1,941 matches
-
între numărul acelora Care dansează numai cu Numele Dumnezeului lor în minte Și pentru care Dumnezeu iartă o cetate Sfârșitul volumului II București, august 1994 -octombrie 1997 O oră înaintea înserării, Biblia de pe pervazul etajului doi al blocului Romarta fu despicată iarăși în două, pe ceruri, filele ei încetară să fiarbă, snopurile foilor ei rămaseră smirnă, iar la locul unde era deschisă, anume la Eclesiastul, capitolul 12, paragraful 13, era încă răgaz pentru a se putea citi: "Să ascultăm dar încheierea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întors, acesta fiind o marcă a necunoscutei. Și Karina vrea să se sinucidă... Dacă nu e așa, Ana este oricum umbra Karinei. Karina, bovarică, clorotică, spectrală uneori, are atitudini preromantice, visând mult și leșinând ușor. Iată cum decurge un dialog despicat dintr-un monolog interior: -Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemată aia de cutie? -Pentru că orice apropiere a lui mă tulbură, îmi consumă energia, iar eu vreau ca în seara asta să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe mine. 155Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Umezi se nasc stele pe bolta senină - Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze a lor șiruri despică, 160Streșine vechi, casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n stână. {EminescuOpIV 101} Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp, toaca răsună mai tare - Clopotul vechiu împle cu glasul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
uimire valu-albastru vagabond. Dară una-i fiica mării ca o lacrimă de aur. Păru-i curge la călcîe ca un lung și scump tesaur: E a stelelor regină, e al nopții meteor. Ades albă dintre valuri de-a înnot marea despică Și albastrul blând al mării albul sânilor ridică, Valurile-n cânt salută sântul apelor odor. Acolo în fundul mării, în înalte-albastre hale, Șed la mese lungi de piatră zeii falnicei Valhale; Odin stă-n frunte - cu părul de ninsoare încărcat; Acolo
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vieți-mi să-mi fie cât de grea, Voiu ști s-urmez, părinte, cu râvnă calea ta". {EminescuOpIV 156} II În munți ce puternici din codri s-ardică, Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ei norii despică Și vulturii-n creeri palate-și ridică Ș-uimiți stau în soare privindu-l țintit. Acolo prin ruini, prin stânci grămădite E peștera neagră zăhastrului mag; Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și trece moartă pe cortu-nnourat Și cerul nori gândește, nori mari de răsbunare Ce vor să biciuiască pământul răsculat Și noaptea-înșiră ceasuri pe firu-i incolor Ca râul care-și mână trecutu-n viitor. {EminescuOpIV 163} Deodată vede că nori se despică În două și cale îi fac printre ei. Ajunsu-i în culme, sub dânsul o clică De vânturi s-alungă prin nouri și-și strică Aripa de stînce, se clatin-în văi. Sub el vijelia cea neagră, turbată, Cu caii de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De ea mi-am răcorit suflarea eu; Ah, unde ești demonico, curato, Ah, unde ești să mor la sânul tău! Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică Și-mi pare că am fost un împărat; Simțirea care sufletu-mi despică E ca și când o lume mi-a furat; Ah, mierea buzei tale, păsărică, Am nebunit de când o am gustat! Ah, cum nu ești, să-ți mistuesc viața, Să-ți beau tot sufletul din gura ta, Să-ți sorb lumina pîn-ce-or fi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de lebezi în mândrul visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un stan de piatră din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată de vânt e răscolită... S-aude glasul CĂLUGĂRULUI (basso) Răsai din a ta noapte, copilă mult iubită. (Intră în scenă) E un străin aice... și ca mărgăritarul E fața lui cea albă, de-argint îi e talarul, Pe umerii de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n ăst mormânt te-aș pune ca pe-un