6,113 matches
-
funcționar al tragicomediei moderne, am vrut să-nving apatrențele unei strări de nepăsare și stadiul unei civilizații îngândurate, mâinile mele se odihnesc ca înaintea unei frumoase glume făcute de un mort, care sărind de pe catafalc își face drum spre ieșire. Disperate, păsările se aruncă în străfundul cerului. Mie nu mi-a răspuns nimeni la nici o întrebare. Marea se simte apăsată de prea multe vase de mare tonaj. O șoaptă zboară dintr-o carte în alta. Fiecare fir de nisip reprezintă un
VIAŢA PE CREŞTET de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361820_a_363149]
-
mei că am cunoscut o fată deosebită... Cum ei au tot felul de fumuri în cap, m-au amenințat că-mi taie subvenționarea pentru studii dacă nu îmi găsesc o prietenă serioasă... Și unde Dumnezeu s-o găsesc, Alma? zise disperat băiatul. Tu ești singura cu care mă înțeleg mai bine din toată clasa aia de năbădăioase și îngâmfate cu care am de-a face aproape zilnic... Alma, te rog, ajută-mă, zise cu o voce sfârșită tânărul, nu știu la
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
orb. se aude dalta se aude așchia de suflet cum prăbușește urâtul în apa florilor cu șapte petale și esențe din inima copiilor plecați pentru alt joc într-un spațiu al adevărului fundamental. promisiune de primăvară cu fâșii de iarnă disperată a fi centrul înghețat al peșterii. dialogul pietrelor continuă. ceramica surâde de pe trupul unui bol pe care mâna artistului l-a dăruit cu forma unei planete a iubirii mereu cântătoare imagine: http://www.target-info.ro/ro/store/view/farfurii-ceramice-horezu-8 Referință
FIECARE FÂŞIE DE GÂND ARE ISTORIA EI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362125_a_363454]
-
viteze, care mi s-a părut foarte ieftin și am venit bucuros acasă parcând ca oamenii cu greutate în fața blocului vecin. Îmi amintesc ca acum, tocmai când eram să deschid ușa, aud niște pași alergând și vocea unei copile strigând disperată după mine: - Nene, nene, a plecat mașina la vale. Ne-am lovit unul de celălalt încurcându-ne, și am luat-o la fugă să prind mașina din urmă. Era pe alee un pui de pantă, tocmai acolo parcasem și uitasem
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
cu această licoare a lui Bachus, pietonii care mă văd venind în viteză se retrag și totuși... Și totuși se încumetă un invalid, sărmanul de el, parcă-l văd ca acum, cu mâinile pe cârje și îmi barează drumul. Calc disperat frâna și aud cum mi se răstoarnă bidonul cu vin. Opresc, sar din mașină și fuga în spate. Când a văzut bietul de el cât de brusc am sărit din mașină, a fost convis că mă reped la el să
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
Aeroportul Mureș și le-am cerut un reper, o vatră, cum spuneam noi, oamenii aerului, ca să ne localizeze. Ori nu au auzit, ori nu m-a înțeles cel de la dirijare deoarece era un etnic maghiar. Nu a răspuns apelurilor noastre disperate, iar în aceste clipe nu-mi rămăsese decât să invoc Divinul să ne salveze din ghearele neiertătoare ale furtunii. I-am cerut chiar și copilotului să se roage la Dumnezeul său unguresc să ne salveze, deoarece eram conștienți că sfârșitul
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
am auzit, Majestate! îndrăzni Prăpădenie. Doar controlăm întreaga împărăție! - Ți-am spus eu că avem conspiratori, îl repezi Iarna, iar acest Mărțișor este șeful lor? Generalul Prăpădenie amuți. Nu-i spusese niciodată așa ceva. Dar putea s-o contrazică? Se uita disperat la Negru-Cioară, poate are el vreun răspuns. Dar și ăsta se zgâia la împărăteasă ca un tâmpit. Îl înghionti pe Negru-Cioară, șoptindu-i: - Cârâie, mă magraoane, și tu ceva! Șiretul de Negru-Cioară prinse din zbor cum stă chestiunea și se
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
de gândul că la scurtă vreme poate simți fiorul morții. Simțind tăria și gustul licorii, sclipirile din ochi au fost scăpate de sub control. Fiecare stătea cu ochii pe expresia feței celorlalți, așteptăndu-se la semne de crispare, la contorsiuni, la încercări disperate de a lega sunetele... Destinderea fiecăruia a avut același efect asupra fiecărora. Băutura nu era otrăvită. Alarma s-a vădit a fi falsă! - Acum ce facem ?! - Ne vedem de treabă ! - Și sticla ? - Care dintre ele ? - Cea goală... - Urâtă mai este
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
