10,118 matches
-
în citosol, dar nu se translează decât în anumite condiții. 5.9.18. Calciul citosolic ca semnal intracelular Semnalele citosolice de calciu participă la orice activitate celulară, de la cuplarea excitației cu răspunsul (contractil și secretor), controlul metabolismului, al expresiei genice (diferențiere și adaptare) și al ciclului celular (proliferare) și până la alterări funcționale și moarte celulară fortuită (necroză) sau programată (apoptoză). Ionul de calciu este cel mai versatil mesager secund, implicat într-o multitudine de procese, ce includ transmisia sinaptică, fertilizarea, fenomenele
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
exemplu granulocite în caz de infecții sau eritrocite în caz de hemoragii). 9.1. Celula stem și celulele progenitoare Celulele stem hematopoetice au două proprietăți funcționale de bază: formarea de noi celule stem prin diviziune celulară și capacitatea lor de diferențiere spre o celulă sanguină specializată matură. Tesuturile specifice de suport din măduva hematogenă permit creșterea și diferențierea celulelor stem, realizând un “micromediu hematopoetic” unde acționează factorii de creștere hematopoetici. Celula stem se diferențiază, devine celulă stem “orientată” pentru producerea de
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
celulele progenitoare Celulele stem hematopoetice au două proprietăți funcționale de bază: formarea de noi celule stem prin diviziune celulară și capacitatea lor de diferențiere spre o celulă sanguină specializată matură. Tesuturile specifice de suport din măduva hematogenă permit creșterea și diferențierea celulelor stem, realizând un “micromediu hematopoetic” unde acționează factorii de creștere hematopoetici. Celula stem se diferențiază, devine celulă stem “orientată” pentru producerea de una sau mai multe linii celulare. Tansformarea implică participarea factorilor inductivi extracelulari, cum ar fi factorul de
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
sau mai multe linii celulare. Tansformarea implică participarea factorilor inductivi extracelulari, cum ar fi factorul de creștere hematopoetic sau moleculele de la suprafața celulei. Aceștia determină în micromediul hematopoetic modificări în interiorul celulei stem ce au drept consecință “orientarea” sa; probabilitatea de diferențiere crește cu fiecare diviziune a celulei stem. Se descriu trei tipuri de celule stem diferite funcțional: celula stem pluripotentă; celula stem mieloidă (din care rezultă eritrocite, toate tipurile de granulocite, monocite și trombocite) și celula stem limfoidă. Cu cât procesul
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
pot găsi atât în măduva hematogenă cât și în sângele circulant. 9.2. Factorii de creștere implicați în hematopoeză Factorii de creștere implicați în hematopoeză sunt citokinele (termen general pentru proteinele eliberate care acționează ca mediatori celulari) care controlează creșterea, diferențierea și funcția elementelor figurate sanguine. Factorii de creștere sunt prezenți în sânge și în lichidul interstițial în concentrații de 10-10 10-11 M; ei acționează asupra celulelor țintă prin legare de receptorii de suprafață. Marea majoritate a factorilor de creștere celulari
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
sunt prezenți în sânge și în lichidul interstițial în concentrații de 10-10 10-11 M; ei acționează asupra celulelor țintă prin legare de receptorii de suprafață. Marea majoritate a factorilor de creștere celulari au două modalități de acțiune: inducția creșterii și diferențierii celulelor imature și modularea funcțiilor efectoare în celulele mature. Majoritatea factorilor de creștere acționează sinergic asupra celulelor precursoare in vivo. Macrofagele au rol important în controlul hematopoezei prin producția de interleukină 1 (IL-1). Aceasta stimulează creșterea limfocitelor T (care produc
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
care vor rezulta monocitele. Timpul de tranzit medular este de 6 zile; la nivelul măduvei hematogene nu sunt rezerve de monocite. Monocitele sunt eliberate din măduvă în sânge și migrează către țesuturi unde trăiesc aproximativ 3 zile. Aici ele suferă diferențieri tisulare la nivelul sistemului mononuclear fagocitar (reticuloendotelial). Timpul de viață a macrofagelor este de câteva luni. Eozinofile, bazofile și mastocite Eozinofilele reprezintă în mod normal ~ 3% din celulele nucleate din măduva hematogenă ; ele se maturează în măduva hematogenă trecând prin
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
In inflamația acută sosesc la locul inflamației întâi granulocitele și apoi macrofagele. Macrofagele provin în principal din monocitele sanguine atrase de chemoatractanții din zonele inflamate și sunt reținute la locul inflamat prin mecanisme care produc aderarea celulară la suprafețe și diferențiere. Acest proces implică creșterea suprafeței celulare prin fenomenul numit împrăștiere. Imprăștierea rezultă din reacții ale suprafeței monocitare în care sunt implicate două componente ale sistemului complement (factorii B și C5) precum și plasmina. Al doilea mecanism pentru aderare și reținerea macrofagelor
