4,884 matches
-
ideile și la Cartagina, Augustin nu s-a hotărît să le respingă imediat. La problema pelagianismului în general ne-am referit în vol. II, t. 1, pp. 350-352. Doctrinele lui Pelagius au fost însă răspîndite imediat de Celestius, tovarășul și discipolul său, care a început fără nici o ezitare să repună în discuție semnificația botezului și, mai ales, să nege necesitatea acestuia în cazul copiilor: ei nu erau atinși de nici un păcat, dat fiind că nu erau afectați de cel originar (așadar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să consulte repertoriile adecvate. Bibliografie. P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques, Et. Augustiniennes, Paris, 1964; E.A. Thompson, „Il cristianesimo e i barbari del Nord”, în, Il conflitto tra paganesimo e cristianesimo nel secolo IV, cit., pp. 65-88. I. DISCIPOLII LUI AUGUSTIN Am reunit sub acest titlu generic toți scriitorii care, pornind de la învățătura lui Augustin, cum au făcut Quodvultdeus și Orosius, sau, mai precis, de la polemica sa antipelagiană, ca Prosper și alții, au inițiat, în prima jumătate a secolului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 431 la prima sesiune a conciliului din Efes, cealaltă în 432 lui Vitale și Tonanțiu, doi spanioli, unde explică doctrina ortodoxă a unității celor două naturi în Persoana lui Cristos. 1. Orosius Este, fără îndoială, cel mai cunoscut dintre discipolii lui Augustin, chiar dacă, așa cum vom vedea, poate fi considerat astfel într-o foarte mică măsură. Orosius s-a bucurat de o foarte mare faimă în Evul Mediu, cînd a fost considerat istoricul creștin prin excelență. Narațiunile sale, plăcute pentru că sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întîmplărilor prezentate, fie ele și menționate în treacăt, prevestește punctele de interes ale Evului Mediu. Bibliografie. Ediții: SChr 218-219, 1975 (A. Tranoy). II. SCRIITORII DIN AFRICA VANDALICĂ Am prezentat mai sus o serie de literați pe care i-am numit „discipolii lui Augustin”, și nu putem trece cu vederea faptul că acești scriitori, care declarau limpede că sînt continuatorii învățăturii marelui episcop de Hippona, pe care au și popularizat-o, adesea chiar în opoziție cu alții, în regiunile din Imperiul Roman
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
regelui Uneric în decembrie 484, deaorece din ea rezultă că e vorba despre o perioadă de persecuții. Ultimul capitol al operei, care relatează moartea regelui Uneric, nu e autentic. în prolog, scriitorul se adresează unui destinatar bine cunoscut, prieten și discipol al lui Diadoh de Foticeea, și îi oferă, așa cum îi fusese comandat, istoria evenimentelor din Africa, pentru a fi reelaborată. Această persoană ar putea fi episcopul Eugeniu, care se dusese la Cartagina în urma intervenției împăratului Zenon pe lîngă regele vandal
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aceasta îi era adresată prietenului său Salonius, fiul lui Eucheriu, care îl întreabă de ce a început să scrie. Salvian tocmai terminase prima sa operă, intitulată Către Biserică (Ad ecclesiam) și publicată anonim sub forma unei epistole adresate Bisericii de către Timotei, discipolul Apostolului Pavel. în realitate, explică Salvian, el nu avusese intenția „să inventeze” o epistolă adresată Bisericii primare, ci voia ca toată lumea să vadă limpede criza Bisericii din vremea sa, din epoca postconstantiniană în care creștinismul este religia oficială a imperiului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iudeul Simon și creștinul Teofil (Altercatio legis inter Simonem Iudaeum et Theophilum Christianum). Evagrie a trăit probabil în prima treime a secolului al V-lea; este, poate, acel Evagrie pe care Sulpicius Severus ni-l prezintă ca preot, monah și discipol al lui Martin din Tours. Opera reia toate argumentele canonice din polemica antiebraică, autorul sprijinindu-se pe Tertulian și pe testimonia adunate de Ciprian, și reprezintă poate o prelucrare a unei controverse cu mult anterioare, Dialogul dintre Iason și Papiscus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De viris illustribus di Gennadio”, în ***, La storiografia ecclesiastica nella tarda antichità, cit., pp. 241-273. Iulian Pomerius era originar din Mauritania și a fost prezbiter în Gallia. Din unele izvoare reiese că ar fi predat la școala de la Arles; printre discipolii săi s-a numărat Cezar, viitor episcop de Arles (pp. 000 și urm.). Ar fi dus o viață ascetică, în calitate de conducător al unei comunități de clerici. A murit în primii ani ai secolului al VI-lea. De la el ne-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