a fost strigat următorul dosar a ieșit și fata ce purta dosarele cu destulă greutate. - A fost de acord, dar după finalizarea dosarului strigat acum. Intrați repede odată cu cei citați! Și nu uitați, să păstrați liniștea acolo... La semnul aproape disperat al Evdochiei, ceilalți au luat-o pe brațe pe biata femeie și au adus-o în sală. S-a făcut liniște. Toată asistența a amuțit la vederea acelui grup de oameni care o purtau pe femeia ce-și ținea disperată
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
disperat al Evdochiei, ceilalți au luat-o pe brațe pe biata femeie și au adus-o în sală. S-a făcut liniște. Toată asistența a amuțit la vederea acelui grup de oameni care o purtau pe femeia ce-și ținea disperată pălăria pe cap cu amândouă mâinile, în timp ce geanta ei neagră se clătina pe sub bărbie, agățată de un braț. Femeile încercau să-i aranjeze ținuta, că era ori nu era nevoie, iar bărbații se înghesuiau să o sprijine. Nu mai erau
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
2013 Toate Articolele Autorului Dacă ar fi să se facă o statistică pentru stabilirea IDOLULUI numărul unu al omenirii, cu siguranță că banii ar reprezenta "obiectul" la care oamenii se închină cel mai mult. Deaceea majoritatea semenilor noștri fac eforturi disperate să pună mâna, daca este posibil prin orce mijloace. pe cea mai tare afacere a vieții lor. Spun ei că banii mulți le dau stabilitatea necesară vieții și, implicit, le pot rezolva orce problemă. Lupta pentru a acumula cât mai
OCHIUL DRACULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365337_a_366666]
-
și se va obișnui cu tine... -Îl supun eu imediat, zise Talestri, apropiindu-se de cușca lăsată pe lespezile de piatră. Aceasta deschise ușa coliviei și începu să tragă de pasăre, încercând să o scoată afară. Burnesha făcu un gest disperat unei amazoane-soldat să o oprească, dar vulturul nu se lăsă mult invitat, ieși, apoi începu să se rotească prin cameră, lovindu-se de pereți și de obiectele din jur. Talestri încercă să îl prindă, dar nu reuși din primele încercări
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
Sufletu-mi, e bandajat în fâse sterile, de iubire uitată, nemângâiat, demult, defel, legănat doar, de vântul speranței, rătăcit, la poarta sărutului tău, pe care-l aștept, parcă de-o viață, rămas, cu brațele deschise, amorțit, de așteptarea târzie, scormonind disperat, în adâncul inimii, crezând, că te voi găsi așa, cum găsit-am alte flori, culese de tine, păstrând amintirile, întrebându-mă, oare, cât mai am de trăit și dacă, emoțiile despre tine, o să dispară, neștiind firesc, ce-o să fac la
O VIAȚĂ ȘI-O SĂPTĂMÂNĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365518_a_366847]
-
mă mai invita la masă. Făceam și eu câte ceva pentru mic dejun sau cină, m-am descurcat, nu am murit de foame. Nu se vede că m-am mai îngrășat? - Da, nu arați așa de rău cum mă așteptam. Eram disperată că nu știam cum te vei descurca printre străini. Soarele a început să devină din ce în ce mai supărător. Veronica se simțea obosită, așa că au hotărât să se întoarcă în centru, pentru a merge la magazinul universal. La etajul doi, mama sa s-
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
Într-o asemenea lume, pustiită de lipsă de prezență, cum s-ar mai putea vorbi despre rolul spiritual al suferinței sau despre plânsul de bucurie făcător al Sfântului Ioan Scărarul? Omul a pierdut înțelegerea sensului real al suferinței și încearcă disperat să înlăture durerea, iar dacă nu reușește și nu o poate înțelege, „nu-i află rostul și moare lăuntric, deznădăjduiește“. Cum foarte profund observa marele gânditor și martir creștin, Mircea Vulcănescu, omul de astăzi, „știindu-și zilele numărate, încearcă totuși
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
adânca tăcere a nopții. Nu-l apostrofai în gând pe îndrăzneț, pentru că răul îmi trecu și să mă lăsai ademenită de prietenul Morfeu. ... Așteptând ca telefonul să-și facă efectul, Seniorul băgă de seamă cum reflecția Juniorului îi făcea semne disperate din oglindă. După ce-nchise, fu mustrat: -Dar știi c-o suni nepotrivit?! E trecut de miezul nopții! Iubirea-ți dă pe-afară?! Nu ai răbdare până-n zori sau mai târziu?! Ehe! Sunt greu bătrânii de pornit,/Dar, de-i pornești
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
