1,929 matches
-
închis și brutalizat în mizeria sordidă a unui balamuc. Sufletească, munca inspirată a bătrînilor voștri a fost, bineînțeles, dăruită, dar cu ea se făcea negustorie: pentru scriitori ea a fost gratuită." Și pentru a fi cît mai în spiritul materialismului dialectic apelează la: "Contrastul dintre ce ați fi fost voi atunci și cei de azi e ca de la beznă la strălucire. El scoate în evidență neașteptatele mijloace și puteri, și încrederea ce vi se acordă de 12 ani încoace, după răsturnarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din care privim poezia noastră nouă, impresionantă rămîne evoluția calitativă înregistrată, într-o perioadă de timp scurtă de fapt, însă în care evenimente de importanță considerabilă s-au concentrat într-o dinamică nemaicunoscută în istoria țării... După Eliberare, filosofia materialismului dialectic a dat răspunsurile care erau cerute cu atîta înfrigurare; realismul socialist a însemnat marea inovație în literatura noastră, și bineînțeles, inovația primordială și determinantă, care i-a conferit caracterul ei esențial nou... Poezia actuală și-a ales ca erou liric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care apelează parabolele din Evanghelii: ogorul, via, năvodul, gospodăria, turma, livada, iar pentru morală: familia, munca, sinceritatea, ascultarea. Ni se oferă o clară lecție de simplicitate și realism. Un catehism steinhardtian: "Creștinismul, școală perfectă a contradicției și paradoxului, cea mai dialectică dintre concepții. Prima datorie a creștinului: a fi fericit. Prima datorie a creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare și înviere. Creștinul (sau omul e totuna) se cuvine a fi zîmbitor, tolerant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
exprimăm Într-o formă care va plăcea celor obișnuiți cu expresiile plastice de tip asiatic. Sau, dacă vreți o altă formulă - „nașterea Realității”, a celei „adevărate”, care, după cum s-a observat din tabloul schițat mai sus, se naște, paradoxal sau dialectic, cum doriți, din refuzul ei, al mult discutatei și „prezentei” realități. De altfel, unul din multiplele daruri pe care mi le-a făcut această realitate În care crezusem din pubertate, deși Îi negasem „cealaltă față”, cea care se impunea zilnic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că nu „vârfurile”, ci gloata, masa contează În susținerea spiritului și a „inerției” pozitive a unei comunități umane. Formele „adulte”, responsabile, „mature” ale unei culturi sau civilizații se constată atunci când este „selectat” și prețuit individul. Există cu siguranță o relație dialectică Între cele două entități, individ și masă (nu sunt primul care o observă!Ă, o relație În care nu lipsesc antagonismele destructive: nu rareori, un individ care a prins conștiință de sine și de destinul său Își neglijează sau disprețuiește
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spirit „anarhic-individiualist” și care preamăreau filosofi ciudați, „anti-umani”, dacă nu „fasciști” de-a dreptul, cum era Neamțul acela... cum dracu’l chema... ah, da, parcă Nietzsche!... Aminteam mai sus, cu o impardonabilă concizie, despre lupta continuă, În forme dure, uneori dialectice, Între „individ și masă”. Ei bine, În cazul lui Breban, care se’ntorsese spre surpriza tuturor după ce protestase În Occident contra Începutului dictaturii personale ceaușiste, am fost martori, ca să zic așa, sau spectatori ai unei lupte Între un ins, singuratec
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am citat două nume mai sus, să Înțeleagă -, se exprimă tocmai prin noi, În forma Ei cea mai Înaltă, mai expresivă, mai „intuitivă”. Dumnezeu care ajunge la sine Însuși după lungul și Întortocheatul drum, labirint, al materiei vii, al „categoriilor dialectice”, ajungând să se oglindească Încă o dată - sau, mai știi, pentru prima dată! - În „creierul lui Kant”! Iată, nu-i așa, o altă forma a religiei, a acceptării misterului, un fel, de fapt, de a ne da curaj nu numai În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alții să vorbească de poeziile originale ale Lucreției Andriu; tonalitatea lor e puternic feminină. Constituie aceasta o scădere? Nu văd de ce. E curios că pe această sensibilitate, se altoia o reală inteligență, masculină aproape, sensibilă la rigoarea logică și exprimânduse dialectic; această propensiune era coroborată de o adevărată și serioasă cultură. Acest tonus, această coloratură a inteligenții sale i-a permis Lucreției Andriu, după ce am făcut cunoștință și În ultimii ani ai vieții, să evolueze spre o viziune a lumii, În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
singur” în interiorul meu cel mai profund, în sensul că-mi căutam încă reperele, stilul și chiar obsesiile ce urmau apoi să-mi fundamenteze creația - sau teoretizam inabil și cu false argumente în jurul unora dintre ele, cum era cea a „relației dialectice, stranii, paradoxale, între călău și victimă”, o relație pe care eu o „complicam” infinit, nu cunoșteam încă Fenomenologia spiritului a lui Hegel și altele și, pentru a da un scurt și intuitiv exemplu, voi cita anecdotica iritare a lui Bogza
