2,185 matches
-
am zis cu ciudă. Și m-am pornit să strig din nou. Acum nu se mai auzea nimic, nici un zgomot în afară de strigătele mele și de zgomotul mării care fierbea mai departe în jurul meu. Șalupa se îndepărtase și m-a cuprins deznădejdea. Vasăzică, nu mă auziseră. N-am apucat să-mi termin gândul și a trebuit să mă țin cu toate puterile de marginea bărcii ca să nu mă răstorn. Un vai mai mare decât cele de până atunci lovise barca dintr-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și să ții seama nu numai de trecerea, în mare, a timpului, ci chiar de alterarea pe care ar putea-o aduce clipa. Clipa și ispita. Pentru că numai astfel, alăturându-le, poți înțelege disperarea de-a te dărui iubirii, aproape deznădejdea de-a o face și teama paralizantă de acțiune, care uneori ia forma moralității dezordonate. Închis în el din principii morale? Nu, este posibil să fi fost la început, să fi avut tendința mai degrabă, ce fusese de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
multă vreme depășită. Se afla deja la extrema cealaltă, donjuanescă, gustând parfumul și imediat părăsind floarea care se arăta mult prea grabnic ofilită și incapabilă să-l rețină ori chiar nedoritoare să-l rețină. Dar mai ales în extrema aceasta deznădejdea îi tulbura adâncurile sufletești. S-ar putea spune că trăia în două planuri diferite, niciodată suprapuse, deși mereu prezente împreună: unul - dorința firească de iubire, acaparatoare și nemărturisită; celălalt - incapacitatea de a-i suprapune realul, fie pentru că era prea îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și aceea a destinului au putut deveni una, revelându-se pământescului într-o concomitență înfricoșătoare ca o indestructibilă unitate dintre vină și pedeapsă.“ ÎHermann Broch). Și tot Hermann Broch: „...fiindcă el rămâne pe loc în rătăcirea-i imobilă, încătușat de deznădejde și încătușat de hazard, țintuit de toată grozăvia erorii, oh, cu toate acestea și cu toate acestea, nimic nu se urmează fără necesitate, deoarece necesitatea implicată în sufletul omenesc, deoarece necesitatea implicată în misiunea omului guvernează tot ceea ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau orice altceva, dar reușea să readucă vraja. Până către seară, când odată cu amurgul toate se întunecau în el și în mintea lui și nici o vorbă sau fir sau pretext nu mai aveau putere, sfărâmate și înlăturate de amărăciuni, spaime, deznădejdi, groază care înaintau cadențat și atotstăpânitoare. Noaptea era cu desăvârșire a lor, iar somnul, cât era, nu reușea să-l odihnească. Nu regreta nimic din ce făcuse ori din ce făcea. Era convins că regretul ar fi și mai stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au șansa asta, sau dacă o au, câți o înțeleg, câți, ai puteai să-mi spui?“. Se chinuia cu încăpățânare să nu abandoneze lucrul și să-și scrie teza de licență. După câteva ore de lucru îl cuprindea din nou deznădejdea și umbla pe străzi. Dormea puțin și avea coșmaruri. A mers într-o zi la doctor și i s-au dat somnifere și alte hapuri, mai târziu aveau să-i fie date altele și mai puternice. I s-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Egiptenii. 8. Eu vă voi aduce în țara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam lui Isaac și lui Iacov; Eu vă voi da-o stăpînire, Eu, Domnul." 9. Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea și robia aspră în care se aflau, i-au împiedicat să asculte pe Moise. 10. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 11. "Du-te de vorbește lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
