2,069 matches
-
vara aceasta aici. Urmează o masă campestră în spatele vilei ilustrului înaintaș. Brânzeturile sunt formidabile, vreo 14 feluri, unele mai gustoase decât altele, preparate în fel și chip. Vinuri excelente și ele, albe și roșii, mai dulci și mai seci. Apoi, desertul. Toate bunătățurile astea ne sunt servite de câteva doamne zâmbitoare, printre ele și ghida care ne povestise mai devreme, cu însuflețire, despre viața lui Mauriac la Malagar. O zi cu două mese, diferite ca stil și ambianță, dar la fel de consistente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de familie. Apar chelnerii cu platouri, se dă muzică arăbească mixată cu ritmuri moderne. Este marele boom, se pare, în toate discotecile din Occident. „L-am văzut pe Sting, la Festivalul de la San-Remo, tot cu o piesă de genul ăsta, Desert rose, faină, într-adevăr!” Trebuie să vorbești tare, altfel cuvintele îți sucombă sub reverberațiile deșertului. În cele din urmă, serata își atinge punctul maxim, lumea își dă frâu liber pasiunii. Mai ales fetele din stafful german: Jessica Falzoi, înaltă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cină, urmărim un spectacol de pantomimă într-o sală alăturată. Trama e cât se poate de simplă: un „robot” rebel în jurul căruia se zvârcolesc niște corpuri exasperate, adică lupta omului cu propriile tehnologii scăpate de sub control. Prea fad și acest „desert” artistic. Plecăm la hotel să prindem meciul Germania-Anglia, care suscită în seara aceasta interesul general, fiind viu dezbătut, în cronici și în comentarii înainte de partidă, pe toate canalele TV. La hotel, îl întreb pe recepționer, un tip blond, cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în jurul mâncării. Înghesuiala e teribilă. Te strecori cu blidul printre alții, înfometați ca și tine, căci de dimineață, de la micul dejun, n-ai mai pus nimic în gură. Oferta e bogată: salate, friptură, sosuri de mai multe feluri, bere, vin, desert. Încăperea de dedesubt e complet full. Tot aici cântă și un jazz bandul. Așadar, o croazieră de plăcere. Până la urmă, ca să anticipez, s-a dovedit o călătorie pe cinste. Îți încărcai farfuria cu mâncare și urcai sus pe punte, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-un restaurant amenajat astfel încât să amintească de Cehoslovacia anilor 1960: nu lipseau decât portretele tovarășilor conducători de pe pereți și cravatele roșii la gâtul micilor pionieri fruntași. Vin prost, autoservire, neoane prăfuite, farfurii de plastic și fructe de livadă ca desert. Cântece fals mobilizatoare reluate în cor de toată lumea. Nu tu cravată, nu tu tocuri înalte. O bună-dispoziție generală naivă, contagioasă, cam cum vor fi fost odinioară sărbătorile într-un colhoz. Dacă s-ar fi făcut vreun sondaj printre participanți la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de o mână din aceste perisabile flori, ci doar de unul. Iar dacă e cules cu mâna proprie, actul sacrificial e Încă mai valoros; și, de ce nu, sănătos. În fond, chiar și pentru zei, sacrificiul nu e hrana, ci doar desertul sau, poate mai bine, cognacul de după festin. “Radiosfera”, 4 martie 1996, ora 9,47 72. Constanta solară și agricultura Ce e aceea “constantă solară”? Terra este protejată față de radiația ce vine În principal de la Soare, de atmosferă, care permite trecerea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
întâmplat când domnul Popa i-a atras cu delicatețe atenția doamnei Gângu că are o mizerie mare chiar pe fundul fustei. „Ei, și matale - s-a alintat doamna Gângu când i s-a pomenit de fund -, nu e pată, e desertul de la un parastas. M-am așezat, pardon, cu dosu’, pe o bucată de tort.“ După o lună, inginerul Vrabie a simțit că-l iau toți dracii și i s-a plâns administratorului: „Bre, nea Spiridoane, văz că nebunul nostru face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
groaznic de scârboasă. Bătrânica ne caută în coarne grozav: gătește, spală vasele, face curățenie. A pregătit paturile cu perne, rufărie, plăpumi de vată. Azi am luat masa acasă: cartofi fierți cu unt și caș și salată de fasole verde. La desert - piersici și griș dulce. Seara vom mânca grătar la Brașov. S-ar părea că astea sunt toate noutățile... Pierre și Vally, din Satulung, lui Ion Omescu la București 6 august 1954 Dragii mei Ion și Mircic, nici nu mai știu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
