1,915 matches
-
care povestim. Acolo se află el. Sub un trening mătăsos, lucios. Pe terasă, cea mai mare parte a oamenilor nu luau în seamă ocupația originală a omului nostru care, chiar în acest moment, își aranja testiculele în pantaloni și râgâia dezamăgit. De ce e dezamăgit, nu știm. Nici n-o să aflăm prea curând. Cetățeanul nu pare prea dornic să dea explicații cuiva. Deloc nu pare. Doar să-i tulburi ocupațiunea și te ia din voleu. De nu te vezi te arde. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Aurica, cu nume schim bat pentru ocazie În Aura (mistica „aură“ a teozo filor), fata pilo tului din port, Înamorată până În călcâie de un zănatec aiurit și bun de gură, căzută la picioarele acestuia, tre zi tul din visurile sale, dezamăgit, mut și consternat, cu ochii la acest „idol negru“ al său zăcând jos și sfărâmat... Am descoperit În mijlocul femeilor mai mult ca oriunde și am beneficiat chiar, În formațiunea mea și mulțumită lor, de un instrument rar de investigație a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
era pustiu la ora aceea - ca și cum vipia îi alungase pe toți amatorii de plajă, silindu-i să rămână acasă, ascunși la umbră, în cotloane răcoroase. Cei doi băieți s-au retras în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau să-și tragă nițel sufletul după ce bătuseră atâta drum degeaba, prin dogoarea de iad. Și-au aprins câte o țigară. Carpați fără filtru. Au tras adânc fumul în piept: fumau ca niște bărbați, nu ca niște țânci mucoși. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
își încearcă puterile cu cartea îngerului. Toți se străduiesc din răsputeri, dar cât de puțini dintre ei reușesc: unii nu sunt capabili nici să deschidă cartea, alții izbutesc s-o deschidă, dar dau pagină după pagină zadarnic, sunt uimiți și dezamăgiți, căci nu găsesc nimic scris înăuntrul cărții; în fine, doar puțini, puțini dintre străini ajung să descopere slove cu înțeles în cartea ciudată. Acestei îndeletniciri Lazarus îi rezervă câteva ceasuri în fiecare zi: cu o îngerească răbdare el îi întâmpină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
l-a supus la probă, întrebându-l direct, morocănos: -Bă, pe cine vezi tu aicea? -Pe dumneavoastră, tovarășe prim-secretar, să trăiți! a răspuns omul disciplinat, fără să priceapă sensul întrebării. -Bine, pleacă la postul tău, i-a ordonat Cameniță dezamăgit. Era clar, doar el îl zărea pe înger. S-a întors cu o înfățișare de copil temător spre musafirul său nefiresc și a vrut să-l descoase, ce scop are sosirea lui acolo: dar s-a simțit brusc copleșit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ruinele unui templu antic roman, pe malul golfului. A fost foarte frumos. Buzunarele îmi sunt doldora de tot felul de ciobulețe istorice. L-am rugat pe Mihai să te sune din Constanța la telefon. Săr mană Mămică, ai fost pesemne dezamăgită când ai auzit o voce străină. Dar mai bine străină decât a nimănui, iar mie, ca să te sun de aici, îmi e pur și simplu imposibil: telefoanele sunt la 15 kilometri distanță. Te sărut, draga mea, al tău - Petia. Primele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și a început să ne lovească pe unde nimerea. Spune mă, de câte ori, spune mă, spuneeeee! Și ne-a lovit în neștire până când, nemaiputând suporta loviturile primite, am căzut la podea toți patru. S-a oprit și el, mirat și foarte dezamăgit și revoltat de faptul că dispăruse "obiectul" cercetărilor sale detectiviste și că nu-și mai putea demonstra abilitățile și performanțele la care ajunsese în mânuirea bastonului cauciucat. Păcat. Ce cobai slăbănogi, domnule! Plăvanul era cuprins de o efervescență paroxistică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe saltele de paie, doamnă Condor. Extraordinar! Nu-mi vine să cred că în secolul al XX-lea mai există asemenea monstruozități... Cu iluziile spulberate și speranțe nebuloase privind șansele oferirii unui suport moale și călduț rotofeiului șezut al domniei sale, dezamăgită și descurajată, doamna Condor a acceptat varianta A, implicit cohorta de neajunsuri generate de o suprafață dură asupra căreia se exercita o presiune direct proporțională cu greutatea trupului ei generos, bine rotunjit. Și iarăși ne-a expediat repezit și insistent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera la suferințele semenilor săi; era însuși Iisus Hristos ajuns bătrân, bătrân care umbla nefericit