de pe lumea cealaltă. Pretinsa moarte a lui Oreste nu funcționează aici doar ca o capcană pregătită pentru ucigașii lui Agamemnon, ci și ca ultima încercare la care va fi supusă Electra. Cumplită, îngrozitoare experiență, care o va aduce în pragul deznădejdii, făcând-o chiar să-și dorească moartea. Crezând că ține în mâini urna cu rămășițele pământești ale lui Oreste, că în locul fratelui iubit și așteptat i-a fost adusă doar amintirea lui, doar o umbră imaterială, Electra nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acolo unde nu mai putea să vadă nimic altceva decât o perdea de curcubee. Închise ochii și se răsuci cuprins de stări contradictorii. Pe de o parte, un minunat fior de viață. Pe de altă parte, o tristețe vecină cu deznădejdea. ― Îl pierzi! Dacă ajunge la trăsură, acolo va fi și Babic. Cu el, nu mai ai nici o șansă. Într-adevăr, cei doi părăseau poiana, ajutându-se reciproc să-și găsească și să-și îmbrace hainele din mers. Era ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din ciorchinele unui copilaș, pe dușumeaua sălii de așteptare a gării. Am plecat apoi singur și străin, de-a lungul șinelor, ca să fug cât mai departe de casa părintească. - Mama ta umblă noaptea prin odăi și-și frânge mâinile de deznădejde - spuse tata și pleoapele îi tremurau de suferință ascunsă. - În sfârșit, urmai volubil și fără să-mi mai cercetez memoria, am ajuns la o altă gară. Șeful stației s-a apropiat de banca pe care căzusem, zdrobit de oboseală. „Cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu-și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lîngă el, să le rînduiască cu o pensetă fină În album. Uneori, În momentele de deznădejde, Își plîngea soarta și-și căina bătrînețile; cum nu-l ajutase Dumnezeu să urmeze școli Înalte și cum o să se ducă pe lumea cealaltă un neisprăvit, căci nu văzuse nici opere de artă, nici marea n-o văzuse omenește sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În biblioteca aceea friguroasă ceva mai mult de o oră, dar oare cînd se făcuse dimineață? Uitasem complet de timp și spațiu. Mă repezisem să-mi notez cît mai multe date despre tata, ca să pot avea În momentele mele de deznădejde o mărturie că viața lui nu fusese părelnică, fiindcă existau pe lumea asta oameni care Înregistrau și valorificau fiecare viață, fiecare suferință, fiecare dăinuire omenească. (Era totuși și asta o consolare.) Aruncînd Încă o privire peste ultima pagină În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gol În celulă. Sentința era crîncenă și neîndurătoare, moarte prin spînzurare. TÎnărul nobil participase cu arma În mînă la o revoltă, la unul din acele puciuri care din cînd În cînd mai zguduia imperiul, țîșnind pe neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare de sînge, ca apoi, tot pe neașteptate, cu Înverșunare și deznădejde, să fie Înăbușit. Originea sa ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu arma În mînă la o revoltă, la unul din acele puciuri care din cînd În cînd mai zguduia imperiul, țîșnind pe neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare de sînge, ca apoi, tot pe neașteptate, cu Înverșunare și deznădejde, să fie Înăbușit. Originea sa ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
împreună cu solii tocmai pentru că știam prea bine toate aceste lucruri. Însă m-am prefăcut peste măsură de uluit, de parcă atunci aflam întâia oară una ca asta și astfel le-am tălmăcit japonezilor. Scopul meu era să-i aduc în pragul deznădejdii, să-i las să-și blesteme neputința și apoi, să-i mișc după voința mea. — Guvernatorul spune că răspunsul din țara mamă, Spania, o să dureze un an, i-am mințit eu. Un an? Adică trebuie să așteptăm așa de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
omenire. Noi... am dat greș și n-am putut să le îndreptăm această înclinație. La cuvintele neașteptate ale părintelui Valente, episcopii se cufundară într-o liniște adâncă. Dintre toți misionarii trimiși în țări îndepărtate, nici unul nu vorbise vreodată cu atâta deznădejde. — Simțămintele lor sunt atât de puternic legate de natură, încât nu se vor îndrepta niciodată spre tărâmuri mai înalte. Atâta vreme cât rămân în cercul strâmt al naturii, simțămintele lor sunt nespus de gingașe și de fine, însă, le e cu neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era doar de fațadă. Nu era nimic mai mult decât o ceremonie care avea să pecetluiască sfârșitul îndelungatei lor călătorii. Dar