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
o diviziune celulară cu un ritm extrem de mare. Marea majoritate a acestor timocite tinere mor în interiorul cotexului timic. O mică parte din limfocitele provenite din locul de diviziune de la nivelul cortexului timic migrează la nivelul medularei timice unde vor suferi diferențieri ulterioare. Celulele T care trăiesc la acest nivel posedă pe suprafața lor un receptor cu proprietăți de recunoaștere: receptorul face distincția între proteinele CMH străine (altele decât moleculele de clasă I și II) și proteinele CMH proprii; el reacționează cu
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
celula stem limfoidă ca și celulele T și B. Celulele NK nu necesită procesare timică și nu exprimă receptori pentru antigen ca ai celulelor T. Celulele NK reprezintă mai puțin de 10% din limfocitele sanguine circulante. 12.7. Limfocitele B Diferențierea celulei B de la precursorul primar până la plasmocit are loc în două faze. Prima fază (se referă la faza ne antigenică) are loc în interiorul țesutului limfoid central (măduva osoasă la mamifere). In cursul acestei faze celulele precursoare prezintă o diviziune rapidă
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
limfatic periferic capabil să recunoască și să răspundă la o multitudine nelimitată de antigene. Celulele cu rearanjări aberante ale ADN sau cu rearanjări pentru determinanți foarte asemănători vor muri în cursul procesului. S-au identificat câteva stadii ale fazei de diferențiere independentă de antigen: se începe cu rearanjarea segmentelor genelor pentru imunoglobuline și cu formarea de gene funcționale pentru lanțurile grele a Ig M; apoi are loc sinteza lanțurilor grele de Ig M numite lanțul μ; gena pentru lanțul ușor al
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
Ig G, receptori pentru un component activat al complementului numit C3b și pentru fragmentul degradat al C3b numit C3d (acest ultim receptor prezintă un interes clinic deosebit deoarece el servește ca receptor pentru virusul Epstein-Barr). Faza dependentă de antigen a diferențierii celulei B are loc prin activarea la nivelul țesutului limfatic a celulei B competentă imunologic, prin contactul cu antigenele pe care este programată să le recunoască în prezența citokinelor din celulele T activate și din macrofage. Acest antigen care declanșează
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
în care Ig M și Ig D de suprafață sunt înlocuite (ca urmare a schimbării genice a lanțului greu) cu Ig G, Ig A sau Ig E de suprafață. Continuarea expunerii la antigen a celor mai multe din aceste celule B determină diferențierea ulterioară și secreția de Ig G, Ig A sau Ig E, dar și crearea de celule B cu memorie. Ultimele rețin pe suprafața lor Ig G, Ig A sau Ig E și pot determina apariția, la o nouă expunere la
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
rețin pe suprafața lor Ig G, Ig A sau Ig E și pot determina apariția, la o nouă expunere la antigen, de clone de plasmocite cu mare afinitate pentru anticorpi. Celulele B care au ratat faza dependentă de antigen a diferențierii în țesutul limfoid periferic mor rapid și vor fi înlocuite cu noi celule B. Structura moleculelor de imunoglobuline Unicul rol cunoscut al limfocitelor B și plasmocitelor este să secrete proteine cu activitate de anticorpi, adică imunoglobuline (Ig). Acestea au o
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
ca receptorul pentru antigen al celulei T să recunoască antigenul în asociere cu molecula de clasă II. Limfocitele T activate de către antigen secretă citokine care declanșează pasul următor al reacției. Citokinele determină acumularea de monocite la locul de inoculare și diferențierea lor în macrofage; ele inhibă migrarea macrofagelor de la locul inoculării; activează macrofagele crescând proprietățile lor microbicide, capacitățile lor de a secreta enzime proteolitice și de a genera metaboliți de oxigen (toxici), γinterferon și alți factori activatori ai macrofagelor, precum și de
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
respectivul teritoriu, constatăm că grupările teroriste sunt prea puțin condiționate de primele două caracteristici statale; acest fapt le permite atât migrația fizică, cât și racolarea de adepți din alte regiuni geografice decât cele în care s-a inițiat mișcarea. Acceptând diferențierea anterioară, este evident că pedepsirea unei grupări fără dimensiune teritorială are șanse mici de reușită față de pedepsirea unui stat, din cel puțin trei motive. În primul rând , grupările teroriste nu sunt miscari de mase: drept consecință, producerea de suferință în
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
a dialogului / 278 7.1.3. De la nume la pro-nume / 280 7.1.4. Stilul indirect liber ca tranziție de la situația narativă auctorială la cea personală / 282 7.1.5. "Contaminarea" vorbirii naratorului de către vorbirea personajelor / 284 7.1.6. Diferențierea vorbirii naratorului de cea a personajelor / 286 7.1.7. Colocvializarea vorbirii naratorului / 287 7.1.8. Probleme ale demarcației auctorial-personal / 289 7.1.9. De la stilul indirect liber la situația narativă personală / 291 7.1.10. Continuum-ul auctorial-personal
