14,288 matches
-
ceva în care te poți pierde; dispariția este dispariția acestui ceva, adică eliberarea locului pentru ca un alt altceva să se poată la rândul său strecura aici apariția și dispariția nefiind astfel decât actul mereu reluat al vieții de a se desprinde de ea însăși. Numai în lumina unui asemenea act dispariția devine pe deplin inteligibilă. Ea presupune ca conținutul imaginii să nu prezinte în sine nici un interes, că acesta să fie menit dintru început a fi înlocuit de către un altul. Faptul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
capacitatea centrului, care adăpostește zece copii, împreună cu mamele lor). Menționez că intenția nu a fost aceea a unui studiu relevant cantitativ, ci pregnant calitativ. În acest sens, se pot face rezervele cuvenite privind valabilitatea restrânsă a concluziilor ce s-au desprins, precizând că generalizarea s-a făcut atâta cât a permis realitatea. Totuși, se impun câteva constatări. Testul a avut ca particularitate cerința de a scrie unele sub altele cuvintele considerate reprezentative, chiar determinante pentru propria persoană. De aceea, s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fără a suporta consecințele pe care le suportă în aceeași situație un tată căsătorit. O altă problemă se referă la dreptul tatălui necăsătorit la tutelă, încredințare spre îngrijire, dreptul de acces la copiii născuți în afara căsătoriei. Observația constantă care se desprinde este aceea că protecția deplină a copilului se realizează numai în cadrul familiei legalizate. De aceea, atunci când doresc să aibă copii, multe cupluri își legalizează relația. O altă consecință este că, nelegalizându-și relația, evită și să aibă copii. O situație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sunt gratuite serviciile de factură educațională în perioada învățământului obligatoriu. Aceste măsuri de politică publică sunt nediferențiate pentru specificul tipului de familie, ele adresându-se în general la ceea ce este cunoscut drept familie. Premise privind politicile publice pot fi cele desprinse din analiza raporturilor de putere în cadrul familiei. Acestea ar putea fi un bun indicator asupra necesității de a avea ca sprijin familia ca întreg sau un membru ori altul al acesteia. Una dintre particularitățile acestui tip de familie vizează o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
serviciile publice la care sunt îndreptățiți. Discriminările instituționale (prin reguli, politici, practici), precum și în plan mai larg, legislativ, sunt greu de surprins, toate aceste instanțe fiind, aparent, neutre la gen, clasă, etnie etc. Discriminările posibile sunt indirecte, la nivelul consecințelor desprinse din practici, acestea fiind tributare prejudecăților, stereotipurilor de gen în primul rând. Pentru familia monoparentală, considerată, așa cum am arătat, drept una dintre candidatele de primă mărime la sărăcie, premisele rezistenței la discriminări sociale sunt mult scăzute. Rezistența mai mică față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
În fața lor, nemișcat, mascatul părea să aștepte ceva sau pe cineva. Răspunsul sosi după alte câteva momente, când un covor ascuns În penumbra Încăperii, Între două corpuri de bibliotecă, se mișcă descoperind o ușă tăinuită În perete, din care se desprinse o siluetă Întunecată și sinistră, pe care cineva mai slab de Înger decât Diego Alatriste ar fi luat-o drept stafie. Nou-venitul făcu câțiva pași, și felinarul de pe masă Îi lumină chipul, adâncind niște scofâlceli În obrajii rași și supți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Învârteli comerciale chiar În portul Cádiz, ca să pună mâna pe metalele prețioase pe care corăbiile noastre, apărându-se de pirații lor, le aduceau de la soare-apune. Aragonezii și catalanii Își invocau cu orice prilej privilegiile, Portugalia abia aștepta să se desprindă de noi, comerțul era În mâinile străinilor, finanțele În ale bancherilor genovezi, nimeni nu muncea, cu excepția nenorociților de țărani, jecmăniți de strângătorii de biruri ai nobilimii și ai regelui. Și În miezul acelei corupții și nebunii, În răspăr cu mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
