum spre casă. Spre Murgeni. Îl duc răzeșii de pe Valea Bârladului, care știu drumurile ascunse prin păduri. -La Murgeni... repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru observă că umerii i se zguduie Încet de plâns. - Uzjun... ridică-te... știu ce vrei... dă semnalul! Și lasă moartea să cuprindă aceste locuri. Bătrânul se ridică, mulțumind din priviri. Ridică ambele brațe spre călăreții mongoli și apoi le depărtă Încet. Din cercul care se rotea izbucni o chemare lungă și aspră. Apoi se repetă de două ori. Anda se ridică În picioare. - Să Încălecăm... Îi spuse lui Alexandru. În curând va Începe... Alexandru nu Înțelese nimic și nu Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
4. Cu privire la voi, avem încredere în Domnul că faceți și veți face ce vă poruncim. 5. Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos! 6. În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraților, să vă depărtați de orice frate, care trăiește în neorînduială, și nu după învățăturile, pe care le-ați primit de la noi. 7. Voi înșivă știți ce trebuie să faceți ca să ne urmați; căci noi n-am trăit în neorînduială, între voi. 8. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
-
certuri de vorbe, decît fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credință, așa fac și acum. 5. Ținta poruncii este dragostea, care vine dintro inimă curată, dintr-un cuget bun, și dintr-o credință neprefăcută. 6. Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit și s-au apucat de flecării. 7. Ei vor să fie învățători ai Legii și nu știu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc. 8. Noi știm că Legea este bună dacă cineva o întrebuințează bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
de la adevăr. Ei zic că a și venit învierea și răstoarnă credința unora. 19. Totuși, temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta: "Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui"; și: "Oricine rostește Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!" 20. Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de pămînt. Unele sunt pentru o întrebuințare de cinste, iar altele pentru o întrebuințare de ocară. 21. Deci, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, 3. fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrînați, neîmblînziți, neiubitori de bine, 4. vînzători, obraznici, îngîmfați; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu; 5. avînd doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia. 6. Sunt printre ei unii, care se vîră prin case, și momesc pe femeile ușuratice, îngreuiate de păcate și frămîntate de felurite pofte, 7. care învață întotdeauna și nu pot ajunge niciodată la deplina cunoștință a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
și nu este o minciună, rămîneți în El, după cum v-a învățat ea. 28. și acum, copilașilor, rămîneți în El, pentru ca atunci cînd Se va arăta El, să avem îndrăzneală, și, la venirea Lui, să nu rămînem de rușine și depărtați de El. 29. Dacă știți că El este neprihănit, să știți și că oricine trăiește în neprihănire este născut din El. $3 1. Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! și suntem. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85039_a_85826]
-
nici ocară pentru ocară, dimpotrivă, binecuvîntați, căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvîntarea. 10. "Căci cine iubește viața, și vrea să vadă zile bune, să-și înfrîneze limba de la rău, și buzele de la cuvinte înșelătoare. 11. Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea, și s-o urmărească. 12. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți, și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul." 13. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
minut! Totuși, nu de plecarea lor era vorba. Și cum Lenora era gata să leșine din nou, Hallipa, speriat, voi să iasă pentru a da ordine, nu se îndură să plece de lângă Lenora, care îl reținea de braț de câte ori se depărta, pentru a-l respinge imediat. Depline, superbe bătură opt note egale ale vocei curate, nobile, a bronzului pur. Cu o reeomandație către Lina, ou o privire de rugăminte spre Elena, care se retrăsese iar cu Nory în același colț - ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aviz de mare însănătoșire. Dar viața e prea mărunțită si prea grăbită pentru ca cei care o petrec să aibă priviri pe deasupra, așa cum le avea acum Mini. Cei care se ocupau cu afecțiune de Lenora de la scularea ei la culcare, se depărtau de adevăr cu cât se apropiau de amănunte. Așadar, Lenora rămăsese cu o necurățenie, cu acel proces misterios care nu e chiar o boală, e o formă de transpoziție