merite Eugippius, despre a cărui viață nu se știe nimic precis (era încă în viață prin 532, cînd Ferrando din Cartagina i-a scris o scrisoare, p. 000). în ultimii ani ai secolului al V-lea s-a stabilit împreună cu discipolii Sfîntului Severin într-un castellum din Lucullanum, devenit apoi Mănăstirea Sfîntul Severin, azi Pizzofalcone, lîngă Napoli. Eugippius a scris în 509 Viața Sfîntului Severin (Vita Sancti Severini), care a fost misionar la Noricum și pe care autorul îl cunoscuse. Severin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pascasius nu a dat însă curs cererii lui Eugippius, considerînd că povestirea scrisă de un martor al evenimentelor e cu totul diferită de povestirea cuiva căruia i se relatează evenimentele respective; această declarație apare sistematic în biografiile oamenilor lui Dumnezeu: discipolul devine narator pentru că a văzut cu ochii lui minunile înfăptuite de sfînt. Astfel, biografia Sfîntului Severin își păstrează prospețimea. Eugippius a compus și o Culegere de extrase din operele Sfîntului Augustin (Excerpta ex operibus Sancti Augustini), pe care o folosea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trimis o scrisoare lui Maximian, episcop de Siracuza, prin care îi cerea să-i procure povestiri hagiografice potrivite pentru cartea sa; compunerea operei datează așadar cam din acea perioadă. Scrierea este concepută ca o conversație între Grigorie și un tînăr discipol al său, diaconul Petru, care, înfățișat ca o persoană foarte neștiutoare, vorbește în numele ignoranților ce trebuie instruiți. Episoadele se succedă fără nici o legătură între ele și conțin minuni, viziuni și vindecări miraculoase. Important e faptul că a doua carte îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este povestită într-o biografie scrisă de cîțiva elevi și confidenți la puțini ani după moartea sa. Născut prin 470 în apropiere de Chalons, în ținutul burgunzilor, a intrat la douăzeci de ani în mănăstirea de la Lerin și a fost discipolul lui Iulian Pomerius la Arles, astfel încît formația sa culturală a fost de tip retoric și literar, așa cum se obișnuia în secolul al V-lea. însă concepția lui personală despre asceza creștină, pe care voia s-o pună în practică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prețuită la curtea regelui francilor, îmbinînd poezia profană cu poezia religioasă. Din acele cercuri făcea parte Radegonda, văduva regelui Clotar I, care merită o atenție particulară: era o femeie cultivată și pioasă, care întemeiase o mănăstire. Venantius Fortunatus a fost discipolul ei și i-a adus laude în poemele sale. Totuși, poetul n-a rămas la curtea regelui francilor, ci s-a stabilit la Poitiers; a devenit prietenul celor mai importanți literați din epocă, precum Grigorie de Tours, și a dat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mic tratat Despre Paști (De Pascha), referitor la modalitatea de calcul a Paștilui. Folosind culegerile răspîndite în secolul al V-lea, Martin a tradus în latină Maximele Părinților din Egipt (Aegyptiorum Patrum sententiae) și i-a încredințat o sarcină analoagă discipolului său Pascasius, care a tradus întrebările și răspunsurile Părinților din Egipt (Interrogationes et responsiones Aegyptiorum Patrum). A tradus și Canoanele sinoadelor Sfinților Părinți din Orient și a compus, mai mult ca sigur, protocoalele primului și ale celui de-al doilea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
profană cea mai importantă, care i-a adus și cea mai mare faimă, este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să o termine, și ea a fost împărțită în douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific al termenului, așa cum ne-a obișnuit lingvistica modernă, pentru că nu vom găsi altceva decît metoda, aproape întotdeauna arbitrară, a anticilor: în cultura latină, cel mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a iudeilor, optimismul naționalist și dureroasa pocăință în fața experienței păcatului și a slăbiciunilor omenești. De aici, neliniștea amestecată cu amărăciune, proprie unui om frămîntat și nefericit, pe care o putem surprinde în mod clar în două dintre epistolele sale adresate discipolului Braulion. Pe plan literar, calitățile și limitele lui Isidor sînt evidente. Limitele, în esență, sînt cele ale epocii sale, epoca unui regat romano-barbar din secolele VI-VII, care refuză de-acum orice contact cu alte centre culturale, în special cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără ca interlocutorul său să-l mai contrazică ulterior. Intervențiile adversarului sînt însă omogene ca formă și conținut: el e bine informat în privința creștinismului, pe care îl prezintă într-o lumină extrem de negativă, considerîndu-l pe Isus un vizionar exaltat, iar pe discipolii săi, inclusiv pe Pavel, niște inventatori de minciuni. Capabil de sofisme, e totuși un spirit critic pătrunzător și viu. Știe să semnaleze contradicțiile dintre povestirile evanghelice, de exemplu cea privitoare la ultimele cuvinte ale lui Isus pe cruce (II, 12
