2,337 matches
-
asta și în aialaltă? Ca și cum ți-ar fi frică...“. „Frică?“ „Da, frică să nu pună mâna omu’ pe tine și să nu te oblige la nu știu ce nu vrei tu să faci. Dar ai fi putut să pricepi până acuma că detest să te oblig la ceva și că nici nu sunt în stare s-o fac și nici nu s-ar putea să te oblige careva, chiar dacă ar dori-o. Însă ție nu ți-e gândul decăt la libertatea aia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
hainele groase, intra cu pași mărunți în camera lui, se așeza pe un scaun pliant. „Ai să mă-njuri că nu te-am anunțat“, spunea. „Nu. Dar nu-mi place să fiu luat prin surprindere, am impresia că sunt spionat. Detest asta.“ Se uitau unul la celălalt și Ioana își ștergea nasul cu o batistă mare bărbătească. „Da’ n-am mai putut sta acasă. I-am făcut o vizită Monicăi, dar și ea pleca la Răzvan și am mers o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu trebuie să-și calce cuvântul dat. Era aproape sigur că după acele luni se va căsători cu Ioana Sandi. Se temea de căsătorie, dar avea s-o facă. Până la urmă avea să accepte și el compromisul pe care îl detesta. S-ar putea spune că era laș și că nu trebuia s-o lase să se apropie de el și să-l iubească și că trebuia s-o avertizeze. Nu-i spusese pentru că ea n-ar fi înțeles, altfel îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nu-i spusese pentru că ea n-ar fi înțeles, altfel îi vorbise despre Domnița, în termeni foarte vagi. Nu-i spusese pentru că știa că oricum așteptarea lui era zadarnică și ar fi ridicat o stavilă inutilă între ei. Femeile își detestă rivalele pe care, chiar dispărute, le cred cu o putere mai mare asupra iubiților lor. Dar era promisiunea față de el însuși înainte de orice. Știa că s-ar fi scârbit de el însuși dacă ar fi încălcat-o. Era încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vină, începând să aștepte efectiv cu vreo oră înainte și privind întruna ceasul, temându-se să nu se întâmple ceva. Îi transpirau palmele, și le ștergea întruna de o batistă sau de pantaloni. Punea de fiecare dată răul înainte și detesta întârzierile oricui, imediat se gândea la un accident, sau ceva neapărat sinistru și îl apuca panica. Pe măsură ce se apropia momentul simțea în el emoție și teamă și își ștergea tot mai des palmele transpirate. A sosit la timp, a îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
speriat. O vreme s-a lăsat cuprins de furie, se învârtea în cerc prin cameră, fumând. Și-a zis că s-o fi defectat telefonul și n-are cum să-l anunțe. S-a îmbrăcat, să-i facă o vizită. Detesta să se ducă undeva neanunțat, dar putea fi un caz de forță majoră. Apoi s-a gândit că ea l-ar putea căuta în răstimpul ăsta, mergând la un telefon public și spunându-i gâfâind exact ce el știa, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uitat și a iertat totul, așa că nu cred că vom avea probleme astă seară din partea asta. Medicii spun că e din nou un om normal, mai mult sau mai puțin. Mortimer auzi cât de găunos îi sunau vorbele și se detestă pentru asta. Chiar în după-amiaza aceea văzuse dovada că sora lui încă nu era normală, când o surprinsese hoinărind prin cele mai îndepărtate și sălbatice zone ale domeniului. Mortimer ieșise din cimitirul câinilor și tocmai voia să se îndrepte spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pot. Simon îi puse înțelegător mâna pe braț. La cafea, spuse: — După ce îți vei face mâna cu romanul ăsta, ce-ar fi să scrii o carte despre ce înseamnă să fii mamă? E un gen foarte căutat acum. Hilary le detesta pe majoritatea femeilor, considerându-le mai degrabă concurente decât aliate, și de aceea se simțea întotdeauna în largul ei la Heartland Club, plicticoasa și scorțoasa instituție dominată de bărbați, unde vărului ei Henry îi plăcea să-și pună la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ai făcut barbară în pamflețelul tău din Independent. Alan publicase recent un articol despre declinul serviciului public de radiodifuziune intitulat „Barbarii sunt în fața porților“, în care Hilary era dată ca exemplu (spre deliciul ei, trebuie să spunem) pentru tot ce detesta el în climatul cultural actual. Nu mă dezic de nici un cuvânt din articol, spuse