10,581 matches
-
tot nu Înțelegi? Și mai ești și brunetă“. Am Împietrit. Dacă oamenii aceia blonzi, atît de arieni, ar fi cunoscut-o pe mama, al cărei tată se numea Heinrich Schmidt, poate că și-ar fi revizuit părerile Înainte de a-mi desface contractul de muncă... dar atunci ar fi aflat că femeia aceea foarte albă și cu ochi verzi era balerină, or, cu o asemenea carte de vizită, puteam eu pentru ei să fiu altceva decît eine Dirne? - așa că datele problemei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a infectat și-a dus-o la spital. Cu bărbații ie și mai rău. Iera la noi În sat unu dă și-a dezgropat nevasta numa la trei săptămîni de la Înmormîntare, i-a Înfipt o țigare În gură i-a desfăcut picioarele deasupra coșciugului și dă-i cu hoitu toată noaptea. Ei, ce zici de-asta? Știi bine că nu suport toate... parcă Îmi faci Înadins. Zău așa, nu te supăra, hai să schimbăm vorba. Spune mai bine ce ai aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și bunicul avea o cutie de tablă la fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În dormitorul nostru și ne speria nu ne ajungeau banii să plătim zece halbe și radiotelegrafistul a desfăcut sub masă capacul de tablă cu un cuțit și palmele i s-au umplut de monezi la plecare zăpada scîrțîia ca sticla pisată am trecut de Pantelimon domnul acela care șade pe scaun și privește absent pe fereastră seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din spatele secolelor, un văz continuu al obiectelor care te recunosc, În care te recunoști. Acolo În orașul de jos, dincolo de Cibin, zidurile greoaie cu contraforți ale cazărmii vechi zidite de Maria Thereza și-n față piața, unde În asfințit Își desfăceau zlătarii șatra; căruțe cu iz de catran și gaz ca pletele fetelor, Împletite cu zdrențe roșii și bănuți de aramă, cîntecul deochiat al băiatului care cositorea cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
peștelui, ale șacalului și leului - august soare de foc, coarnă roșie aprinsă, el se naște azi sub acest semn maxim - Maximilian, nume de Împărat care-și refuza diminutivul. O femeie tînără, o trestie tremurătoare Îl Învăluie În neliniștile ei, Își desface părul, Îi Întinde pe apă ca pe un năvod: vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește, cheamă necuvîntătoarele blînde, Înduplecă stihia, alungă cu brațul chipul letargic al lunii de la fereastră, așteaptă ziua Înaltă, cadența ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și țări. Înainte, cînd eram tînără primeam rar cadouri, de Crăciun, de Paște și la ziua mea; fel de fel de mărunțișuri frumos ambalate cu celofanul intact purtînd pe etichete numele și blazonul firmei. Îmi amintesc că de cîte ori desfăceam pachetele legate cu panglici colorate mă izbea lipsa oricărui miros. De fiecare dată mă bucuram frenetic, Îmi plăceau aceste lucruri pure, neîncepute, pînă cînd prindeau mirosul meu, luau forma mea, Îmi păstrau amintirea. De Îndată ce mă recunoșteam În obiecte, ele Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și cele nevăzute ale acestui colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai fi aici, ci într-un glob de sticlă, ca o pojghiță pe pereții lui, ca o placentă în care nu e nimeni, doar chipul schimonosit în oglinda globului al celui ce ar trebui să fie înăuntru. Și, după ce se desfăcea pomul, până la Crăciun, aș fi putut rămâne așa în cămară, în hârtie de împachetat. Iar doi-trei ani, cei ai casei nici n-ar fi bănuit că-și decorau pomii în onoarea nașterii micuțului Isus cu o placentă goală. Dar probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