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
hirotonise era monofizit, mănăstirea în care intrase, mediul în care Sever își desăvîrșise formația creștină erau monofizite, și aceasta a fost orientarea pe care el a respectat-o și a apărat-o mereu. în 509, s-a dus cu doi discipoli la Constantinopol pentru a protesta împotriva lui Nefalie, un agent al patriarhului de Ierusalim care le crea neplăceri călugărilor de la Maiuma; plîngerea a fost rezolvată rapid și ei au rămas în continuare la Constantinopol, unde Sever a compus mai multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai puține în legătură cu comportamentele ce trebuie adoptate și cu dificultățile ce trebuie înfruntate în deșert (de exemplu, colecția sistematică 4, 1; 11, 56). J.-C. Guy clasifică apoftegmele în cinci tipuri principale: (1) cele în care se succedă întrebarea unui discipol, răspunsul unui maestru și, eventual, o cerere de clarificare urmată de un nou răspuns; (2) o sentență care nu constituie un răspuns la o întrebare, ci este extrasă dintr-o conversație colectivă; (3) o scurtă anecdotă biografică ce echivalează cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
realizată întîi în cercurile frecventate de el. Totuși, prezența masivă în colecție a unor monahi proveniți din Palestina sau veniți acolo din Egipt ne-ar putea determina să situăm în Palestina realizarea culegerilor, ceea ce, evident, nu exclude posibilitatea ca unii discipoli ai lui Pimen, eventual emigrați acolo, să fi avut o contribuție importantă la alcătuirea lor. Diversele culegeri au fost traduse în numeroase limbi. O influență particulară asupra spiritualității occidentale, nu numai monastice, au avut versiunile latine, pe care iezuitul H.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Isaia; unele manuscrise conțin pînă la 32 de discursuri. Chiar și lungimea și componentele fiecărui discurs variază mult; fiecare discurs e o compilație de materiale disparate, care pot fi ușor deplasate. La baza culegerii stă o colecție întocmită de Petru, discipolul lui Isaia, așa cum rezultă dintr-un text păstrat numai într-un manuscris de la Moscova; aici, la începutul unui discurs (primul potrivit ediției grecești, al optulea în ediția variantelor siriace alcătuită de R. Draguet, care reproduce acest text grecesc) Petru le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Isaia, așa cum rezultă dintr-un text păstrat numai într-un manuscris de la Moscova; aici, la începutul unui discurs (primul potrivit ediției grecești, al optulea în ediția variantelor siriace alcătuită de R. Draguet, care reproduce acest text grecesc) Petru le vorbește discipolilor săi. Reproșîndu-și îngăduința excesivă față de ei, le transmite tradițiile (paradoseis) comunicate de maestrul său, acum mort, lui și altor doi discipoli; urmează textul acestora, sub forma unui discurs direct al lui Isaia (așa cum arată o apostrofă ce îl vizează chiar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
grecești, al optulea în ediția variantelor siriace alcătuită de R. Draguet, care reproduce acest text grecesc) Petru le vorbește discipolilor săi. Reproșîndu-și îngăduința excesivă față de ei, le transmite tradițiile (paradoseis) comunicate de maestrul său, acum mort, lui și altor doi discipoli; urmează textul acestora, sub forma unui discurs direct al lui Isaia (așa cum arată o apostrofă ce îl vizează chiar pe Petru). Propunerea lui Draguet de a-i atribui lui Isaia din Sceti (sfîrșitul secolului al IV-lea) stratul cel mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și de dragostea de cele lumești, trădează adevăratul sens al vieții monastice, căutarea și practicarea adevăratei filozofii, după exemplul lui Cristos, pentru a ajunge la contemplație. O secțiune importantă este dedicată îndrumării spirituale: maestrul trebuie să fie un exemplu, iar discipolii trebuie să-i dea ascultare fără să-și pună întrebări în privința ordinelor primite. E dezvoltată apoi tema luptei spirituale împotriva pasiunilor; pentru a învinge, sfinții evită orașele și contactele cu oamenii, care îi pot tulbura, și se concentrează asupra liniștii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sub numele lui Marcian, în manuscrise se găsesc nouă tratate: 1. Despre penitență; 2. Despre disciplina perfectă; 3. Despre botez; 4. Despre credința Bisericii; 5. Despre umilință; 6. fără titlu, despre propovăduire; 7. Despre post și despre smerenie; 8. Contra discipolilor lui Apolinarie și ai lui Vitalie; 9. Trebuie să murim pentru adevăr. în tradiția manuscrisă, nr. 5 e atribuit și lui Evagrie, iar nr. 8 și lui Marcu Monahul. în greacă, limba originară, au rămas doar nr. 5 și 7
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]