de colo-colo prin lume cu bastonul lui de salcâm, constatând profund decepționat, îndurerat și dezamăgit că a fost păcălit și el ca și toți ceilalți muritori; că sacrificiul lui prin crucificare nu a fost decât un spectacol inutil și dureros, de o calitate îndoielnică și că oamenilor nu le-au fost iertate păcatele, că lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai 1968 era student la filozofie la Paris, o perioadă a vieții despre care însă nu vorbește prea mult. Urmează o mulțime de meserii, mai mult sau mai puțin oneste. Trăiește o perioadă "comunismul" în Polonia, de unde se întoarce profund dezamăgit și însoțit de un câine ciobănesc imens, galben, blazat de atâta bunăstare elvețiană. Mă întreabă dacă nu pot să-i fac rost de un ciobănesc mioritic din România, "polonezul" fiind bătrân, pe moarte. De circa 15 ani frizer în Carouge
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gips ale unor Madone kitsch, câțiva sfinți roși de cari și alte asemenea materiale fără nici o valoare de "piață". Tânăra femeie de afaceri, cu ochelari design și pantaloni de firmă ce-i pun în evidență posteriorul seducător, întreabă pe jumătate dezamăgită, pe jumătate panicată: dar nu mai aveți nimic de secol XVII sau XVIII, artă franceză, nimic? Întrebare la care bătrânul preot catolic cu ochi lăcrămoși și nasul umed, ghid prin pântecele catedralei, răspunde: Nu mai avem nimic, pivnițele sunt goale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe zi pentru imobilizarea sa la pat, am găsit-o într-o seară adormită în fața telejurnalului. Un firicel de salivă roșie i se prelingea pe bărbie. În urma acestei noi embolii, însuși președintele a încetat să-i mai vorbească din ecran, dezamăgit probabil de căderile sale repetate în adâncurile bolii. Mama mea nu era o mamă eroină. Dar nici victimă nu era, după cum aveam să aflu în decursul celor mai mult de douăzeci de ani de boală. Își explica boala ca fiind
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai întâi pe ei înșiși în plan moral și spiritual. -,,Îngrijește-te de spiritul tău și cele necesare traiului îți vor fi date înzecit” . -,,Împărățiile nu se vor schimba dacă nu se vor schimba mai întâi oamenii” . Oamenii au rămas dezamăgiți; ei așteptau pe cineva care să le dea, să-i facă fericiți, nu pe cineva care să le spună cât de multe erau de schimbat în viața lor. (La fel ca și astăzi, oamenii își plâng sărăcia, își plâng nedreptatea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
interior.» După înăbușirea revoluției, Curtea dela Viena a păstrat față de români o atitudine echivocă, temporizând, răspunzând cu întârziere, și numai în parte la cererile românilor transilvăneni. Mulți dintre urmașii celor căzuți în lupte fură lăsați în voia soartei. Avram Iancu, dezamăgit, refuză orice răsplată pentru el; mai mult chiar, vine în conflict cu autoritățile împărătești care îl umilesc și îl tratează în mod nevrednic ținându-l închis la Alba Iulia în aceeași temniță în care fuseseră închiși cândva Horia, Cloșca și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să te ajut să 211 depășești acest viciu oribil. A reușit să-ți stăpânească mintea. A fost mai puternic decât tine. Acum nu-ți rămâne decât să-ți jelești trecutul, iar eu am rămas cu un gust amar, am rămas dezamăgită. Leon era tăcut ca un mormânt. Asculta cu ochii mari, ieșiți puțin din orbite, dezamăgit și totodată confuz. În urmă cu câteva săptămâni îl implora să urmeze niște etape clare spre a găsi o cale de ieșire din acest impas
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
A fost mai puternic decât tine. Acum nu-ți rămâne decât să-ți jelești trecutul, iar eu am rămas cu un gust amar, am rămas dezamăgită. Leon era tăcut ca un mormânt. Asculta cu ochii mari, ieșiți puțin din orbite, dezamăgit și totodată confuz. În urmă cu câteva săptămâni îl implora să urmeze niște etape clare spre a găsi o cale de ieșire din acest impas. - Ai încredere în mine, te rog! O să-ți spun exact ce trebuie să faci. - Știu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și ăsta un motiv. Nu crezi? - Ăsta, cum spui tu, iese din calcul. Nu pot ghici secretele ascunse și tăinuite de căpșorul tău. - Nu vreau să te dezamăgesc. Te rog să nu-ți faci prea multe speranțe! Ai să rămâi dezamăgit. - Te-nșeli în privința asta. Eu unul pot suporta doar adevărul. - Poate nu mă ridic la standardele tale. Te-ai gândit la asta? Voi, tinerii bogați, judecați omul după criteriile voastre și mergeți uneori mult prea departe, până acolo cât vă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