el. Și tu știi prea bine că o meriți. Ai umplut mult spațiu editorial de-a lungul anilor cu atacuri împotriva mea - eu ca arhetip, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rămăseseră majoritatea efectelor mele personale În timpul călătoriei din vară. Toate hainele mele pentru interviuri erau făcute vraf pe canapeaua lui Lily. Încercasem să Îi spăl vasele, să Îi golesc scrumierele și să cumpăr cutii de Înghețată Häagen-Dasz ca să nu mă deteste, dar mi se părea corect să o scutesc din când În când de veșnica mea prezență, așa că stăteam la Alex În timpul weekendurilor. Ceea ce Însemna că toate hainele mele pentru plimbările duminicale și trusa de machiaj erau la el acasă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cum se făcea că Întreaga lume se topea și devenea inexistentă și că tot ceea ce rămânea atunci când toate celelalte dispăreau era Runway. Și era cu atât mai greu de explicat fenomenul atunci când mă gândeam că Runway era, de fapt, ceea ce detestam cel mai tare pe lumea asta. Și totuși, era singura care conta. — Uite ce e, trebuie să mă duc Înapoi la Joey. Are doi prieteni În vizită și probabil că au dat deja casa peste cap. — Joey? Asta Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încerce să se urce În tren. De obicei lua un autobuz și mergea mult pînă acasă, În Streatham. Astăzi Însă era marți seara, și marțea lua metroul și se ducea În White City, să ia ceaiul cu fratele ei. Dar detesta metroul, nu putea să sufere Înghesuiala, mirosurile, mizeriile și vîrtejurile neașteptate de curent. La Marble Arch, În loc să coboare În stație, se duse În parc și se plimbă pe aleea de lîngă trotuar. Parcul arăta minunat, cu soarele tîrziu apunînd deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
puseră instrumentele jos; soarele se tîra Încet pe cer, iar umbrele se Întindeau pe pămîntul galben. Dar, În cele din urmă, panica nefericită scăzu În intensitate. Întunericul din ea se micșoră și se strînse. „Ce idioată ești! Julia te iubește. Detestă doar bestia din tine, monstrul ăsta ridicol... Își mișcă din nou Încheietura mîinii Încît să atingă insesizabil coapsa Juliei. Aceasta rămase nemișcată o clipă, apoi Își lipi Încheietura de a lui Helen. Lăsă cartea și se ridică În cot. Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În Sala D. Apoi se uită la Duncan. N-aș fi crezut, Pearce, că o să ajung să te văd cum te iei de Hammond și Giggs. Și asta pentru domnul Mundy! Ar fi foarte mișcat. Duncan tremura puțin, de fapt. Detesta certurile și confruntările, dintotdeauna fusese așa. — Hammond și Giggs m-au enervat. Domnul Mundy e un tip de treabă. E mai bun decît domnul Garnish și alții, oricine o să-ți spună asta. Dar Fraser Își țuguiase buzele. — Îl prefer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
potolul, gagico“, mi-a spus o fată Într-o cafenea Într-o zi; jur că și ea a fost la pension. — Așa oamenii se simt mai bine, cred, zise Helen zîmbind. E un alt gen de uniformă. Julia se strîmbă. — Detest pasiunea asta pentru uniforme. Uniforme, brasarde, medalii. Credeam că tocmai acestui impuls militar, care a răsărit În Germania, ne-am Împotrivit! Sorbi ceaiul și apoi fu pe punctul de a căsca. Dar probabil că iau lucrurile prea În serios. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
toți În băieți, nu-i așa? Lacul de-acasă, cînd eram copil, Îngheța uneori. Era mai mare ca ăsta. Sau mie mi se părea mai mare atunci. Tommy, Gerald și cu mine ieșeam și mergeam pe el. Sărmana maică-mea! Detesta chestia asta, credea c-o să ne Înnecăm cu toții. Eu nu-nțelegeam. Toți băieții pe care i-a cunoscut au fost omorîți unul după altul... Ți-e frig? Helen tremură. — Puțin, dădu ea din cap. Kay se uită În jur. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Căscă, de parcă ideea o plictisea peste măsură; apoi se duse la fereastră și trase perdeaua. Helen văzu că În scîndurile acoperite cu talc cenușiu erau mici spărturi, și Julia Își lipise ochiul de una, Încercînd să se uite afară. — Nu detești serile astea? o Întrebă ea. CÎnd nu știi dacă sună Alarma, și toate celelalte? E ca și cum ai aștepta o execuție care ar putea sau n-ar putea avea loc. — Ai vrea să plec? zise Helen. — Dumnezeule, nu! Mă bucur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