gestul lui Yozō îi pătrunsese atât de adânc în suflet încât aproape că îi venea să plângă. Copleșit de deznădejde, părăsit și trădat de toți, samuraiul avea sentimentul că acest supus care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din păcate, este: păstrarea Basarabiei sub influența rusească, împiedicarea de reîntregire cu România și lichidarea fizică a celor mai „agresivi” promotori ai unionismului în Basarabia. în linii mari, aceste scopuri au declanșat, iată vreo 10 ani, în Basarabia tristețe și deznădejde. Din păcate, când încep a afirma unele lucruri, adică a le spune pe nume, și care nu plac unora, sunt imediat etichetat în presă ca: „...da’ el nu-i întreg...”(M. Snegur), că „...e un dezechilibrat...” (M. Radu Iacoban, Iași
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
următoarea adresă către studenții români din Cluj: „Fraților noștri, Studenți români din Cluj. Știrea lașului atentat îndreptat împotriva voastră de către sugrumătorii neamului românesc a umplut de amărăciune și de indignare inima tinerimii universitare din București. Dar să nu vă coprindă deznădejdea, căci loviturile dușmanilor voștri nu vor avea alt rezultat decât să grăbească ziua când vom trece munții spre a lupta alături de voi spre a sfărâma jugul ce vă apasă, după cum voi ne-ați trimis pe Gheorghe Lazăr spre a lupta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin. Atât timp cât omul trăiește, el se poate căi, așadar poate dobândi mântuirea. Păcatul iremisibil nu-i privește și nu-i afectează decât pe cei care, până în clipa morții, se încăpățânează să se opună Duhului. Deznădejdea, cum se vede și în acest caz, nu face parte din arsenalul teologic al marelui african. Reflecții finale Păcatul împotriva Duhului ridică spinoasa problemă a iremisibilității. Unele păcate nu pot fi iertate, și aceasta în ciuda afirmației lui Isus cum că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar sunt emanații ale ființei divine”. Ar fi vorba, în realitate, despre un panteism deghizat în doctrină creștină. De altfel, Origen este un „pesimist”; doctrina sa despre eterna reîntoarcere nu-i decât o variantă a gândirii mitologice grecești, impregnată de deznădejde. Conform acestei concepții, lumea nu-și va găsi niciodată odihna și mântuirea; ciclurile se succed unul după altul, fără oprire și fără speranță. „Acestui du-te-vino etern, în sus și în jos, al spiritelor, în trepte mereu schimbate, acestui carusel fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ideea sa de devenire, nu diferă decît prin prezența articolului de "se preface în palat") și, în rest, cu clare conotații arhaice. Toate semnificațiile complexe care se depărtează de spațial sînt la fel de complexe în construcția cu în ( în singurătate, în deznădejde etc.) și în combinația cu întru. O frază a filozofului, mai ales, e greu de acceptat de către un lingvist: În timp ce toate prepozițiile, chiar și cele formate din adverbe, spun ceva simplu, întru exprimă ceva complex". Or, cine încearcă să descrie
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
cuvinte ceea ce i se întîmplă... Tu îi vorbești și el se uită înainte și nu vede decât soarele și cerul și fundul cailor bătuți de cozile lor în ritmul pașilor și al căruței... Tata se miră, cu o expresie de deznădejde veselă pe chip, dând din umeri, vrând parcă să spună că el și-a făcut datoria, dar dacă ăstuia îi arde de râs... cine să-l mai înțeleagă... Dumnezeu știe ce s-o mai alege și de ăsta... ― Eu știu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mâinile pe sânii ei, sau dacă Îi era frig din cauza goliciunii fetițelor slabe, sau era o invitație să o Îmbrățișez și să o Încălzesc. Când am strâns-o În brațe a Început să tremure toată, nu de dorință, ci de deznădejde și mi-a șoptit: «Nu-ți fie teamă, Efraim, cunosc un drum și am să te trec nevătămat În partea ariană». În vis, șoapta ei părea plină de făgăduință și compasiune, iar eu am continuat să am Încredere În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]