II-lea; o fereastră largă, mare cât tot peretele, dă spre stradă; văd acoperișurile ca niște spinări de bibilici și marea sidefie și albastră cu sclipire de smalț. Prima persoană pe care am văzut-o a fost Irène. O Irène dezamăgită, nemulțumită, plină de amintirea Mangaliei de altădată, plângându se de o anumită promiscuitate care domnește în societatea ei, chiar și de Mircea, de talentul de a se face poftiți la masă al cuplului P., de libertinajul și „exhibiționismul“ grupului. S-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cutie de chibrituri, l-am întrebat: „Aveți și un ordin de percheziție? Că așa par lucrurile“. Și el: „Una fără alta nu se poate“. A percheziționat două rafturi - din fericire, cutia de bijuterii era goală, apoi a închis dulapul, foarte dezamăgit. În raftul al treilea erau discurile, discurile voastre. N-a văzut nimic! Era sâmbătă. Și atunci, toată după-masa, toată noaptea - am încercat să dorm între 3 și 5, dar timp de cinci nopți n-am putut închide un ochi - am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aducă Anul Sfânt al Papei cutare? Scrisorile tale mi-au fost balsam; gândul că ai știut să-ți faci prieteni e pentru mine o mare consolare. Din punctul ăsta de vedere, eu sunt o ființă infirmă. Nu suport să fiu dezamăgită când încerc să mă apropii de cineva. Apare mereu ceva care mă șochează: un cuvânt pe care tu nu l-ai fi spus, un gest, o atitudine, o tăcere care mă jignește, ceva ce nu se potrivește cu ceea ce aștept
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și cu fetele ei și am să încerc să ți le trimit. După masă, am flecărit în atelie rul-re fec toriu. Lenuța seamănă bine cu Maria; e mândră ca ea, își poartă semeț capul și este, ca și ea, o dezamăgită. În cadrul acesta înflorit, printre volburi, mușcate, dalii și rezedă, siluetele lor negre trec fără zgomot, discret - flori cernite și mobile. E ora care îmi place mie cel mai mult la țară: ora șase, când umbrele se armonizează cel mai bine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce mă privește, nu mai cred în eficeiența polemicii deschise, a luptelor critice de tranșee - cum, de altfel, consideri și tu. Dar în momentele extreme, dacă va fi necesar, nu voi da înapoi, deși - ți-o spun deschis - sunt prea dezamăgit de totala ineficiență a criticii. Paradoxal: cei criticați devin și mai bine lipiți în pătrățica lor (au tenacitatea cleiului) și au șanse și mai mari de a urca și a ne da nouă sfaturi. Simt nevoia să discutăm mai mult
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aferente: „Graiul faptelor”; „Spre Înalte cote morale”; „Conștiința - Înalt comandament”; „Șantierul - școală a muncii” ș.a. Ce părere ar avea cititorii zilelor noastre ai unui ziar oarecare (fără să pupe-n fund vreun partid!) dacă ar insera asemenea năzbâtii politruce? Foarte dezamăgit se declarase va fi fost și de lipsa unor chestiuni la care el, ca cenzor, ținea foarte mult În anul 1975 și În mijlocul cărora (culmea crudei ironii!) trăiește acum, În anul de grație 2013: „Mai puțin a fost oglindită lupta
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
respectivă. Caut pe Google, descopăr că România nu are reprezentanță în Ecuador și mă gândesc că dacă o vrea cineva recompensă pe pielea mea, se va lămuri rapid că nu au o pradă prețioasă și îmi vor da drumul complet dezamăgiți... Oricum, trimit câte un email informativ la Ambasada României din Columbia, Peru și UK și îmi cumpăr bilet la autobuzul de noapte către Shushufindi. După o noapte de călătorit, pe la 5 dimineața autobuzul va trece prin Lago Agrio (orașul cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la fel, deoarece trece la sectorul de probleme psihice și sentimentale unde ceva va trebui să apară nebalansat. Din nou, o mare de numere pare să descrie matematic stările mele interioare cele mai intime și din nou Leslie mă privește dezamăgită. „Mda... nici aici nu găsim prea multe probleme... Ingrid pare echilibrată în aspectele majore...”. Pe unul dintre ecrane apare un mesaj fugitiv aparatul produce uneori mesaje legate de persoana examinată care spune ceva legat de perceperea realității apoi dispare. Leslie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]