43,048 matches
-
cel mai mult - opoziția dintre adevăr și fals. Sistemele de excludere reprezintă o modalitate exterioară de control și de delimitare a discursului, ce funcționează pe terenul puterii și al dorinței. Există însă o sumă de proceduri interne, de autocontrol al discursurilor: de pildă comentariul, asadar decalajul dintre un text prim și un text secund. Sau așa-zisul "principiu al disciplinei". Și mai putem afla și un al treilea grup de proceduri de control, cele care determină condițiile de acces la discurs
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
discursurilor: de pildă comentariul, asadar decalajul dintre un text prim și un text secund. Sau așa-zisul "principiu al disciplinei". Și mai putem afla și un al treilea grup de proceduri de control, cele care determină condițiile de acces la discurs, prin impunerea unui ansamblu de reguli celui care ține discursul. Aceste probleme și multe altele, admirabil expuse, șunt cele care îl frămînta pe filosoful francez în deschiderea cursului sau. Admirabil: cu un ton măsurat, senin și totodată direct, vorbitorul (mai
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
și un text secund. Sau așa-zisul "principiu al disciplinei". Și mai putem afla și un al treilea grup de proceduri de control, cele care determină condițiile de acces la discurs, prin impunerea unui ansamblu de reguli celui care ține discursul. Aceste probleme și multe altele, admirabil expuse, șunt cele care îl frămînta pe filosoful francez în deschiderea cursului sau. Admirabil: cu un ton măsurat, senin și totodată direct, vorbitorul (mai mult decît scriitorul discursului, căci o oralitate fremătătoare însuflețește cuvintele
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
ansamblu de reguli celui care ține discursul. Aceste probleme și multe altele, admirabil expuse, șunt cele care îl frămînta pe filosoful francez în deschiderea cursului sau. Admirabil: cu un ton măsurat, senin și totodată direct, vorbitorul (mai mult decît scriitorul discursului, căci o oralitate fremătătoare însuflețește cuvintele către sensurile finale) găsește modalitatea de a atinge subiecte dificile cu liniștea și relaxarea unei plimbări în parc. Fără teama de povară și de capcanele interogațiilor pe care, înaintea auditoriului, le adresează acestuia - si
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
plimbări în parc. Fără teama de povară și de capcanele interogațiilor pe care, înaintea auditoriului, le adresează acestuia - si sieși, cu sinceritatea căutării. Și iată prima întrebare: "Ce este, așadar, atît de periculos în faptul că oamenii vorbesc și că discursurile lor proliferează indefinit? Unde este deci primejdia"? Să se deschidă pentru un răspuns, această carte. Michel Foucault - Ordinea discursului, tradusă în limba română de către Ciprian Tudor, la Eurosong & Book, 1998
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
sieși, cu sinceritatea căutării. Și iată prima întrebare: "Ce este, așadar, atît de periculos în faptul că oamenii vorbesc și că discursurile lor proliferează indefinit? Unde este deci primejdia"? Să se deschidă pentru un răspuns, această carte. Michel Foucault - Ordinea discursului, tradusă în limba română de către Ciprian Tudor, la Eurosong & Book, 1998
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
o ridic" (Sînt prigoniri ce-n veci nu contenesc). Găsim astfel în cartea lui Dorin Popa cultivarea confesiunii discrete, atenția pentru un ton și un lexic "înalte", care să acopere adecvat temele mari, neclătinate de vreo intenție ironică, si un discurs supravegheat să genereze expresivități din sfera sublimului: "parfumul tău dansa cu călcîiele goale pe pieptul meu" (Abia tîrziu prin orașul pustiu): "mama de mult în lacrimile ei/ mă îngropase" (Oțelul inclement al utopiei): "acum iubesc numai apusul/ lumină lui în
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
asudat, dar macho, trece, în tradiția proletcultist-romantică, la răfuiala directă cu universul. Pentru neoromanticul nostru președinte, însă, universul are contururi precise și denumiri concrete: FMI, Banca Mondială, N.A.T.O., Uniunea Europeană. Într-un cuvânt, Occidentul. Date fiind împrejurările, recuzita catastrofica și discursul apocaliptic, e de presupus că dl Constantinescu rostea niște adevăruri care-i stăteau de mult pe limbă. Departe de a-i proba bărbăția, vocalizele antioccidentale au dovedit - dacă mai era nevoie - că președintele nostru este necopt din punct de vedere
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
a se lasă copleșit de un idilism al spațiului românesc prohibit, de a-l îmbrățișa printr-o exaltare sentimentală, exegetul da expresie unor multiple rezerve estetice ori de altă natură, care formează dovada unei existente neslăbite, a unui realism al discursului, învederat pînă-n ultimele momente. Să citam în acest sens o consemnare, oarecum profesorala, asupra unui text, de presupus, minor: "Am citit de îndată ce m-am întors la Köln, paginile lui Gh. Stanomir despre Paul Celan. Sînt sugestii interesante, dar păcat că
