6,361 matches
-
a poporului român își va găsi continuarea în persoana lui Traian, care din simplu "colonizator" va fi elevat în conștiința istorică la rangul de părinte fondator al civilizației românești. Fundamentală în ideea originii pur latine a românilor (care constituie pecetea distinctivă a istoriografiei Școlii Ardelene) este teza exterminării totale a dacilor în urma războiului de cucerire câștigat de imperatorul Traian în anul 106 e.n. Micu o afirmă tranșant, nelăsând nicio șansă de supraviețuire dacilor: după cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
proiectarea în trecut a ideii și aspirației de unitate națională și politică a tuturor etnicilor români din toate teritoriile populate de aceștia. Această reconfigurare a istoriei românilor în cadrul definit de ideile de naționalitate și unificare politică este unul dintre semnele distinctive ale istoriografiei romantice, prin care se disociază de paradigma iluministă a Școlii Ardelene în care revendicarea unificării politice a tuturor românilor nu figura printre obiectivele urmărite prin instrumentalizarea cunoașterii istorice. Precuvântarea la Idee repede constituie un adevărat manifest al naționalismului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pp. 647-648). Noțiunea de "patrie", anterior având o definiție etatistă, fiind echivalată cu statalitatea (fie cu Principatul Transilvaniei, fie cu cel al Țării Românești, fie cu cel al Moldovei), este astfel expandată pentru a cuprinde întreaga românime. O altă notă distinctivă a istoriografiei romantice promovate de Kogălniceanu este subiectivizarea istoriei. Această urmare este, în fapt, corolarul care derivă cu necesitate din injectarea naționalismului ca vector al istoriei românilor. Comparând importanța istoriei universale cu cea a istoriei naționale, istoricul moldav optează fără
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a sufletelor, calda adorațiune a acelor cari au fost și nu mai sunt de cât țărână și oase. Aceasta este partea determinantă și hotărîtoare a Patriei (Delevrancea, 192-, pp. 8-9). Elevând religia ancestrală la rangul de stigmat identitar și marcă distinctivă a naționalității, Delavrancea asigură uvertura ortodoxismului al cărui concert ideologic avea să inunde sonor filarmonica culturală a interbelicului românesc, în special sub bagheta doctrinară a lui Nichifor Crainic. Patria nu e, așadar, doar pământul pe care un popor îl ocupă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 31). Este adăugată precizarea care lămurește egalitatea de statut civilizațional de pe care s-au realizat aceste schimburi și tranzacții mutual benefice: "contactul cu marile civilizații ale antichității a îmbogățit civilizația daco-getică fără a-i răpi originalitatea" (ibidem). Ambele elemente distinctive ale paradigmei rolleriane cu privire la chestiunea originii (slavizarea etnogeniei românești și antagonizarea clasială daco-romană) sunt revizuite. Schimbarea de paradigmă este observabilă încă din anii '60, sincronizându-se în deplină armonie cu distanțarea politică a statului român de sub tutelajul sovietic. Pe planul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a peste 3.000 de participanți, majoritatea străini, pe stadionul 23 August sub egida Congresului Mondial de Istorie din 1980 organizat la București (Petre, 2010). Monumentalitatea festivismului comemorativ desfășurat în deceniul al șaptelea al secolului trecut evidențiază cele trei semne distinctive identificate de V. Georgescu (2008, pp. 118-120) drept caracterististice ale întregului discurs istoric propagat în național-comunism: i) caracterul său genetic, dat de amplificarea "fondului biologic primordial" și supraponderarea autohtonismului dacic în ființa etnică a românilor; ii) caracterul său euforic, conferit
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se manifestă sufletul românesc. Formularea, destul de criptică, trebuie operaționalizată pentru a deveni inteligibilă: prin "cronotop" se înțelege relația dintre timp ("chronos") și spațiu ("topos"); iar în filosofia herderiană, sufletul popoarelor este exprimat plenar în limba poporului respectiv, care este marca distinctivă și garantul său identitar. Istoria românilor și Geografia României asigură cronotopia (fundalul spațio-temporal) în care evoluează spiritul național, exprimat în Limba și literatura română. Deși garantează posibilitatea minorităților naționale de a beneficia de învățământ în limba maternă (art. 8, al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asupra trecutului comunist (Foucault, 1980). Intenția simbolică urmărită de Raport este de a marca cezura dintre totalitarism și democrație prin denunțarea trecutului stalinist. Problema este că realizează acest lucru într-o manieră tipic stalinistă. Una dintre cele mai recognoscibile semne distinctive ale fostelor regimuri totalitare comuniste a fost meticulozitatea cu care au creat narative istorice oficiale despre trecut. Perfecționând o tendință existentă în toate istoriografiile sponsorizate statal, regimurile comuniste au excelat la ceea ce J.V. Wertsch (2004, p. 72) a numit "producerea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