a conștiinței. Lenora reacționa logic către sentimente și gânduri pe care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-și mai făceau multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin glodurile simțirilor ascunse și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase să se depărteze, apoi ieși. Pica acum din promoroacă un abur ud. In dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tuturor simțurilor. Acolo, în atmosfera Cetății, erau și canalele tuturor drenajelor, dar și plutirea tuturor emanațiilor sentimentale, care îi dau respirația aceea încărcată adesea, alteori plină de ebrietaic, sau volatilă ca un lirism. Acum nu-i mai putea recunoaște. Se depărtaseră. Păreau laolaltă o pată diformă de umbră mobilă prin umbra orașului. în blocul acela nedeslușit, era cuprins vânătorul amețit de praf de pușcă și prada cu mirosul calci al cărnei răscolite de alice. Un dine hoinar își trecu pe lingă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cămătarului, de la marginea deșertului. Fiind doar cu câțiva ani mai mare ca fiica acestuia, a ajuns servitoarea familiei, imediat ce a învățat să împletească părul și să țină fierul de călcat în mână. A văzut cum tânăra ei stăpână s-a depărtat de lume, închizându-se în sine, și a avut grijă de ea, în timp ce aceasta zăcea nemișcată în pat, paralizată de obiectele invizibile ale imaginației ei bolnave. Printre servitori se spunea că nebunia Amritei era ceva sfânt și ținea de latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
calm deplin din paartea lui Pandit Razdan. În nici un caz nu se lasă pe mâna vreunui servitor să-l bărbierească. Lama este atât de ascuțită, atât de aproape de ureche, podeaua atât de nesigură, cu toată grija sa de a se depărta de zona în care se află cada. Abia are el însuși curajul să execute această operație. Uneori, își imaginează că-i alunecă mâna și lama aparatului de ras se îndreaptă amenințător și incontrolabil spre gât. Imediat ce se conturează acest gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o sabie, spunându-le să se țină naibii la distanță, să-și vadă de treburi. În timp ce Harry se ocupă de grupul de localnici, puștiul, uluit, se folosește de ocazie să fugă, împleticindu-se pe stradă, în încercarea de a se depărta cât poate de mult. Se mai uită o dată înapoi șocat și rănit, apoi dispare în mulțime. Harry lasă jos racheta și-și șterge sudoarea de pe frunte cu o batistă murdară. Seara este compromisă încă înainte de a începe. Pagină separată Dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
drumul, fără să-i pună vreo întrebare. Căruța merge spre Amritsar. Sahib, care nu vorbește ca un sahib, se trezește și se scarpină. Cât mai avem de mers? întreabă. — Încă o oră, sahib, zice Jiwan Singh. Tânărul cel ciudat încuviințează, depărtându-și cămașa kaki udă de sudoare de piept, ca să se răcorească. Apoi adoarme din nou. A dormit așa toată dimineața. Dacă ar fi fost treaz, ar fi observat chipurile încordate ale gărzilor de la intrarea pe podul de cale ferată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dement pe față. Se înviorează subit. Nici nu se mai gândește la omul de pe jos, fiecare pas pe care-l face îl duce din ce în ce mai departe, încă un metru spre un alt spațiu, proaspăt și curat. Nu trebuie decât să se depărteze tot mai mult de aceste locuri. A plecat din Fatehpur fără un plan anume, fără să creadă că va reuși să evadeze. Cinci zile a umblat prin lumea largă, care l-a atras spre acest oraș al morții, așa cum duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le povestească soțiilor evenimentele zilei. Acum, Falkland Road aparține unor grupuri de băieți care, ținându-se de mână se strecoară pe ușile deschise cu ochii strălucind din cauza rachiului ieftin; glumele lor devin tot mai deocheate pe măsură ce se apropie sau se depărtează de grupurile de fete și de grupurile cu căutătură furioasă, de goondas, care s-au adunat să-și facă veacul în colțuri, așteptând vreo bătaie sau vreun furtișag. Robert pătrunde în această lume cu pașii unuia trăit în oraș; aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ridică moralul, dar o și uimi în egală măsură. De ce pentru ea fusese atât de ușor de realizat? Cu această ocazie, i se revelă un alt Andrew, un Andrew rătăcit, dezorientat, cu o spoială de convingeri. Deveni mai prudentă, se depărtă tot mai mult de el, poate și din cauza problemelor de ordin fizic menționate de doctor în biletul de externare. Când soțul ei îl citi, se înroși brusc, înnăbușindu-și mânia. Nu avea ce spune. Noaptea, îl simți lângă ea tensionat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]