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
s-au prea introdus pentru bunul motiv că guvernele lucrau cu majorități confortabile în Parlament. Dar ce dezbateri consistente - în dueluri oratorice memorabile - au avut loc în Parlamentele României! Și ce mari oratori s-au perindat la tribuna Parlamentului, unele discursuri provocând adevărate ăcutremure parlamentarea! Cei ce s-au trezit la viața politică democratică în perioada postdecembrista sunt uimiți, năuciți sau se indignează de ăobrăzniciaă presei. Le-aș recomandă, ca tratament, lectură presei de odinioară pentru a înțelege cum se cuvine
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
umerii uriașului, ci cu o atenție critică severă. La o astfel de lectură, cele mai perimate de trecerea timpului mi se par, cum era și de așteptat, cuvîntările ocazionale ale scriitorului, precum cea adresată tinerilor liceeni, ori un răspuns la discursul de mulțumire al Mareșalului Petain către Academia Franceză. Asemenea texte ar putea constitui mai curînd obiect de investigație din perspectiva retoricii elaborării lor, daca traducerea în limba română, destul de artificială și căznita pe alocuri, ar permite-o. "Supraviețuitorul", în acest
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
și că atât de partea română cât și de partea maghiară nu sunt excluse provocările.ă VI. Concluzie Din punctul de vedere al celor prezentate până aici devine evident faptul că atât supralicitarea revendicărilor naționaliste ale minorității maghiare, cât și discursul ultra-nationalist al anumitor elite politice din partea română care urmăresc să câștige capital politic sau să-și mascheze absența unei doctrine politice coerențe și, în ultimă instanță, să-și disimuleze propria incompetență, alimentează curentele extremist-nationaliste de ambele părți. Miza actuala a
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
N-am izbutit decît pe jumătate, fiindcă m-am amestecat în limbajul visului. Acum știu ceva mai bine cum să procedez spre a lăsa visul să se desfășoare după logică lui proprie". De altfel din 1959 datează al său celebru Discurs despre avangardism în care observa că "omul de avangardă este opozantul față de un sistem actual. El este un critic a ceea ce este, criticul prezentului, nu apologetul lui". Apoi, creatorii teatrului absurdului, dintre care face parte și Eugène Ionesco, sînt o
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
abil în haină "paraliterara", jonglînd cu ele pe mai multe paliere de semnificație sau drenîndu-le cu lejeră virtuozitate în jocuri semantice și lexicale de un haz irezistibil (specialitatea casei). Nu lipsită de tîlc mi se pare, în acest sens, alegerea discursurilor de escorta de pe coperta a patra - extrase ultralaudative despre Coaja lucrurilor..., ca la best seller-urile occidentale. Toate aparțin unor critici foarte tineri și insistă asupra "plăcerii lecturii" pe care autorul o "restituie" preafrustratilor cititori... Mai curînd decît un volum de
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
este literatura pentru copii. De altfel, ca să constat ce diferențe există între primul român și această variantă adaptată, am recitit Vineri sau limburile Pacificului. Povestea în sine este în esență nemodificata. Lipsește jurnalul lui Robinson, adică un intreg palier al discursului românesc, cel al solilocviului protagonistului, rezumat, aici, de comentariul auctorial. De asemenea, numeroasele referințe biblice au dispărut complet. Un Robinson asimilat complet în glasul naratorului apare drept un personaj într-un fel mai vulnerabil, mai putin conștient de cele ce
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
considerate istorico-geografice, pentru că evocă prin toponime momente și perioade din trecutul mai îndepărtat - Dacia, Ister - sau mai apropiat: Grivița. Între acestea, sînt destule nume medievale latinizate (atestate de documente), preferate pentru diverse trasee în Transilvania, probabil tot din motive de discurs polemic pe tema continuității: Partium, Claudiopolis (pentru Cluj), Corona și Brasovia (pentru Brașov); spațiul dobrogean preferă numele coloniilor grecești - Histria Callatis, Tomis. Puține nume provin din substantive comune: Prietenia (trenul care leagă Bucureștiul de Chișinău), Unirea (Vîntu de Jos - Curtici
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
pentru Brașov); spațiul dobrogean preferă numele coloniilor grecești - Histria Callatis, Tomis. Puține nume provin din substantive comune: Prietenia (trenul care leagă Bucureștiul de Chișinău), Unirea (Vîntu de Jos - Curtici). S-ar putea vedea în aceste rapide înșiruiri unele tendințe ale discursului național, dar și diferențe datorate identităților regionale: majoritatea numelor istorice și literare semnificative par a fi rezultatul orgoliului cultural moldovenesc, în vreme ce Transilvania își transpune și în căile ferate tradițiile polemice latinizante ale școlii Ardelene, iar Muntenia preferă neutralitatea unor denumiri