buzunarul interior al hainei. Apoi le bătu ușor. Acum mă simt În siguranță. — Dar dacă o să fi lovită? Atunci n-o să-mi mai pese deloc. Își trase mănușile. Ești gata? O luă Înainte pe scări. CÎnd deschise ușa, zise: — Oarecum detest chestia asta. Să Închidem ochii și să numărăm, pentru că se presupune că... și rămaseră acolo, pe treaptă, cu fețele Încordate, rostind, Unu, doi, trei... CÎnd trebuie să ne oprim? Întrebă Helen. —... doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece - acum! Deschiseră ochii și clipiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strîngîndu-le tare, aproape nebunește - ca și cum cineva s-ar fi prins de o mîna sau o bucată de piele, orbește, cu durere sau suferință. — Kay, spuse ea... — Știu, zise Helen. Dar, pur și simplu nu mă pot abține, Julia! Și mă detest pentru asta, dar nu mă pot abține! Dacă m-ai fi văzut azi. A fost atît de bună. Iar eu nu mă gîndeam decît la tine. Îmi doream să fii tu! Doream... Se opri. O, Dumnezeule! Pentru că simțise foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spune la fel, bănuiesc, și unui tip care ar veni la dumneavoastră cu un caz de... dinte care crește spre interior? — S-ar putea și asta, foarte probabil. Ați, ați...? Disputa continuă. Viv stătea În picioare și nu spunea nimic, detestînd totul, detestîndu-l pe Reggie și privind În pămînt. În cele din urmă, domnul Imrie fu de acord să ia cele zece lire sub formă de cartele de haine: Reggie se Întoarse cu spatele și scoase un mic teanc ascuns, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Vorbește mai Încet! Cuvintele ei erau ca o palmă. Helen se așeză și-și luă capul În mîini. Ce naiba mi-ai făcut, Julia? spuse ea În cele din urmă, Încă tremurînd. Ce-ai făcut? Eu Însămi nu mă recunosc. Îi detestam pe cei care făceau ce mi-ai făcut tu. Credeam că sînt probabil cruzi sau nepăsători sau lași. Dar nu vreau să fiu crudă cu Kay. Și mi se pare c-o fac, pentru că-mi pasă, Îmi pasă mult! Țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
moravurile”. Mai aproape de vremurile noastre, academicianul Mihail Ralea nota că râsul, sub învelișul spiritului, este poate cea mai înaltă formă de civilizație, un derivativ ingenios pentru impulsivitate și violență. Râsul și Inchiziția nu sălășuiesc laolaltă. Democrația încurajează râsul, tirania îl detestă și îl oprimă. Câteva cuvinte despre autorii epigramelor selectate. Înzestrați cu spontaneitate, cu spirit de observație, cu capacitate de analiză și sinteză, dar, mai cu seamă, cu simțul umorului, prin catrenele adunate între coperțile cărții, ei vădesc originalitate, percutanță, finețe
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
ce s-o sar. Sex(agenar), pe plajă Admiră moșul în călduri Un stol de blonde dezbrăcate; De când nu-i apt de aventuri, Așa se umple de păcate. Mărturisire la vârsta a treia Eu nu roșesc în fața damei Ce azi detestă impotentul, Fiindcă muza epigramei O satisfac doar cu talentul. Lamentare (Creatorului) Când mi-ai croit din coastă-o soață, Și carne mai aveam pe oase, Dar Eva-mi face-așa o viață, Că-mi numeri coastele rămase. Păcatul lui Adam
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
În pat, cu mânuțele la urechea stângă. Vomă peste tot: pe cămășuța ei, pe plăpumioară - of, Doamne, plăpumioara Barbarei - pe păturică, pe oaie, pe hipopotam, chiar și În păr. Se uită la mine cu o privire Îngrozită și rugătoare: Emily detestă să-și piardă demnitatea. Mi-e rău, mami, nu mă lăsa să-mi fie din nou rău, mă roagă ea. O duc În brațe până În baie și o țin deasupra WC-ului, având grijă să nu se atingă de margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de la masă, mi s-a părut mai sigur să o las să se stingă precum chemarea unui corn de vânătoare. Donald și-a Împins ochelarii pe nas și și-a pus o porție de păstârnac, pe care știu că-l detestă. Barbara și-a dus mâna la gât, Încercând parcă să acopere roșeața produsă de șoc. Nici dacă i-aș fi anunțat că mi-am băgat implanturi cu silicon În sâni, că sunt lesbiană sau că nu-mi place Alan Bennett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]