doar africanii sunt capabili să o facă. Extrem de simpatici. M-am dumirit, făceau politică. Reportajul de pe TV5 dedicat lui Paul Bocuse, marele "papă" al bucătăriei franceze, se termină en beauté cu un cadru în care Maestrul lucrează intens la un desert sofisticat pe bază de ciocolată. Deasupra capului are o inscripție mare: Silence, on cuisine. Încă o notă despre televiziune. Ora 5 dimineața, insomnia devenită de acum obișnuită, dar care-mi permite să urmăresc în paralel două emisiuni. Prima dintre ele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ochi, că „Nimic nu se compară cu o cafea veritabilă“ (în mod obișnuit bea Nechezol, făcut din orz, mazăre furajeră sau naiba știe ce, o fiertură ce are în comun cu cafeaua doar faptul că e neagră și fierbinte). Ca desert, am făcut plăcintă cu mere, după o rețetă economică, din timpul războiului, aflată de la o bătrână cernăuțeancă la policlinică. Meniul a fost foarte apreciat: „Nota zece“, a zis mama ciocnind cu mine cupa de șampanie, „de mult n-am mai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
încet. Mi-e teamă că peste ani de zile va fi tot la fel. Carlina se foia discret pe un scaun, consultând în tăcere meniul. - Bună ziua! Vă pot lua comanda? - Da. Desigur. Aș vrea să mănânc ceva ușor și un desert dacă se poate. - Dumneata ce dorești, mamă? - Mă las pe mâna ta. Ce ai ales tu. - Pulpă de pui dezosată cu cartofi pai și o salată. - E perfect. - Și desert ce vrei mata, mamă? - O înghețată de fructe. - De băut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Da. Desigur. Aș vrea să mănânc ceva ușor și un desert dacă se poate. - Dumneata ce dorești, mamă? - Mă las pe mâna ta. Ce ai ales tu. - Pulpă de pui dezosată cu cartofi pai și o salată. - E perfect. - Și desert ce vrei mata, mamă? - O înghețată de fructe. - De băut? - Apă plată sau minerală. - Eu vreau desert o prăjitură Tiramisu dacă se poate. - Desigur. Avem. - Sună bine ce ai ales. Ochii lui zâmbiră complice la toate astea, în timp ce ospătarul se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mamă? - Mă las pe mâna ta. Ce ai ales tu. - Pulpă de pui dezosată cu cartofi pai și o salată. - E perfect. - Și desert ce vrei mata, mamă? - O înghețată de fructe. - De băut? - Apă plată sau minerală. - Eu vreau desert o prăjitură Tiramisu dacă se poate. - Desigur. Avem. - Sună bine ce ai ales. Ochii lui zâmbiră complice la toate astea, în timp ce ospătarul se mișca uimitor de repede. O privi pe maică-sa cu lumini scânteietoare, zâmbindu-i încrezător și bucuros
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viață de a fi alături de partener“ primești zece puncte, în timp ce pentru (a) primeai doar două. Dar, oricum, sunt sigură că toată lumea trage cu ochiul la răspunsuri. Și face rapid un calcul ca să iasă bine. Cel puțin, n-am pus (d) „Desert“, (nici un punct.) — Becky? — Da? Am ajuns la noi în apartament acum o oră și Luke citește corespondența. — N-ai văzut extrasul de cont, nu? O să-i sun să văd ce se întâmplă. — A, a venit. Scuze, am uitat să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lucru care funcționează ceas în clipa asta sunt pregătirile de nuntă. Robyn și cu mine am avut mai multe întâlniri cu designerul de eveniment, ale cărui idei despre cum va arăta sala sunt absolut spectaculoase. Acum câteva zile am testat deserturile de la Plaza și era să leșin la toate budincile alea fenomenale, ireal de bune, dintre care a trebuit să aleg. Degustarea a fost bine stropită cu șampanie în permanență, cu chelneri extrem de îndatoritori, și toți mă tratau de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ginerele ei tocmai au plecat în Anglia în luna de miere! I-am zis, cine știe, poate dați nas în nas cu Becky Bloomwood! — Robyn, trebuie neapărat să vorbesc ceva cu tine. — Sigur, scumpo. Dacă-i vorba de vesela pentru desert, am vorbit deja cu cei de la Plaza... — Nu e vorba de vesela pentru desert! țip. Robyn, ascultă-mă! În timp ce eram în Anglia, am anulat nunta. Ți-am lăsat mesaj! Dar se pare că nu l-ai primit. În încăperea luxoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cine știe, poate dați nas în nas cu Becky Bloomwood! — Robyn, trebuie neapărat să vorbesc ceva cu tine. — Sigur, scumpo. Dacă-i vorba de vesela pentru desert, am vorbit deja cu cei de la Plaza... — Nu e vorba de vesela pentru desert! țip. Robyn, ascultă-mă! În timp ce eram în Anglia, am anulat nunta. Ți-am lăsat mesaj! Dar