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
de referință sînt invizibilul, orbirea, rană, somnul, vinovăția, încarcați cu o sarcină transcendență. Rațiunea lucida se retrage în favoarea uneia magice. Severității formelor li se substituie o priveliște laxa, polimorfa și tînguitoare, stării de veghe îi ia locul somnia, agent al discursului pythiatic: "cosind răni pe fata nevăzuta a lucrurilor/ vînat de cuvinte triste/ el cu dărîmăturile lui cu evadări/ vesele orbiri// surîsul lui/ o rană între ochi și incestul oglinzii/ în spatele perdelei de carne/ punînd diezi la urechile lucrurilor/ primind înserarea
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
iertarea păcatelor, pentru că ea întruchipează ipostază femeii virtuoase, care prin iubirea ei îl mîntuiește pe bărbat. Chiar și numărul de femei incluse în grupul feminin joacă un rol important în gramatică mîțului. Ele alcătuiesc un document al multiplicității și nestatorniciei, "discursul retrospectiv al unei existente uitate" pe care Don Juan o reprimă că "memorie subalterna". E o mare diferență între a enumeră sute de nume de foste iubite, sau a reduce lista la trei. Apoi, felul în care sînt construite personajele
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
apoi să fructifice, dacă era interesat, conjunctură favorabilă de dupa decembrie ^89, când noua putere și l-a vrut aliat, el situându-se însă, și atunci, tot în opoziție. La acest om al determinărilor categorice și al polemismului vehement din atâtea discursuri rostite în adunările scriitoricești, surprinde, în Convorbiri, tonul măsurat și dispoziția comprehensiva, grija pentru nuanțe și pentru menajarea intimității altora, reținerea de a trage concluzii definitive pe baza informațiilor obținute indirect, scrupulul de a nu răni când nu este cazul
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
sau în -u: Emile, Tudore, Răzvane, Victore - dar Radule. În contextul publicisticii umoristice, singura deviere pe care o aduc aceste vocative este de natură extralingvistica sau cel mult sociolingvistica: ilustrînd adresarea amicală către personalități politice, prezentate de obicei publicului, în discursul oficial, prin numele de familie. Variații ale acestei strategii presupun folosirea unor hipocoristice - fixate de uz pentru persoana în cauză sau nu, în ultimul caz surpriză fiind mai mare - sau a unor prenume care sînt modificate în măsura mai mare
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
săi Florin Iaru, Mircea Cărtărescu și Ion Stratan, spre a evolua mai degrabă către o poezie a textului "alb", ilustrata de un Bogdan Ghiu sau de un Daniel Piscu. Versurile bogate și consistentă imageriei de altădată se transformă într-un discurs poetic aproape nominalist, enumerativ, redus-enuntiativ. Echilibristica între ironie și gravitate, cu atît mai grațioasa cu cît era mai riscantă, tînjește după iluzoria siguranță terestră. Nonconformistul e în căutare de certitudini și de cotloane ferite. Percheziționarea îngerilor devine mărturia unei - pe
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
Relatarea îndepărtată și dezabuzata din poem are loc uneori dintr-un "marsupiu de disperare". Cotidianul apare frecvent că un decupaj dintr-o bolgie travestita în grădina zoologică. Gîtuirea elocventei - solicitată de presantul imperativ al autenticității - lasă în urmă peisajul unui discurs plin de contondente și asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat să se afișeze cu mîna sănătoasă a insolentei. "Paradisele de mucava", opulenta răposata a Titanicului și peliculă pe sfîrșite, imagini recurente în volumul de față, si care
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite de sens, stinse sau gîtuite prematur, mărturisesc tendința de stabilizare într-o constantă - de atitudine și de discurs - a eului poetic din Percheziționarea îngerilor. Adolescență cîndva reconfortant negatoare pălește în imaginea din oglinda-poem, care arată cu o cruzime sporită ridurile și căruntețea. La fel cum reflectă și reprezentația triviala a cotidianului, si scurgerea rutinata a timpului, si cotloanele
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
decis, printr-un gest care nu mai lasă loc nici unei umbre de îndoială, ceea ce se ratase prin încercarea Carmen Oprișan / Valentin Iacob. Scriitorul și artistul plastic nu se întîlnesc nici din întîmplare, dar nici nu-și propun o unificare a discursului pornind de la repere îndepărtate ori făcînd eforturi de conciliere în spațiul exclusiv al unui proiect comun, ci, de această dată, ei sînt în mod fatal împreună, dincolo de orice proiect, iar întîmplător nu este decît momentul în care își intersectează privirile
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]