3,056 matches
-
teritorială, s-a spus că Marea Neagră era un „lac turcesc”. Până la asediul Vienei (1688), Imperiul Otoman a cunoscut o extindere continuă. Capitala lui a fost orașul Constantinopol, numit și Istanbul. După această dată până la primul război mondial, când s-a destrămat, Imperiul Otoman a cunoscut o perioadă de continuă decădere, fiind numit de Franța, Anglia și Austria, „omul bolnav al Europei”. Turcii erau de religie islamică (vezi islam). Cei mai cunoscuți sultani au fost: Baiazid, Mahomed al II-lea, Soliman Magnificul
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Napoleon I va contribui la eliberarea lor de sub dominația otomană și i-au scris numeroase memorii, însă împăratul francez a făcut o alianță cu țarul Rusiei (1807), Alexandru I, prin care au împărțit Europa în defavoarea statelor mici. Astfel s-a destrămat mitul lui Napoleon de eliberator al popoarelor aflate sub stăpânire turcească. Una din cele mai importante moșteniri este Codul juridic, care stă la baza dreptului actual european. Înfrânt de aliați (Anglia, Rusia, Habsburgii) la Waterloo, a fost exilat mai întâi
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
populației românești și a maghiarilor, pe acest teritoriu au locuit din Evul Mediu până astăzi, aduși la ordinul regelui Ungariei, sași (vezi sași) și secui (vezi secui), pentru apărarea granițelor și pentru dezvoltarea econo-mică. În 1541, când regatul Ungariei se destramă, Transilvania devine principat autonom. După Pacea de la Karlowitz (1688), Transilvania intră în componența Imperiului Habsburgic (vezi Austria), apoi a Imperiului Austro-Ungar (din 1868), iar după 1918 va intra în componența României, alături de Moldova și Muntenia. Tratatul de la Maastricht - act semnat
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
importanță." ― Domnule Ionescu, e timpul să te retragi. CAPITOLUL II ABATELE BROWN ÎȘI SCOATE MASCA După ce înveli arma într-o cârpă moale de diftină, o puse în rucsac. Prin perdele se strecura o lumină udă. Nucu Scarlat pipăi buchetele brodate, destrămate pe alocuri. " Cu ce-și poate pierde cineva timpul, Dumnezeule! Și totuși era o femeie superbă... De obicei, astea bine făcute țin acul în mână de parcă ar fi un pește viu." Le avea de la prima nevastă. O căsătorie care durase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să nu-mi pară rău. Știu că mâine casa aceasta nu va mai arăta la fel, câteva zile va mai pluti un ușor parfum care să amintească de dumneavoastră, de poezia care vă însoțește fiecare gest, apoi totul se va destrăma. De ce vă trebuia tabloul acela afurisit? Ce vrajă blestemată v-a prins în mrejele ei? ― O să vă dați seama cândva, suspină Melania, probabil, prea târziu, că ați greșit. Domnii aceia executau ordinele unei necunoscute. Ce legătură am eu cu ei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
restaurante, cine i-a întrebat?! Mâncau în oraș. Râse din gît: Ăștia n-au deranjat pe nimeni la bucătărie. Stă praful de un deget pe mașina lor de gătit. Cristescu dădu drumul unui inel de fum. Urmări lung cum se destramă. ― E ceva ciudat... ― Totul e ciudat, declară sibilic Popa. Ținea ochii în pământ și clătina rar din cap: ― Uneori nu mai înțeleg nimic. Maiorul îl privi atent. ― Vă referiți la ceva anume? ― Nu... Vorbesc în general. ― Apropo de soții Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Păcat că nu fusese un bărbat prea deștept. Se plictisise îngrozitor cu el... Băiețelul închise cartea. Avea o expresie vizibilă de ușurare. "A terminat", gândi Melania Lupu. Imaginea elevei de 17 ani cu codițe blonde și cruce pe piept se destrămă. Plecă de la fereastră și începu să strângă serviciul de ceai. " Astăzi joci ultima carte, draga mea." * Afară se întunecase. Rămase nemișcat câteva clipe ascultând încordat. "E liniște. Au plecat toți... Valerica, unchiul Alecu..." Încercă să-și amintească chipul lui. I
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă persecută acum, dar peste care am trecut repede atunci. M-am sculat, mi-am aprins o țigară și m-am dus la fereastră. Încă nu se făcuse ziuă. Noaptea mai atârna deasupra mării ca o zdreanță murdară care se destrăma. La ora aceea pe țărm nu era nimeni. Doar pescărușii dădeau ocol stâncilor de marmură, unde urma să fie cimitirul cel nou. Brusc, mi-am amintit de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
