1,719 matches
-
așteaptă rândul. Alungate de societate, blestemate de neamurile lor, victime ale temperamentului social, bălți pentru scurgerile voluptății orașului, paznice ale cinstei familiilor trăiesc peste patru sute de făpturi prostite, leneșe, isterice și sterpe... Femeile aveau față de clienți o indiferență amestecată cu dezgust și ură. Și-au pierdut feminitatea, dar le-a rămas instinctul cochetăriei și se străduiau să placă, simulau dorința pentru că sufereau umiliri înjositoare din partea patroanelor, portarilor, polițiștilor, clienților. Nu de puține ori se antrenau în scandaluri, în orgii, făceau crize
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe care tocmai am lăudat-o? Am remarcat, zise el. Dar avem oare dreptate să aplaudăm, am întrebat eu, când vedem un bărbat căruia am refuza, ce spun eu, căruia ne-am rușina să-i semănăm, și când în loc să simțim dezgust, simțim plăcere și admirație?" (605d-e) " Dacă tu consideri că partea sufletului nostru pe care acum câtva timp încercam să ne-o calmăm forțat când eram noi înșine nefericiți, căreia îi este sete de lacrimi, care ar vrea să se lase
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în arenă și sângele său se scurge sub ochii îngroziți ai spectatorului, la teatru moartea este jucată. Totul este aici trucat. Spectatorii o știu și nu se emoționează peste măsură. Sfântul Augustin citează exemplul unuia dintre elevii săi care, din dezgust, n-a asistat niciodată la un spectacol de gladiatori. Forțat să meargă acolo de prietenii săi, n-a putut, spre marea lui surpriză, să reziste acestei "sângeroase voluptăți" care invada publicul. Genul acesta de spectacol îi inspira, în realitate, dezgust
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dezgust, n-a asistat niciodată la un spectacol de gladiatori. Forțat să meargă acolo de prietenii săi, n-a putut, spre marea lui surpriză, să reziste acestei "sângeroase voluptăți" care invada publicul. Genul acesta de spectacol îi inspira, în realitate, dezgust și repulsie. Or, întâlnind, în zilele crudelor și funestelor jocuri, din întâmplare, cum ieșeau de la un prânz, niște prieteni și tovarăși, aceștia, în ciuda refuzurilor hotărâte și a rezistențelor sale, l-au dus cu o blândă violență până la amfiteatru. "Degeaba, zise
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Refuzul miraculosului Teoreticienii clasicismului nu încetează să mediteze asupra condițiilor de credibilitate a acțiunii dramatice. Cu toții înțeleg să blameze miraculosul care nu este compatibil cu verosimilul. Deznodământul nu trebuie să rezulte dintr-o intervenție divină, altfel nu ar suscita decât "dezgustul" spectatorului, după cuvintele lui Chapelain, în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul. Racine explică, în Prefața la Ifigenia sa, că pentru a respecta verosimilul s-a îndepărtat de Euripide în concepția sa asupra deznodământului. În Ifigenia la Aulis, ca mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
iar sfârșitul îi este vesel. Astfel încât începutul tragediei este totdeauna vesel, iar sfârșitul ei este mereu trist; exact inversul comediei, al cărei început este intenționat destul de trist, pentru că este ambiguu, însă sfârșitul ei este, negreșit, frumos și vesel; una provoacă dezgust de viață, din cauza nefericirilor de care este plină; iar cealaltă ne convinge, dimpotrivă, să o iubim." Ca și în Antichitate, tragedia este considerată în epoca clasică, de docți cel puțin, ca fiind genul major, din cauza nobleței subiectelor și personajelor sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care nefericitul prinț își scoate ochii, și spectacolul acestor ochi scoși care ocupă în întregime al cincilea act la acești neasemuiți originali, ar ofensa delicatețea doamnelor noastre, care formează cea mai de seamă parte a auditoriului nostru, și al căror dezgust atrage cu ușurință cenzura celor ce le însoțesc." Cât despre Racine, el se scuză, în Prefața la Tebaida, scrisă pentru ediția din 1676, la doisprezece ani după crearea piesei, că a arătat, la deznodământ, scene a căror viziune riscă să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se simte îndemnat cu ușurință să-l deplângă pe un nefericit oprimat sau urmărit de o persoană care ar trebui să se intereseze de integritatea lui, și care uneori nu-i urmărește distrugerea decât cu neplăcere, sau cel puțin cu dezgust." (Discurs despre Tragedie) Eroul său își trăiește într-un mod dureros obligația de a comite un act de violență împotriva unei ființe dragi. Rodrigo, în cursul strofei pe care o înșiruie în cuprinsul stanțelor, se miră singur de natura excepțională
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
A. recurge aici la o deliberată și inteligent condusă subminare a structurilor și procedeelor consfințite. Cele șase părți, oricât de diferite între ele, încheagă o atmosferă de tragism existențial, perceput deopotrivă senzorial și intelectual, tragism ascuns precar în disperare și dezgust. Personajele au comportamente bizare și sunt purtate de un violent erotism pe cărările neverosimile ale cotidianului și ale banalului cel mai concret. Lirismul supravegheat și tehnica dicteului îl trădează fără încetare pe poet, deconspirare accentuată în prozele din Pianul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