confruntă cel care își propune să reconstituie evoluția științei politice constă în individualizarea unei date precise, a unei schimbări, a unui traseu recunoscut, înainte de care politica să fi fost studiată cu metode "pre-științifice", ulterior, folosirea metodei științifice devenind predominantă și distinctivă. Riscul unei astfel de operațiuni este mare. El constă nu numai în diminuarea contribuțiilor tuturor cercetătorilor la îndelungata fază pre-științifică, dar și în atribuirea unei valori probabil excesive analizei contemporanilor noștri și virtuților metodelor științifice. Ba mai mult încă, nu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
parte acceptate și instituționalizate sînt: 1) să fie la expuși solicitărilor politice; 2) să voteze; 3) să dirijeze o discuție politică; 4) să caute să convingă pe cineva să voteze într-un anume fel; 5) să poarte un semn politic distinctiv; 6) să aibă contacte cu un funcționar sau cu un lider politic; 7) să depună sume de bani pentru un partid sau un candidat; 8) să participe la un miting sau o adunare politică; 9) să contribuie din timpul lor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de parlamentari sau de partide Se înțelege că modalitățile prin care parlamentele sau parlamentarii sînt aleși sînt diferite de felul în care aceștia din urmă percep rolul lor și își exercită propria funcție de reprezentare. De obicei, se trasează o linie distinctivă între parlamente de parlamentari și parlamente de partide, între parlamente în care aleșii se bucură de o mare autonomie și libertate de vot și parlamente în care aleșii au puțină autonomie și sînt supuși unei severe discipline de vot. Această
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
este imediată. Cine învinge devine în mod automat șeful executivului, fără negocieri, fără medieri, fără transformări instituționale ulterioare. În consecință, analiza merită să fie direcționată către modalitățile prin care candidații sînt desemnați și intră în competiție între ei. Adevărata linie distinctivă separă cazul Statelor Unite de toate celelalte cazuri de alegere directă a șefului executivului. În Statele Unite, mecanismul prin care se alege candidatul prezidențial este de acum, pentru ambele partide mari, fundamental și definitiv constituit prin alegerile primare [despre prezidențialism, Usa Fabbrini
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
au însumat o mulțime de caracteristici, așa încît apare utilă și mai ales interesantă o tratare a lor aparte, articulată și argumentată. În ceea ce privește literatura de specialitate, există o semnificativă convergență, cu cîteva excepții [de exemplu Perlmutter 1984], privind definirea caracteristicilor distinctive ale regimurilor autoritare în sens larg. Marile probleme, pe care le vom vedea în continuare, apar atunci cînd de la regimurile autoritare se trece la analiza celor totalitare. Oricum, sînt două elemente comune ambelor tipuri de regimuri: pe de o parte
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și realizarea scopurilor ultime, în afara și dincolo de ceea ce există acum. S-a evidențiat deja iminenta prezență a terorii, văzută de Fisichella drept un "univers concentraționar". În concepția celor doi politologi americani citați (dar de origine germană, respectiv poloneză), alte caracteristici distinctive ale regimurilor totalitare sînt: Caracteristici ale totalitarismului a) prezența unui partid unic; b) o poliție secretă foarte bine dezvoltată; c) monopolul statului asupra mijloacelor de comunicare; d) controlul centralizat al tuturor organizațiilor politice, sociale, culturale, pînă la crearea unui sistem
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Dada și Nicaragua sub Somoza. Dintre cazurile mai recente, s-ar putea semnala Zairul sub Mobutu și Irakul sub Saddam Hussein. Caracteristicile sultanismelor Autoritarismele de tip sultanist nu au nici o ideologie bine elaborată și coerentă; nu au nici măcar o mentalitate distinctivă. Ideile liderului, uneori adunate în volum, sînt cele care definesc limitele acceptabilității și ale variabilității pozițiilor politice din interiorul regimului. Autoritarismele sultanice nu necesită nici o formă de mobilizare a supușilor. Ele distrug orice pluralism existent înainte de cucerirea puterii de către "sultan
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
unei conspirații de palat; sau, dacă forțele armate sînt mai puternice decît miliția personală a liderului și suficient de compacte, printr-o lovitură de stat militară. Ceea ce merită a fi subliniat este faptul că regimurile sultanice prezintă caracteristici particulare și distinctive, legate de figura liderului și de contextul în care el s-a aflat pentru a obține puterea, și că structura, dinamica, transformarea lor sînt net diferite de cele ale regimurilor autoritare clasice, cum le-a definit Linz. Înainte de a trece
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