mărgăritar, Iar eu, eu singuratec în lumea cea pustie, "În chaos fără stele și fără de nimic, M-aș arunca - un demon - să cad o vecinicie, "Deapururea și singur deșertul să-l despic. Iar dacă liberate planetele cu-ncetul "Ar reintra în viață în vechile lor legi, "Ființele lor nouă priveasc-atunci cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând limanul său, "Demon, gonit de-apururi de ordinea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plimbat În jurul piscinei, a cărei apă murdară plescăia sub trambulină, tulburată de o tînără cu picioare lungi care Înota pe spate cu mișcări ferme. M-am așezat la o masă de lîngă bazin și i-am admirat brațele mlădioase care despicau suprafața apei. Șoldurile ei largi se răsuceau lejer În apă; Îți dădea impresia că se Întindea În poala unui iubit În care avea Încredere. CÎnd a trecut pe lîngă mine am observat o vînătaie În formă de semilună, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la casa Hollinger. SÎnt sigur că vreți s-o vedeți. Să știți totuși că va fi greu să vă țineți firea. Hennessy mă așteptă să fac un ultim tur al apartamentului. În dormitorul lui Frank, salteaua era sprijinită de perete, despicată la cusături de investigatorii poliției care căutaseră o dovadă cît de mică În sprijinul mărturisirii lui. Costume, cămăși și echipament sportiv zăceau Împrăștiate pe toată podeaua, iar un șal de dantelă care Îi aparținuse mamei noastre atîrna peste oglinda măsuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de pe dig. În ultimul moment, Împinse maneta accelerației și, cu o manevră de expert, aplecînd șalupa pe o latură, pătrunse pe un culoar de apă liniștită dintre iahturile amarate. Prea greoi ca să poată cîrmi la timp, vasul de agrement trecu despicînd apa și rupse bompresul unui venerabil iaht de doisprezece metri. Văzînd că ieșirea În larg Îi era blocată de iaht, hoțul Își temperă viteza. Schimbă direcția și trecu pe sub podul pietonal către insula centrală, un labirint de canale navigabile Întretăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dispară o porție mare în trei secunde. Mânca jambon crud-uscat și bucăți uriașe de șuncă, închipuindu-și că așa i se întorcea carnea macră a porcilor lui și a altor orătănii din fermă. Omar ar fi vrut să i se despice pământul sub tălpi când Godun se pornea să înfulece. Mezelarul fuma și îl cerceta pe sub ochi: — Ce nu-ți place, frate? — Ei, asta-i! Mă iei în seamă? Sunt un om care n-a înghițit toată viața atâtea hălci câte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o furculiță. Lui îi era dat să guste primul din pulpa friptă ce mirosea bine. Tava îi fu așezată în față. Fina Smaranda luă lacomă banii și-i flutură deasupra mesei: - Două sute de lei pentru zestrea miresei! strigă în timp ce brutarul despica sârguincios carnea rumenă. 33 Nașul își făcu porție, apoi trecu nevestei restul, mulțumit de gustul purcelului. Petrecerea abia începea. Ghiță Bflcu strigă la țigani: - Ia ziceți, mă, Perinița, să pupăm și noi mireasa! Ce spui, ginerică? Stere, ce să spună
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cald? - Ține. - Pâine pe blană! Peste groapă căzuse o podoabă de noapte, albastră și rece. Ucenicul auzi iarba foșnind. Lingă el lipăia Sandu, aducând sub brațe doi pepeni lunguieți și grei. - Ia desertul, neamule, spuse, așternîndu-i pe pământ. Stăpânul îi despică dibaci, și miezul roșu, plin de semințe, fu Îmbucat cu lăcomie. - Îți place la noi? întrebă Piele rânjind. - Îmi place, râse și tânărul. Paraschiv adulmecă locul și nu-i mai ascultă. Îl aștepta pe Florea, și acesta nu mai venea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