guvernul pentru care lucrez nu vrea ca întregul proces de pace să se ducă pe apa sâmbetei din cauza acestor crime, de asta. — Știi, tatăl meu ar fi fost foarte bucuros dacă ceea ce numești tu „proces de pace“ s-ar fi destrămat. El îl numea „proces de război“. — Da. Dar nu ar fi fost bucuros să o vadă moartă pe soția lui, poate chiar pe fiul său, nu-i așa, oricât de mult v-ați fi contrazis? — Crezi că viața mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tău ca o plasă de paianjen, voi consimți să ajungem acum la o înțelegere. Dacă ești de acord, cinci sau șase dolari îmi vor fi de ajuns. — Sveterul meu a costat patruzeci de dolari, spuse tânărul, pipăind părțile care fuseseră destrămate de sabie. Ești pregătit să mi-l plătești? — Bineînțeles că nu. Să nu te mai angajezi niciodată într-o altercație cu un sărac. — Te-aș putea da ușor în judecată. — Poate că ar trebui să abandonăm amândoi ideea unui recurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca musca în lapte. Poate că ar trebui să te duci și să-l faci pe marinarul acela smintit să plece de pe stradă. Dacă îl prind autoritățile navale, vor descoperi că e un impostor și strategia noastră politică va fi destrămată. Ai grijă să dispară bufonul acela înainte de a face sa eșueze cea mai diabolică lovitură politică din istoria civilizației occidentale. — Da, da! strigă fericit tânărul. Mă duc și-i povestesc și lui totul. Când o să-i spun ce era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să bea ceva. Capitolul 1 Divizia 48 a Curții Superioare din Los Angeles era o cameră cu lambriuri din lemn, dominată de marele sigiliu al statului California. Camera era mică și dădea o impresie de prost gust. Covorul roșu era destrămat și brăzdat de dâre de noroi. Furnirul lustruit al boxei martorilor era crestat, iar unul dintre tuburile fluorescente era stricat, făcând ca boxa juriului să fie mai întunecată decât restul camerei. Jurații erau îmbrăcați obișnuit, în blugi și cămăși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care te făcea să crezi că avea să țină o veșnicie, Însă era mult mai greu să-i apreciezi ironia când nu erai tu cel care-i punea capăt. Faptul că mariajul trebuia să tărăgăneze mult timp Înainte să se destrame de tot Îți crea falsa impresie că mai există Încă o speranță, până când Îți dădeai seama că nu trăiai cu speranța În mai bine, ci cu speranța că suferința va lua În cele din urmă sfârșit pentru amândoi, ca fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu i-ar fi plăcut să fie cu Matt sau că nu l-ar fi găsit destul de atrăgător. Însă era ceva care lipsea, nu În sensul unui detaliu care lipsea dintr-un Întreg, ci În sensul că acel tot se destrăma În bucăți fără acea parte care lipsea. Poate că era prea multă mâncare filozofică. Oricum, Armanoush Își Înțelesese limitele; nu se putea cu nici un chip Îndrăgosti de Matt Hassinger. După ce a făcut această descoperire, a Încetat să-și mai pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fie așa de greu, de ce să fie întotdeauna doar un ideal îndepărtat, de ce să pară atît de imposibil, de ce să nu încercăm, de ce să nu credem că se poate, de ce să fie mereu o aspirație sau un vis ce se destramă cu fiecare moment, de ce să nu avem un pămînt așa rotund și verde albăstrui cum e care să se rotească în armonie și înțelegere, natural și universal valabil miraculos, de ce să fie pacea doar un cuvînt invocat atît de multe
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
iluzie... Iluzia... ce este iluzia? Și ce este de fapt concretul, ce ar fi realitatea? Dacă iluzia poate ajunge să ofere mai mult decît realitatea și realitatea pare doar o iluzie, iluzoriul devine mai mult decît real și realul se destramă în nesemnificativ. De altfel, nelămurirea generată de ambiguitate nu este totuși echivalentul relativului. Pentru a progresa trebuie să înțelegi. Pentru a înțelege trebuie să te lămurești. Pentru a te lămuri, trebuie să depășești aparențele încremenite ale concretului superficial. Ajungi la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
știe acum că ea ar vrea să rămînă amîndoi mai departe împreună, vede și simte acest lucru și asta e o dovadă că iubirea există, anume pentru el. Află, cu această ocazie, că distanța nu are importanță și îndoiala se destramă în fața iubirii, că lumi paralele pot exista foarte aproape și chiar întregul univers poate să devină într-o clipă nou și strălucitor, plin de însuflețire și viață... de ce? Păi așa bine, pentru că iubirea există... ea vrea să fie amîndoi și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