terminat pregătirile și am rămas locului neclintit, așteptând. N-a mai durat mult. O lumină străluci În bătătura largă a casei, stingându-se apoi, și o caretă mică apăru la una din ieșirile piațetei. Lângă ea, o siluetă neagră se desprinse din beznă, se apropie de intrarea casei și discută ceva, foarte scurt, cu alte două umbre care tocmai apăruseră. Apoi silueta neagră se Întoarse la postul ei, umbrele se suiră În caretă, iar aceasta trecu pe lângă mine cu catârii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am avut timp să mă gândesc la misteriosul vehicul. Încă mai răsuna ecoul copitelor de catâri, când din locul unde adăsta silueta neagră se auzi din nou un fluierat ușor, același tiruri-ta-ta, iar din Întunericul de lângă mine se desprinse sunetul de neconfundat al unei spade trase Încet din teacă. M-am rugat fierbinte de Dumnezeu să gonească norii care acopereau fața lunii, ca să-mi Îngăduie să văd mai bine. Dar una gândește cârciumarul și alta bețivul; probabil că Făcătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a gândit la mine și a Îndepărtat un nor; astfel am putut desluși bine, la lumina alburie a secerii lunii, spinarea unui bărbat trupeș care Înainta cu spada goală În mână. Cu coada ochiului am văzut alți doi care se desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste se oprise În mijlocul piațetei și că În mâna lui lucea metalic tăișul scurt al inutilului său cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mari îi atârnau din nas și din gură, iar degetele îi degeraseră în buzunarele pantalonilor. Era de neînțeles cum putuse să facă ultimii pași decisivi. Era pur și simplu un sloi de gheață pe două picioare, o sculptură care se desprinsese din ghețarii veșnici. De câte ori nu mi s-au povestit astea! Tata voia ca eu să am înțelegere pentru bunicul. El nu a priceput niciodată cât de profund și total ne înțelegeam noi în mod spontan. Pot vedea întreaga scenă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în prim-plan, strălucind de lumina reflectată în cristalele de gheață, iar contururile par să i se topească. Tata stă oblic în spatele lui și îi pipăie capul, întrebător și ezitant. Poate chiar în acea secundă părul de pe craniu s-a desprins, rămânându-i în mână. în fața bunicului se află mama, ea a îngenunchiat și înalță mâinile împreunate spre chipul lui alb și încremenit. în spate se poate întrezări prin geamuri cerul plin de stele. Poate chiar și aburul înghețat de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Aceasta - „Noapte de sfârșit de vară“. Iar aceasta era „Voiosul țăran“. Și acesta - studiul „Revoluție“. Adesea ședeam pe podea, cu cartea deschisă în fața mea. Din vremea celui de al cincilea an al meu de viață foile începuseră deja să se desprindă. Când tata era plecat în interes de serviciu la Umeå sau la Stockholm, arendașul Pettersson din Hugnaden obișnuia să treacă pe la noi. E acasă inginerul silvic? întreba el. Din păcate, nu, răspundea mama. E plecat în interes de serviciu. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
niciodată aici, a spus altul. S-a spânzurat la Knaften, a spus al treilea. Nici unul dintre ei nu părea să dea vreo atenție oalei care fierbea pe sobă la foc mic. Acum, în ziua a doua, carnea începea să se desprindă de pe oase și să se amestece cu ceapa, piperul și inima de vițel pe care o primisem de la Eva Marklund. Se zice că Elis din Lillåberg a descoperit acest fel de mâncare la Tjöln, în secolul trecut. Apoi am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aici! Așa ceva era imposibil. Dar, oricum, grija zilei de mâine n-o duceam. într-una din primele după-amiezi de după moartea și înmormântarea bunicului, după ce mă întorsesem în odaia mea din casă, m-am pregătit să-mi încep opera vieții. Am desprins prima foaie din primul bloc de desen și am așezat-o în fața mea, pe birouaș. în stânga foii am pus tocurile cu peniță. Lângă ele am așezat sticlele de tuș. Apoi am început. Poți spune așa? Opera vieții? Poate ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din pendula aurită. Nu era prea devreme, dormise mult și bine, trecuse de ora nouă, iar prin ferestre soarele își trimitea razele neverosimil de strălucitoare drept pe tăblia biroului său, făcând să pălească puțin ecranul monitorului. Cu un efort, se desprinse din scaunul cu rotile, întinzându-și brațele lungi ca să tragă în jos transperantul, după care se așeză la loc și își puse mai bine ochelarii pe nas. Totuși îl încerca o emoție pe care nu o mai trăise cu atâta