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la întoarcerea în țară trebuise să sufere câțiva ani buni de recluziune socială totală, un exil intern aproape absolut, cu care regimul îi pedepsea pe recalcitranți, indiferent de valoarea lor profesională. 10 Unul dintre vechile, repetatele, insistentele, „auto-educativele” mele exerciții „dialectice”, încă din prima junețe, este acela de a încerca ceea ce numesc eu „exercițiile de radicalizare”, adică de a întoarce pur și simplu pe dos o problemă, o situație, un fapt, oricât s-ar dovedi această „nouă perspectivă” „jenantă” sau chiar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unifică mai bine popoarele, mai profund, mult mai larg decât comunismul, care era făcut pentru o elită. Societatea nu-i o pagină albă pe care să poți scrie la repezeală un nou capitol. Se uită de istorie, de mentalități. Materialismul dialectic mi se pare acum simplist, îndeosebi în domeniul economic. Islamul ține cont mult mai bine de slăbiciunile, de ambiguitățile ființei umane. E mai realist, mai puțin maniheist. Nu mai ai, pe de o parte, proprietatea privată și, de cealaltă, naționalizările
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în comunitatea sa, dar e mereu acolo, surâzător și ușor disprețuitor față de zeloții momentului. "Degetele de la o mână sunt toate diferite unul de celălalt", îmi spune el cu tâlc. Și cu un ton care-mi amintește de "forța liniștită". Dexteritatea dialectică, simțul nuanței, gustul disidenței, cultivate de credincioșii aflați mereu în căutarea sensului ascuns, se pot întoarce oricând împotriva monolitismului comunitar. Adepți ai ijtihad-ului, interpretarea personală a lucrurilor ce țin de credință, ei nu se lasă prea lesne descumpăniți de putere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Boli Infecțioase ale animalelor, sub conducerea prof. dr. Ilie Popovici (prof. dr. Ciurea V. n-avea drept de conducere, căci nu avea recunoscută vechea "diplomă de doctor veterinar" nefiind membru de partid). Trebuia să susțin inițial un examen de materialism dialectic și istoric și apoi examenele de limba franceză, limba rusă, boli infecțioase și anatomie patologică. Toate trebuiau promovate Într-o perioadă de 2 ani, din cel mult două prezentări pentru fiecare. Pentru materialism, examenul cel mai dificil, aveam o bibliografie
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Omul gospodar își tace vara sanie, iarna car, primăvara pregătește sacii și toamna îi umple. * Cele mai de preț comori pe care le încredințăm pământului sunt oamenii. Acarul Păun este frate geamăn cu Țapul ispășitor. * Unul Irimia a făcut legătura dialectică între oiște și gard. * Obtuzul este feciorul unui cap pătrat. * Roata este invenția unui învârtit. * Cuiul bătut de un intrigant a fost scos de o talpă goală. * Pelinul este mai dulce decât lingușirea. * Câinele și pisica învață traiul în comun
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Lovinescu refuză să tragă concluzia că Eminescu este un precursor al simbolismului" în literatura noastră) și totodată o deschidere marcată spre modernitate (Clasicitate și modernitate): "Modernitatea lui Eminescu se cere înțeleasă nu prin opoziție cu clasicismul, ci printr-o complementaritate dialectică". Vorbind despre Cultura lui Eminescu, se punctează faptul că aceasta este axată pe triada constitutivă: "formativitate creativitate integralitate", asigurându-se astfel "personalitatea unui uomo universale". Se prezintă aici un lung inventar de Personalități istorice, figuri culturale, autori citați sau traduși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
revenirea la școala tradițională, așa cum se conturase ea în cursul secolului al XIX-lea evident, cu un conținut adecvat noii ideologii. În planul teoriei pedagogice a existat o perioadă de tatonări, de căutare a drumului "just", indicat de filosofia materialismului dialectic și istoric. Vechii teoreticieni ai educației etichetați ca idealiști și reacționari au fost îndepărtați, treptat afirmîndu-se alții (unii pentru scurt timp), pînă ce în anii '30 au fost elaborate noi "directive" de partid și de stat care s-au constituit
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în aspirațiile sale, traumatizată în plan moral, prin presiunea pe care socialul o exercită asupra sa. * * * După ce din practica școlii sovietice s-a renunțat la unele metode împrumutate din occident, după ce teoria pedagogică reușise să se așeze pe filosofia materialist dialectică și istorică, s-a putut trece la elaborarea unor lucrări de sinteză ca o nouă expresie a "generalizărilor științifice" în domeniul pedagogiei. Astfel, în anii '30 și '40 au apărut mai multe manuale de pedagogie realizate de I. A. Kairov