o idee, o imagine, un vis iluzoriu al verii... de ce? nu știu. Oare să fie din cauză că iubirea e ceva atît de important, atît de esențial și totuși atît de ușor de pierdut, încît dacă nu o prețuiești într-adevăr, se destramă și se șterge la fel ca o iluzie a căldurii intense?... Mă uitam ieri la apusul de soare și culorile sale... ce frumos și cît de măreț poate fi cerul colorat uneori și cît de mici, de insignifiante sentimentele sau
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
machiajului strident, iar ea l-ar fi aplicat cu bună credință. În plus, purta și costumul aferent ce părea transmis din generație în generație. În lumina stației de poliție, rochia ei de mătase roșie, atât de veche încât practic se destrăma, părea mai degrabă un semn al sărăciei decât al viciului. Faldurile prea mari și trena murdară stârneau ridicolul, la fel cum o făceau și pălăria de paie deșirată și umbrela de soare hodorogită. În răspăr jalnic cu toate acestea, subminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de artă, călătorește des În China. — Deci are mai multe În comun cu tine. — Da. Sunt cel mai valoros artist al lui. Mă respectă enorm. E un tip de modă veche, foarte serios, a suferit Îngrozitor când familia s-a destrămat și și-a părăsit copiii. Cred că soția lui Îl Înșela când era plecat, ceva de genul ăsta. O zgripțuroaică de primă clasă. Așa că acum vrea să ia lucrurile mai ușor. Vrea să se asigure că mă cunoaște foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a găsit un argument pentru căsătorie. Clădirea Înaltă În care locuia era populată, În cea mai mare parte, de celibatari sau divorțați. Își aminti cum, timp de cincizeci de ani, comuniștii Îi pedepsiseră pe cei atât de nesăbuiți Încât să destrame o familie și să păteze imaginea „omului nou“. Cei divorțați erau o raritate, proscriși În lumea comunistă. Oamenii care se căsătoreau pe vremea aceea o făceau pentru totdeauna - era ca o călătorie, numai dus, spre Siberia. Kitty Își dorise ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-și da seama cât de mult Înseamnă pentru bărbații lor, pentru a vedea cât de romantic și de inventiv e bărbatul lor În comparație cu alții. Bărbații intră Într-un fel de frăție a cheltuielilor uriașe, așteptărilor ridicate și a durerii. Se destramă relații, oameni care n-ar avea ce să caute Împreună se reunesc pentru o noapte. În ziua de Sf. Valentin, devreme, Kitty primi un telefon de la Ben Cantor, prietenul medic pe care Încercase să-l cupleze cu prietena ei Corinne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mă persecută acum, dar peste care am trecut repede atunci. M-am sculat, mi-am aprins o țigară și m-am dus la fereastră. Încă nu se făcuse ziuă. Noaptea mai atârna deasupra mării ca o zdreanță murdară care se destrăma. La ora aceea pe țărm nu era nimeni. Doar pescărușii dădeau ocol stâncilor de marmură, unde urma să fie cimitirul cel nou. Brusc, mi-am amintit de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la radio. Mai are În depozit niște imagini Încă netestate, printre ele, siluetele Înlănțuite dar cețoase ale Milenei și a lui Tiffany, mai ales a Milenei. Pornește micul televizor de pe bibliotecă și o prezentatoare de la CNN dă buzna În cameră, destrămînd atmosfera de intimitate. Imagini de străzi pline de demonstranți. — Milosevic a părăsit palatul, exultă prezentatoarea, iar protestatarii au ocupat fosta reședință prezidențială. Bombardamentele NATO au Încetat pe tot teritoriul fostei Iugoslavii. Susan țîșnește și Își aruncă brațele În jurul gîtului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
semn s-au surpat albăstrimile cerului, și minutarele vremii treceau ca tăișuri prin toată făptura, în anii aceia, poetul voi să uite de semeni și vatră. În anii cumplitelor pâcle când pământenii cu sfânta lor omenie și carne s-au destrămat fără număr, și viața - atâta s-a stins de-ar fi fost, vai, tocmai de-ajuns ca duhul să prindă trup pe pământ. Poetul, cu numele șters și pierdut, s-a retras sub pavăza muntelui, făcîndu-se prieten înaltelor piscuri de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]