douăzeci într-un țarc închis. Trei-patru oameni se învîrteau printre ei, lovindu-i cu niște ciocane de lemn, pe rând, tot mai înverșunat, pe măsură ce țipetele de moarte ale animalelor creșteau îngrozite. O dată i se încrîncenă inima lui Pisică. Privi animalele despicate la repezeală. Cîtiva hamali le cărau afară, și bazinul de ciment, în care nu rămăseseră decât măruntaiele, se umplu de oameni. Altă echipă, ce așteptase până atunci, le împărți în grămezi: rinichii de o parte, inimile mici și roșii de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai chinuiesc acum... 156 Călifarul îi așternea palma pe ceafă. -Ce faci? -Ttt! - Doamne ferește... > - Doamne ferește, pîn' te nimerește! -Zău... Pungașul avea o mustață rară și ochi adânci, încercănați. Femeia, stătută, cu poftă de bărbat. - Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa, că se vede peste drum! Sufla hoțul în lampă. O nădușea. Ofta văduva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cap! - Pe ochii mei din cap că nu spun la nimeni! v Și-i întinse palma umedă. Iar o apucă tremuratul pe fată. Din locul unde ședeau, nu se vedea nici o potecă. Ea știa însă pe unde s-o apuce. Despică măselarița și căută din ochi urmele. O pantă dreaptă, în care erau săpate găuri, începea de sub deal. Urca repede ca o pisică. El se uita unde așezase Veta mai înainte piciorul și o urmă. Când au ajuns sus, Procopie a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
surde ale furtunii. Femeile simțiseră răceala ploii care venea. Strânseseră la repezeală țoalele de pe afară. Cârciumarul a tras obloanele și a aprins lămpile. Picături mari și grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă-ne, Doamne! se rugau. Întâi s-au umflat șanțurile. Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un nămol, o clisă neagră. Dinspre mahalaua ceferiștilor se scurgeau șerpi galbeni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se fugăreau. Pe malurile sălbatice se iviră 360 copoii. Pungașii văzură uniformele și lucirea stinsă a armelor. Gloanțele șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul. Gheorghe căzu în genunchi. > - Ce-i, Treanță? se miră Paraschiv. El râse numai. Avea o privire limpede, netulburată. . - Mă Gheorghe, ce-ai, mă? Ăl bătrân mai apucă să spună: - Uite, ia tu banii ăștia, și scoase din buzunarele nădragilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mai înainte de a fi întins pe jos, unul dintre ei l-a apucat zdravăn de subsuori, în vreme ce al doilea soldat îi lega picioarele. Călăul s-a apropiat, ținând o sabie grea cu amândouă mâinile și, dintr-o singură lovitură, a despicat omul în două pe la mijloc. Mi-am întors privirea, simțind în pântece o contracție atât de violentă, încât trupul meu, paralizat parcă, a fost cât pe ce să cadă grămadă. O mână miloasă s-a ridicat ca să mă sprijine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Era oare atât de nebun încât să tragă? Atunci auzi șuieratul de care se temea cu toată ființa. În mod ciudat, se auzi înaintea declicului armei, chiar dacă, se gândea ea mai târziu, nu avea nici un sens. Dar șuieratul, foșnetul aerului despicat de glonț, a fost acela care a înmărmurit-o. Acolo, în hol, cu fața la ușă, se opri ca moartă. —Întoarce-te. Făcu ce i se spusese. Gândurile i-o luară la goană. Un gând, aproape euforic, le întrecu pe toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vagabonzi, la șperțari și la stârpituri? Ai văzut că nimeni nu mai are mâini, că nimeni nu mai are picioare, că nu le-a mai rămas decât un ochi roșu în frunte? Nu vezi cum atârnă cerul ca o burtă despicată de oaie? În dreapta te-ai uitat? În stânga te-ai uitat? Ai văzut marea? Ai fost pe țărm? Ai văzut că nu mai există țărm? Te-ai plimbat pe nisip? Ai văzut cum s-a încâlcit? Ai văzut ce aruncă marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit picături mari de apă căzând de la mare înălțime; pe tăișul cuțitului și despicându-se în două... CASIERUL (Surescitat.): Domnule, nu mai încape nici o îndoială... ȘEFUL GĂRII: Da, cred că e... cred că e... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? IOANA: Ce? HAMALUL: Spuneți, domnule! ȘEFUL GĂRII: Cred că se apropie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]