fasciste, inclusiv cel italian, nu se aseamănă deloc cu cel nazist (care aparține, în schimb, tipului de regimuri totalitare); în al doilea rînd, că diferențele specifice între diverse regimuri fasciste depind, deocamdată, de măsura în care ele își manifestă caracteristicile distinctive ale autoritarismului. Totuși, asemănările între diferite regimuri autoritare, și, în mod special, între regimurile fasciste, raportîndu-se la pluralitatea limitată a organizațiilor tolerate, slaba și rara mobilizare politică, la persistența mentalităților tradiționale care nu ajung ideologie formală, la puterea discreționară dar
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
însuși fascismului italian, dacă Mussolini nu s-ar fi fost aventurat în război. În fine, regimurile autoritare clasice au manifestat o însemnată capacitate de rezistență în timp. Mai puțin durabile, în schimb, sînt regimurile autoritare contemporane, apărute cu unele caracteristici distinctive după 1945. GUVERNE ȘI REGIMURI MILITARE Intervenția militarilor Profilul majorității regimurilor autoritare apărute după al doilea război, și nu numai în America latină, se definește prin rolul de obicei esențial îndeplinit în cadrul lor de către organizațiile militare. Pe de o parte, forțele
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
putut avea succes. Ba chiar un cercetător argentinian, Guillermo O'Donnell, a ajuns să teoretizeze nașterea și consolidarea regimurilor ce pot fi numite birocratico-autoritare, destinate să prindă rădăcini puternice și să dureze mai mult decît predecesoarele lor. Regimurile birocratico-autoritare Caracteristicile distinctive ale regimurilor birocratico-autoritare, reformulate [O'Donnell 1973; 1979, 291-294], sînt următoarele: 1. baza socială este reprezentată de o burghezie oligopolistă și transnațională; 2. specialiștii coerciției, militarii, au un rol decisiv: 3. sectoarele populare sînt excluse; 4. instituțiile democratice și drepturile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a-și atinge scopurile, dibaci, șiret, viclean. DIPLOMAȚIA ca termen specific dreptului internațional -, de regulă, are următoarele accepții (aspecte): conducerea raporturilor unui stat dat cu un alt stat, sau grupări de state, prin mijloace sau / și căi oficiale; constituie forma distinctivă a raporturilor bilaterale și multilaterale între state, caracterizată prin întreținerea unor legături și activități oficiale și căutarea, prin intermediul negocierilor, a unor acomodări ale intereselor reciproce, prin înțelegeri directe; este arta de a asigura, conduce, trata, negocia și de a pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
se practică“ politețea, solidaritatea sau o dexteritate oarecare. Autenticitatea nu e o profesie sau o opțiune stilistică. Nu „te decizi“ să fii autentic. Nu „adopți“ autenticitatea, ca pe o ținută șic, ca pe o alură cochetă, ca pe un semn distinctiv. Și mai ales nu ți-o pui la butonieră, pentru a i depuncta pe cei din jur, vinovați, în bloc, de inautenticitate, neînțelegere, lipsă de anvergură morală. Trebuie spus, de asemenea, că „a-ți dori să realizezi ceva valoros“ nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
rătăciți și tâlhari de leși" care, "cu mâna înarmată caută să treacă în Galiția"204. Pentru reușita recrutării voluntare, Istrătuță urma să promită țăranilor și nobililor ce se angajau în armată că vor primi o anumită soldă și chiar însemne distinctive pentru faptele lor curajoase 205. La o nouă chemare a baronului Vasile Balș, boierul Gheorghe Flondor a recrutat un număr de voluntari pentru apărarea hotarelor Bucovinei și în ocolul Câmpulung Rusesc. Pe lângă aceștia, căpitanului Bucovinei i-au mai sosit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și mult mai ambițioasă. Făcînd saltul decisiv de la natură la cultură, umanitatea s-a separat de animalitate și societățile umane au luat naștere. Or, acest salt ar constitui un mister dacă nu s-ar putea desemna cutare sau cutare capacitate distinctivă a speciei umane la nivelul căreia s-ar fi luat avîntul necesar. Se cunoșteau deja două : fabricarea uneltelor și limbajul articulat. Acum este propusă o a treia, despre care se pretinde că e mult superioară de vreme ce, fără a se opri
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ilustrează oferă doar o imagine simetrică și inversată a societății noastre. Aceste societăți șterg treptat categoria de soț, așa cum și noi am șters treptat categoria de unchi dinspre mamă (pentru care nomenclaturile noastre de rudenie nu mai conțin un termen distinctiv). Firește, printre noi, în cutare sau cutare familie, unchiul acesta ar putea juca ocazional un rol, dar care nu e înscris dinainte în sistem. O familie care nu are rol de soț n-ar trebui deci să ne surprindă cu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
păsările, cărora le era dușman, s au unit să-l nimicească ; după ce l-au răpus, și-au împărțit între ele pielea lui și, după bucata de piele care i-a revenit, fiecare pasăre, reprezentînd o specie, și-a dobîndit penajul distinctiv. Prin intermediul policromiei se stabilește așadar o legătură între culoarea păsărilor, oalele decorate și lut. La prima vedere, nimic nu o face să fie necesară. Totuși, un mit permite să se demonstreze unitatea celor două ansambluri. El provine de la indienii maya
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]