ceea ce este intim străin în noi devine pur și simplu străin, când în locul acomodării cu zestrea noastră apare revolta împotriva „celui“ care ne-a înzestrat fără să ne consulte, și astfel când în locul iubirii de noi apar ura, disperarea și dezgustul că suntem fără să ne recunoaștem ca autori a ceea ce suntem - libertatea se întoarce împotriva condiției ei gravitaționale, vrea să se emancipeze de ea și să se afirme ca libertate pură. Duelul dintre ceea ce este gravitațional în mine și libertatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de învățămînt din România acelui timp) era extrem de naționalist. Educația lui naționalistă a suferit totuși cîteva lovituri. Am menționat vizita Bătrînului Ion Brătianu. O dezamăgire și mai mare a constituit-o vizita regelui Carol I la Iași. Își amintea cu dezgust de gloata de români și evrei instigată de opoziția politică dedîndu-se la cele mai urîte gesturi și aruncînd cu roșii și cepe putrede și cu ouă stricate în cortegiul regal. Garda Regală și armata făceau paravan ca să apere simbolul națiunii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
La Königsberg, Iorga a discutat cu germanii de acolo, sesizînd periculoasa naivitate a Germaniei lui Wilhelm II. Germanii i-au vorbit despre destinul Germaniei "de a fi pe mare și pe oceane". În 1899, Iorga a plecat la Viena, unde dezgustul său față de vienezi a fost compensat de tezaurul de documente (asupra istoriei Transilvaniei și a lui Mihai Viteazul) descoperit în arhive. Apoi la Innsbruck, unde a scris "practic dintr-o suflare" istoria Chiliei și a Cetății Albe, clarificînd istoria medievală
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ci chiar și propriul lui cumnat, Ștefan Bogdan, care a trecut la liberali 15. Era oare vorba despre lipsa de înțelegere a lui Iorga în privința a ceea ce înseamnă în politică o mașină de partid sau (conform spuselor familiei sale) despre dezgustul lui din toamna lui 1918 față de "Eventualiști" și "Conjuncturiști" și de succesul lor în politică? Erorile tactice ar fi putut fi remediate. La București, lui Iorga i se deschideau în față posibilități mult mai mari decît confruntările cu Cuza sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Alba Iulia de Maniu și Mihalache în mai 1928. Sute de mii de oameni au participat la această mare întrunire politică antiliberală. Iorga nu a acceptat să participe 209, refuzul său datorîndu-se animozității crescînde dintre el și Maniu, ca și dezgustului său profund față de populism. Iorga remarca mai tîrziu că întrunirea de la Alba Iulia s-a desfășurat "după cea mai bună tradiție revoluționară transilvăneană". Ceea ce nu era deloc un compliment. Masa de oameni adunată la Alba Iulia voia să organizeze un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Războiul pentru independența României (București, 1927). A scris apoi Scurtă istorie a micii Armenii (Paris, 1930). Cartea aceasta se baza pe memorandumul pregătit de Iorga pentru armeni în timpul Conferinței de Pace. Pamfletele politice scrise de Iorga în perioada aceasta ilustrează dezgustul său față de politicianism și de Suprafanar menținute în viață de un proces pseudodemocratic și de partidele democratice, așa cum demonstrează el în Din originile politicianismului român (București, 1928). În sfîrșit, asistăm la o tristă slăbire a credinței lui Iorga în posibilitatea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe Iorga să intre în guvern și a încercat să justifice dizolvarea Adunării efectuată "cu anticipație". Iorga a subliniat zadarnic absurditatea măsurilor luate 46. Atunci cînd s-au organizat alegeri noi și a fost declanșată o campanie electorală violentă, în ciuda dezgustului său, Iorga li s-a alăturat de dragul politicii regelui, goga-cuziștilor, partidului lui Vaida și liberalilor doctorului Angelescu, cu scopul de a se opune Legiunii și lui Maniu. O dată alegerea făcută, Iorga a început să-și utilizeze calitățile de luptător prin intermediul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
predominant rurală din regiune. și astfel, spre deosebire de mai toate partidele socialiste sau social-democrate din Europa, social-democrații scandinavi nu au fost dezavantajați de antipatia instinctivă față de țărani ce caracteriza toată stânga europeană, de la remarcile lui Marx despre „idioțenia vieții rurale” la dezgustul lui Lenin față de „culaci”. Mizeri și Încrâncenați, țăranii din centrul și sudul Europei interbelice au format un electorat facil pentru naziști, fasciști sau populiști agrari de o zi. Însă fermierii, arendașii, cherestegii și pescarii la fel de necăjiți din nordul Îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
feței, la oarecare distanță, în timp ce întoarce privirea în cealaltă direcție. Acesta este gestul care conferă tensiune compoziției, Salomeea pare să execute o figură de dans, expunând trofeul fără să se uite la el, ca și cum acesta i-ar inspira oroare sau dezgust, realizând astfel un cuplu de forțe din care rezidă tensiunea irepresibilă a atracției-repulsie. Dincolo de o posibilă influență maillolistă, tema este tratată neconvențional. Pe de o parte, Salomeea ne recomandă spectacolul ororii, pe de altă parte, încearcă să-l țină la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
referă la un sentiment și la gândurile pe care acesta le antrenează, la stările psihologice și biologice și la măsura În care suntem Înclinați să acționăm. Goleman realizează o clasificare a emoțiilor după cum urmează: mânia, tristețea, frica, bucuria, iubirea, surpriza, dezgustul, rușinea. Definiții ale inteligenței emoționale Termenul “inteligență emoțională” a fost formulat pentru prima dată Într-o teză de doctorat, În S.U.A., În 1985 de către Wayne Leon Payne. Acesta afirmă că suprimarea masivă a emoției În lumea civilizată a Înăbușit creșterea
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]