alături de fiul, țintuit la pat, din care boală se hrănea cu osârdie. Întâi mâinile, apoi picioarele, mușchii. Paraplegie spastica. Un diagnostic pus după un an de bîjbîieli în care bolnavul a încercat o duzină de tratamente ineficiente. Distrus, dar nu disperat. Sperând la acea îndepărtată luminița care avea să-i aducă, fie vindecarea (imposibilă!) - fie sfârșitul. Doamne, fă-i parte de Lumină aceea care ne cuprinde pe toți, sub mantia ei, adăpostindu-ne de rău, de întristare și de neiubire. Avea
IN MEMORIAM: ŞERBAN IONESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364882_a_366211]
-
traiul!... Și ce departe, ce departe e raiul! Iar iadul e așa de aproape! Chiar în buricul târgului e iadul, Doamne! O, cât mă dor colții câinelui! căci acum mă sfâșie pe mine, copilul de demult... Și mă surzește strigătul disperat al mamei, care sparge cerul ca să mă ia, întru salvare, la ea... Apără-mă, Doamne, de câini! Și de oameni! că și de ei mă tem... Nu, ei nu mușcă, ci doar... asmut câinii - iată, am sânge pe mâini... Apără
APĂRĂ-MĂ, DOAMNE, DE CÂINI! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364982_a_366311]
-
nu știu cum Dumnezeu făcea că mereu reușea să-și tragă coada. Nici taică-meu nu m-a ajutat în privința asta spunându-mi ultima oară, după ce-i pișcasem vârful cozii, de unde îndată a țâșnit sângele iar câinele a început să urle alergând disperat prin curte: - Bă, lasă câin’le-n pace, ie prea mare ca să-i măi tăiem coada, ce, vrei să sângereze până moare sau să să infecteze? Așa că am lăsat-o baltă cu tăiatul cozii lui Floricel... Numai că, pe zi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
timpului cu stăruință rămânem tineri până la sfârșit înfipți cu pasul drept în infinit și cu cel stâng în... neființă . tu te-ai grăbit să pleci, să nu mai speri ( să-ți schimbi destinul nemilos din mers! ) de atunci te caut disperat prin univers dar nu te redescopăr nicăieri . atâtea lumi ne dau târcoale încât poți fi-n oricare dintre ele ( în mii de universuri paralele din care jumătate-s goale! ) . azi nu mai sper naiv ca înainte ( nici nu-mi mai
ILUZII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366489_a_367818]
-
nesfârșit de blând purtată de amurg, omul este constrâns în a privi, de pe țărmul propriu, spre depărtări vagi de nemurire. Și depărtările au început să vibreze din libertatea mării spre malul naufragiatului , nu la strigătul lui și nici la mișcările disperate, ci la tentativa de a suferi apropierea prin actul pragmatic al așteptării clipei regăsirii. În acest moment de sens, când se regăsește, omul devine cu adevărat pelegrin și lasă să îi cadă din pumnii goi truda cu care a zidit
ASTEPTARE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366480_a_367809]
-
acum ne loveau travers în babord și ne împingeau spre diguri. Așa aveam un avantaj și o speranță de a ajunge la mal. Încet, încet, vedeam cum distanța se micșorează tot mai mult și speranța că vom scăpa din situația disperată creștea. Nu știu ce era în sufletul bătrânului, dar mie nu-mi era comod deloc, în acele clipe. Simțeam cum forța mușchilor mă părăsea. Deja trecuseră mai mult de două ore de tras la galere și mai aveam cam trei sute de metri
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
a mai potolit, mama și tatăl copiilor au pornit spre pădure să-i caute nădăjduind că Leura și Urmăn s-au adăpostit pe undeva. Dar drumul era de nerecunoscut, pădurea dărâmată gemea și se zvârcolea sub vânt, ducând strigătele părinților disperați: - Leura! Urmănaș! N-au putut răzbi printre crengi și trunchiuri încâlcite și în noaptea care se lăsase nici că se mai putea face ceva. Au pornit a doua zi cu mai mulți oameni în căutarea lor, dar truda le fu
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
fi putut prinde canalele de comunicare și, fără prea multe intrebari raționale, aș fi putut fauri numai o oază de liniște pentru mai tarziu. Doar că lumina apare atunci cand ne este trimisă și nu în momentul pe care il considerăm disperat. În rest, adaptabilitatea se definește că tip de inteligență, iar cunoașterea că forma a experienței. Obișnuință devine, în cele din urmă, o umbră, puterea se transformă în pace și verbalizarea încetează. Înlăuntrul lucrurilor, dincolo de experiență cuantică, se prefigurează ultimul tărâm
ULTIMUL TARAM AL FERICIRII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366669_a_367998]