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se rostogoli pe dușumele și în clipa următoare o vâlvătaie roșie trecu peste pereții încăperii, de la mașina care ieșise în decor și se rostogolise cu încetinitorul pe fundul unei râpe fioroase, cu stânci și cioturi de copaci retezați. Arm se desprinse din brațele bărbatului care avea despre sine o imagine atât de sumbră, îl privi lung și îi zâmbi cu îngăduință. Oooof, Doamne, dar ești ca un copil răsfățat și neascultător... Vrei să știi ce aș face cu el, cu bietul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cred, cum să nu te cred... Nici eu nu m-am simțit atât de femeie, și de aceea îți dăruiesc acum, într-o clipă, cât am dăruit într-o viață, răspunse Arm ca prin vis, simțind și ea cum se desprinde ușor de pământul străvechi, din care erau plămădiți, și cum începe să se ridice și să plutească în sferele cerești, printr un ocean de stele pline de strălucire și de vibrație. Amândoi se simțeau despovărați de trupul lor de lut
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
astfel de antiteze se amestecau în inima ei. Și într-o zi se hotărî să meargă, pentru ultima dată, acasă la Bart. * Când Arm sosi, Bart o întâmpină vesel și vru să o îmbrățișeze ca de obicei, dar ea se desprinse ușor din îmbrățișarea lui. Ea se așeză pe scaun și tăcu o vreme, cu un aer nu prea vesel pe chip, ca și cum i s-ar fi întâmplat de curând ceva neplăcut. Bart o privi oarecum mirat, nepricepând ce era cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de decizie autonom. Cele două concepții descrise constituie viziuni normative și idealiste ale Statului, ele indicînd mai mult modul cum acesta ar trebui să se comporte decît cum o face de fapt. Kenneth Arrow a arătat că nu se poate desprinde o scară de preferințe sociale dintr-un ansamblu de preferințe individuale ce nu sunt unanime; nu se pot combina preferințele unei colectivități așa cum un individ poate face cu ale sale, nicio alegere colectivă neputînd satisface pe toată lumea. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu trebuie dedus de aici că moneda e atotputernică și că Statul poate uza de ea fără restricții pentru a susține activitatea. Noile implicații ale abordării keynesiene rezidă de fapt în caracterul endogen al monedei. Acest raționament, ce nu se desprinde în mod explicit din paginile Teoriei generale, nici din cele ale Tratatului despre monedă, a fost dezvoltat în continuare de unul dintre principalii continuatori ai lui Keynes, Nicholas Kaldor. Pentru el, moneda este endogenă, în sensul că sistemul economic este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mă gândesc doar la literă, evitând ca firul epic al scriiturii să mă atingă; atenția mea distributivă funcționează necontenit și sigur, stare atinsă printr-un suprem act de voință, impus și respectat încă din tinerețe. Perseverând, am reușit să mă desprind complet de tot ceea ce se petrece în preajmă; nici un eveniment nu mă mai poate perturba atunci când lucrez și, cu timpul, voi desena litere de o perfecțiune dusă în pragul absolutului, dorința mea dintotdeauna. Să caligrafiez așa cum nu a mai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
perechi de hulubi jucători. Galben-roșiatici, cu două moțuri, unul în creștetul capului, celălalt pe frunte, ca un vârtej. Îi privea, în zori, cum se înălțau în văzduhul proaspăt și cum se rostogoleau, apoi, ca niște moriști căzătoare. Cu greu își desprindea Ceasornicarul privirile de la ei. Seara, așadar, meșterul se retrăgea în camera amintită și, după cel mult o oră, se culca; adormea repede. De la o vreme însă rămânea în atelier dincolo de miezul nopții, până spre ziuă. Sub lampa cu gaz, lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
unui subansamblu și, apucând pe rând, cu o pensetă, câteva rotițe, a încercat să le imprime o mișcare de rotație. Nici măcar nu s-au clintit: păreau înțepenite de când lumea. Atunci s-a hotărât să scoată una, dar nici nu a desprins-o bine, că alta a și căzut! Apoi încă una, după care au început să se năruiască și arcuri, și pârghii, și lagăre, și axe, și grile, și restul rotițelor, totul, de parcă, niciodată, nimic - în interiorul orologiului - nu avusese vreun loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
îi întreba de una, în vreme ce făceau plinul, ei răspundeau la alta ori zâmbeau buimaci, c-un aer îndatoritor. Păreau picați din lună. Automobilistul putea, desigur, să se întoarcă din drum, dar din motive necunoscute, precum și din toată comportarea sa, se desprindea limpede că nici nu se gândește la așa ceva. Privea uneori șoseaua ce se așternea în urmă și avea impresia că nu o să mai revină niciodată în locul de unde plecase. Avea în portbagaj tot felul de conserve, pesmeți, două lădițe cu fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]