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Preocupările de filosofia educației pot fi împărțite în două direcții una prezentă mai ales în perioada 1948-1970 care punea accentul pe relevarea necesității unității metodologice a cercetării pedagogice, altfel spus, pe adoptarea ca fundament filosofic a unei singure concepții: materialismul dialectic și istoric. Cealaltă direcție s-a orientat spre analiza unor concepții filosofice contemporane care și-au elaborat teorii proprii asupra educației. Este adevărat, în cadrul primei direcții n-au fost scrise studii cu deosebită relevanță teoretică. S-a discutat, cu acest
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe trei stâlpi puternici, pe cele trei coloane de rezistență ale neamului: patriotismul, religia și familia. Cunoscând aceasta, comuniștii au purces la distrugerea lor temeinică și sistematică: Patriotismul a fost contracarat cu internaționalismul proletar, religia a fost combătută cu materialismul dialectic, iar familia a fost surpată prin învrăjbirea între copii și părinți, prin educarea intensivă a tineretului în spiritul devotamentului nelimitat față de Partidul Comunist, mergând până la denunțarea părinților și integrarea lui cu sinceritate copilărească în sistemul statului polițienesc și dictatorial comunist
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Galileo Galilei și-a abjurat opera și descoperirile pentru că era un bun credincios și nu dorea să-și compromită relațiile cu Biserica, ca "fiu" al acesteia. La urma-urmei, o formă specială de "ascultare". Îmi amintesc cât de anapoda prezenta materialismul dialectic acest episod clasic al istoriei științelor în timpul anilor de liceu. Inclasabilul și vigurosul Petre Pandrea (cel ce se bucura privind cum vienezele satisfăcute după o noapte de iubit, apăsat îi călcau cămașa oltenească) spune undeva că orice încercare de a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fundamentale, caracteristice capacității cardinale a conducătorului partidului de a analiza în profunzimea lor structurală realitățile și de a se apropia de rezolvarea complexelor elemente ale edificării unei noi orânduiri și vieți, cu discernământul științific asimilat creator și actual al materialismului dialectic.“ („Președintele Ceaușescu, ctitor de țară nouă“, România liberă, 24 ianuarie 1987) BALAHUR Paul „Tovarășul Nicolae Ceaușescu a apreciat în repetate rânduri că arta de valoare care conține mesajul fecund, modelator de conștiințe, arta care este în chip nemijlocit și un
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
prețios instrument de cunoaștere în profunzime a realităților sociale, arta care redă omului demnitatea sa istorică, arta care exprimă statutul de demnitate al epocii istorice pe care o trăim, trebuie să folosească «limba umanismului revoluționar, a concepției filozofice a materialismului dialectic și istoric».“ (Convorbiri literare, ianuarie 1978) „Și viața lui se va-ntrupa-n lumină Înveșnicită-n sacrul înțeles Că patria se vede-n el, deplină, Și că privirea țării l-a alesă“ („Cel ce privește-n ochii țării sale“, Cronica
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Acum am cunoscut prima stea lansată de om pe cer.“ (Viața românească, nr. 10, octombrie 1957) Realismul lui Mihai Beniuc (nota V. I.) „Totuși se ridică mereu la noi printre scriitori problema: viața așa cum este ea, în toată complexitatea ei dialectică, în această revoluționară trecere de la capitalismul lăsat în urmă la socialism încă neatins, este ea reflectată just, corespunzător realității, în operele literare? De curând această problemă a fost iarăși dezbătută într-o ședință de comitet lărgit la Uniunea Scriitorilor. Deci
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
profund proces revoluționar au găsit calea cea mai cuprinzătoare de generare a creativității în raport cu totalitatea trăsăturilor noii societăți, evitându-se orice tratare parcelară, reductivă a unui curs revoluționar de o mare profunzime, cum este cel de făurire a socialismului.“ („Raportul dialectic dintre general și particular - sursă a creativității teoretice și practice în edificarea societății socialiste“, România liberă, 23 iunie 1989) CAZIMIR Otilia Otilia Cazimir nu râde galben (nota V. I.) „Și așa cum te-am visat, cutezătoare Ți-ai prins în pletele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
epocă de strălucire a României cu harul marilor bărbați pe care istoria îi așază în văzul lumii, întru diriguirea ei.“ (România literară, 26 ianuarie 1978) COVACI Aurel „Politica, economia, știința, cultura - toate acestea sunt entități aflate într-o strânsă interdependență dialectică. Dacă țara însăși, ca o consecință a politicii clarvăzătoare a președintelui Nicolae Ceaușescu, și-a dobândit această identitate - cultura își afirmă și ea din ce în ce mai mult identitatea.“ (Familia, ianuarie 1978) COVALIU Brăduț „Element definitoriu al dezvoltării țării pe toate planurile, partidul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]