eu n-aș putea s-o fac?! Uită-te în ochii mei! am țipat eu. Află că nu vreau să devin un orfan etern! Vâsla se înmuia în apă. N-o mișca nimeni. Apoi s-a apropiat de mine, a desfăcut pătura pe care șezuse și m-a acoperit cu ea. — Acum arăți ca fratele meu orb. Care nu vedea nimic, dar credea că simte totul. De fapt n-a fost destul de atent, pentru că-i era teamă. — Ce caraghios. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-l cer spre păstrare. Dau din cap că sunt de acord. — Vă mulțumesc în numele laborantului. Aveți un suflet bun, doamnă. În schimb, baticul e al meu. Mă bucur pentru el. Mi-l scot singură în timp ce mă spală și el se desface ca un drapel. N-a mai rămas nimic. Nu am nevoie de batista ta, nu mai plâng de trei ani. Trăiesc după câteva pilde învățate dinainte. Am făcut afaceri, am mai băut o cafea. Mi-am adunat câteva obiecte dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
uitat în jur să văd dacă a văzut cineva și am simțit cum mă înroșesc. Totuși, tanti Mae nu a văzut ce am făcut. Căuta ceva în geantă. Când l-a scos, era ceva împachetat ca un cadou. L-am desfăcut și era un ceas, unul nou, care trebuie să fi costat cel puțin treizeci de dolari. I-am mulțumit și m-am întrebat de unde a putut face rost de atâția bani să-l cumpere. Am ieșit din sală, în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
drăguț. Am decis cu hotărâre că asta nu va fi una din acele petreceri unde dau gata jumătate de sticlă de votcă și apoi mă târăsc undeva să mă îngrijesc de rămășițele personalității mele. în acest spirit de maturitate am desfăcut o bere în loc să mă uit în frigider după spirtoase. Nu era mâncare, bineînțeles. Nici nu mă așteptam să găsesc. Baby Thompson și-a vârât capul în bucătărie și din nefericire m-a văzut. Părea că imită femeile acelea din triburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
meu deprins mi-a spus că era încă mahmur. Artiștii sunt niște observatori excelenți. M-am așezat deasupra lui cu brațele încrucișate. Asta m-a făcut să simt că domin, mai ales pentru că purtam cizmele de piele, așa că mi-a desfăcut brațele și l-am întrebat: —Tom, ce dracu’? — Un simplu bună ar fi fost de-ajuns. S-a uitat în sus la mine. Ochii lui erau acum mai mult albaștri decât roșii, ceea ce însemna un lucru bun pe săptămâna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că vocea mi se modificase cu cel puțin jumătate de octavă, ai putea măcar să te descalți. Nu a spus nimic. A continuat să se uite la mine, cu o privire de nedescifrat. încet, s-a ridicat aplecându-se să-și desfacă șireturile. L-am urmărit observând din nou cât de mari sunt bărbații în comparație cu femeile, cât de lungi le sunt mâinile și picioarele, ce umeri lați au. M-am gândit la blonda din bar și la cât de drăguță fusese. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Cred că ar trebui să îți scoți și tu cizmele, a spus gânditor. —Aici ai dreptate. Am început să-mi desfac cizmele. Erau lungi, acoperind gamba, așa că a durat ceva. S-a așezat în spatele meu și a început să-mi desfacă rochia. Și asta, a spus. Asta trebuie să fie dată jos. Sau o să se șifoneze. Mi-a desfăcut-o încet, sărutându-mă pe spate până jos, unde se termina fermoarul. Am reușit să îmi dau cizmele jos, pielea scârțâind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-mi desfac cizmele. Erau lungi, acoperind gamba, așa că a durat ceva. S-a așezat în spatele meu și a început să-mi desfacă rochia. Și asta, a spus. Asta trebuie să fie dată jos. Sau o să se șifoneze. Mi-a desfăcut-o încet, sărutându-mă pe spate până jos, unde se termina fermoarul. Am reușit să îmi dau cizmele jos, pielea scârțâind în semn de protest. Mâinile lui erau acum sub rochie, în jurul taliei. încet, s-au mișcat în partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