se pare că nu l-ai primit. În încăperea luxoasă se lasă tăcerea. Apoi, brusc, chipul lui Robyn se încrețește într-un surâs care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de la 15 dolari în sus și îi trag spre o bodeguță lăturalnică, plină de peruani înfruptându-se din farfurii pline cu vârf. Prețurile, mai ales prin comparație, sunt complet ridicole: 2-3 dolari pe două feluri de mâncare cu suc și desert. Mă limitez la un suc de papaya, timp în care Chris și Grazyna nu rezistă tentației și comandă câte un fel principal cu pește. După prânz ne despărțim; eu cu Chris plecăm către Templul Luminii unde vom face prima ceremonie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
putut crea cu ani În urm). Nu l-au acceptat. Au invadat țară din toate p)rțile, sperând s)-i alunge pe evrei și s) pun) mâna pe bog)țiile pe care aceștia le adunaser). Aceast) tar) a fost un desert, un teritoriu cu populații nomade și cu mici ferme de piatr) și sate. În timpul Palestinei sub mandat britanic, sioniștii au realizat un asemenea progres economic, Încât i-au atras și pe arabii din alte regiuni - de aceea populația arab) a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu o chic) remarcabil), cu bucle mici și bogate, un foarte tipic str)în american, vorbind engleză de la Harvard și Washington. M) conduce În sufrageria să privat), unde ni se servesc sup), o mâncare cu carne de vițel și un desert prea mare ca s) poat) fi mâncat. Domnul Kissinger gust) budinca și o d) repede deoparte. M) informeaz) c) nu-mi poate permite s) citez vreodat) ceva din cele ce Îmi va spune. Nu e nici o problem). Toți ceilalți Îl
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
un restaurant bun și asigurându-l, cu autoritatea lui de critic teatral respectat, că piesa, departe de a fi măcelărită În mâinile noastre, va avea succes. La primul „șnur“, care tocmai avea loc În seara aceea, simțind În stomac efectul desertului și al unui coniac de clasă, Ribman s-a lăsat și el convins. Adevărul e că actorii (printre care Francis Conroy, azi star În serialul HBO Six Feet Under, alături de Jan TÎiska, actorul ceh proaspăt sosit de la Praga, unde jucase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi fost Încăperile corespunzătoare dintr-un hotel. Tata n-avea nici el vreo Înclinație administrativă pentru a conduce gospodăria. Comanda totuși masa. Oftând ușor, deschidea un fel de album pe care i-l punea majordomul pe masa din sufragerie, după desert, și așternea pe hârtie, cu scrisul lui elegant și curgător, menu-ul pentru ziua următoare. Avea un obicei ciudat de a-și lăsa creionul sau stiloul să vibreze chiar deasupra hârtiei În timp ce se gândea la următorul șir de cuvinte. Mama dădea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
refuza În mod constant și destul de jignitor să funcționeze), Mademoiselle susținea că se ciocnise de ea intenționat, o Împinsese, o doborâse și parcă-l și vedeam călcând În picioare trupul ei lungit pe jos. Pleca de la masă din ce În ce mai frecvent și desertul pe care-l rata era trimis diplomatic după ea. Din camera ei aflată la celălalt capăt al casei, Îi scria o scrisoare de șaisprezece pagini mamei, care, urcând repede la ea, o găsea făcându-și bagajele, cu dramatism. Și, Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
viitor cu mondial cunoscutele și prețuitele două săbii albastre. Nu știu cum stă treaba cu Napoli și Mori (am vizitat Napoli, dar la Mori n-am ajuns. Mai am timp!), dar în Germania reunită sau divizată, pentru mine pour la bonne bouche desertul l-a reprezentat întotdeauna Weimarul. Închipuiți-vă un orășel de poveste, bine conservat, cu case vechi, străzi înguste, parcuri, biserici, restaurante mici și primitoare, unde la tot pasul te aștepți să te întâlnești cu Lucas Cranach cel Bătrân, Bach, Liszt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
puținele relicve care ne-au mai rămas după dezastrele prin care am trecut. În acest cabinet copiii nu aveau acces decât cu motive bine întemeiate. Ajutată de Soltana, mama gătea în bucătărie. Mâncarea noastră preferată era șalăul pe maioneză. La desert, un castron cu „boules de neiges”. Părinții țineau o locuință modestă, rar vizitată de prieteni, nu pentru că nu i-ar fi avut; veniturile și desele mutări nu le îngăduiau însă relații mondene. Mai des se duceau la teatru, la o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]