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de mînuit nu mai este posibilă. Lucrarea de față are așadar un scop limitat, care poate fi probabil atins fără o prescurtare prea accentuată a problemelor ce urmează a fi discutate. În esență, este vorba despre o dezvoltare și o diferențiere a tipologiei modurilor narative pe baza situațiilor narative descrise în 1955. Ca urmare a menționatei extinderi a cercetării naratologice, poate fi perceput, de asemenea, un ecou parțial aprobator, parțial critic al lucrărilor Situațiile narative tipice în roman și Formele tipice
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
interrelațiilor lor structurale. Faptul că problema narațiunii a devenit "interdisciplinară" nu a condus numai la o sporire a numărului fațetelor recognoscibile ale obiectului de cercetat, ci a contribuit și la rafinarea instrumentarului cu ajutorul căruia pot fi analizate textele narative. Orice diferențiere a conceptelor operaționale aceasta este o experiență comună oricărei cercetări sporește numărul, varietatea și variabilitatea formelor și fenomenelor recognoscibile. În ceea ce privește conceptele despre "situațiile narative tipice" utilizate din 1955, aceasta înseamnă că ele trebuie revizuite în lumina noilor cunoștințe din cercetarea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tipuri ideale decît pe descrierea formelor intermediare și a combinațiilor ce se pot modula la nesfîrșit, așa cum sînt acestea subînțeles evidențiate în schema cercurilor tipologice, intenția precumpănitoare a lucrării de față este aceea de a încerca o dinamizare și o diferențiere a conceptului de situații narative tipice. Pe parcursul acestui demers se va arăta să anticipăm deja de aici acest lucru că, dincolo de efortul de a îndepărta teoria narațiunii de o clasificare rudimentară a formelor și a lucrărilor, devine iarăși vizibilă o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aproximativ în același timp. Foarte rar se întîmplă ca reprezentarea intermedierii să aibă loc în mod clar după actul de concepere a poveștii; acest lucru poate fi ilustrat, de pildă, cu ajutorul Caietelor lui James, după cum voi arăta în capitolul următor. Diferențierea celor două procese este, totuși, absolut necesară din considerente metodologice. Punctul de vedere și naratorul reprezintă astfel două dintre cele mai importante concepte pentru analiza procesului de transmitere într-o narațiune. Ambele se concentrează asupra aceluiași fenomen epic generic, intermedierea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tradiționale. Dacă naratorul există în afara lumii personajelor, avem de-a face cu o narațiune la persoana a treia în sensul tradițional. Vechile sintagme "narațiune la persoana întîi" și "narațiune la persoana a treia" deja au creat destulă confuzie, deoarece criteriul diferențierii lor, pronumele personal, se referă în primul caz la narațiune, însă în cel de-al doilea la un personaj din narațiune care nu este naratorul. Într-o narațiune la persoana a treia, de pildă în Tom Jones sau Muntele vrăjit
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a anticipat într-un mod semnificativ opoziția mea acum mai bine de o jumătate de secol prin distincția sa dintre "poziția relatării" și "poziția viziunii din interior"127. Mai tîrziu, Erwin Leibfried a numit perspectiva factorul cel mai important din diferențierea textelor narative 128. Pe de altă parte, în operele lui Pouillon, Todorov și Genette 129, ceea ce eu numesc perspectivă este subordonat altor componente, mai precis celor care coincid în mare parte cu noțiunile mele de mod și persoană. Aici este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
meu îl are asupra celor diadice sau monadice. Acesta constă mai presus de toate în faptul că organizarea triadică arată într-un mod foarte clar continua solidaritate a formelor din sistem, în timp ce sistemele monadice sau diadice conduc întotdeauna către o diferențiere mai abruptă, prin confruntarea directă a unui grup de forme cu celălalt 133. Continua solidaritate a formelor este accentuată și prin construcția sistemului în concordanță cu tipurile ideale. Construcția vizează mai mult revelarea unor posibilități exemplare decît delimitarea clară a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a limbajului naratorului cu cel al personajelor ficționale îi sugerează lui Pascal originea folosirii stilului indirect liber de către Jane Austen. El presupune că acesta s-a dezvoltat din felul în care autoarea vorbea cu membrii familiei sale450. 7.1.6. Diferențierea vorbirii naratorului de cea a personajelor O dată cu diferențierea mai clară a vorbirii naratorului de cea a personajelor în romanul modern, acest element narativ a devenit mai important pentru perspectivă. Citatele din vorbirea personajelor devin mai evidente în relatarea auctorială și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]