i-a prins piciorul și a propulsat-o în rotire, cu părul ei roșcat zburând liber, cu fusta roșie din mătase fluturând, ca o păpușă învârtită de un copil plictisit. Când a aterizat, era tot ca o păpușă, cu picioarele desfăcute în fața ei, cu mâinile la spate, în mijlocul drumului. Pentru o secundă fața ei s-a făcut albă ca de porțelan, ca și când în orice moment putea să i se desprindă capul și să i se facă țăndări tot corpul. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Uneori cred că lucrurile astea sunt scrise pentru bărbați. Lumină, gaze, telefon, taxe, colecția obișnuită. Un plic maro mare, scris de mână, cu adresa greșită și redirecționat de două ori după mâzgălelile făcute. Probabil cei de la serviciul social. L-am desfăcut. înăuntru era o scrisoare scrisă pe o foaie ruptă dintr-un caiet cu linii și o fotografie. Am citit mai întâi scrisoarea. Era scrisă în mișcare, poate în autobuz sau în tren; pixul înțepase foaia din loc în loc. „Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nu avea de unde să știe că Walter a apucat să-mi scrie. Poate că în momentul ăla îl urmărea. Scrisoarea era plină de panică controlată cu greu. Ochii lui erau gri deschis și părea relaxat complet, chiar împăcat, cu picioarele desfăcute în semn de abandon total. M-am uitat fix la el, văzând cum i se schimbă expresia cu fiecare cuvânt pe care îl ziceam. —E de la o cunoștință comună, am spus. Walter Quincy. îți aduci aminte de el? Cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să semnăm o hârtie și apoi „privilegiul“ de a privi printr-o ferăstruică a cuptorului când cadavrul era ars. Mama a refuzat și datoria mi-a revenit mie. Am văzut cum corpul a fost aruncat în foc. Lințoliul s-a desfăcut, se putea spune că mortul înviase în mijlocul flăcărilor - apropiindu-se de geamul mic cu ochii holbați de groază. Uneori cădea ca să se ridice brusc, ca și cum ar fi vrut să ceară iertare. Apoi a început că danseze, semănând cu un curcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
prin a-și suge degetul mare de la picior. Reveni la poziția inițială. Un ritm dement, canibalic, la care directorul se acordă instantaneu, începu de nicăieri, speriindu-l de moarte pe Teleferic. Lui Clossettino nici că-i păsă. Începu să-și desfacă nasturii de la sacou în urlete gigantice de preamărire și adorație, după care haina îi căzu, dansând fantastic. Urmă cravata. Căzu și aceasta, umilă, alunecând în infinit. Ce mai era de scos? Cămașa - ruptă cu ură, întrucât clipa a ceea ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale celor căzuți. Marea Aerului striga obosită, parafrazând tablouri celebre pictate tot de ea, chemând la ordine și condamnând haosul ce domnea din pricina năbădăioșilor nori. Prin contrast, Lacul dulce al Universului era absolut liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de Deasupra fu cuprinsă brusc de zumzetul acestui curent, învolburându-se de flacăra aprigă a gândurilor rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele se desfăcură emanând mirosuri inconștiente, visuri sparte și déjà-vu-uri deja banale, care îi făcură pe toți să pufnească în râs, dar care totuși miroseau pestilențial. Văzând asta, norii vărsară pe loc o substanță vindecătoare, albă, nimicind zumzăitul miilor de greieri mecanici ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cei care mă așteaptă să vin din lumea celor ce nu mai sunt? Calvarul meu se apropie de sfârșit, spre fericirea mea nespusă, iar încăperea în care în nebunia mea intrasem se pierde de la sufletul meu și din carnea mea, desfăcându-se și pierind, asemeni unei fantasme răuvoitoare și întunecate fugind din somnul oamenilor odată cu venirea zorilor. Asemeni celei mai înspăimântătoare arătări a universului, probabil, irump dintre și prin dalele grele și triste ale unei cu totul și cu totul alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
regulă sau poate mai degrabă presimt, cu acea vajnică intuiție a mea care m-a putut amăgi cândva cum că aș putea calcula întreg universul. Știu acum. E ceasul. Timpul. Ceasul de la una din mânile la care tocmai mi-am desfăcut venele, oferindu-le înapoi vieții. Asta nu e în regulă. El, timpul, nu avea cum și nici de ce să existe, iar cel care a delapidat planurile clepsidrei într-un moment de supremă inconștiență ar fi făcut bine să nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]