2,306 matches
-
gazetar, actualmente stabilit la Sibiu. Fără pedanterie, cu o remarcabilă stringență a observațiilor și fluență stilistică, autorul dezvoltă o idee propusă inițial, de nu ne-nșelăm, de către I. Negoițescu și reluată de S. Damian. Conform celui dintîi, "vocația fundamentală" a Divinului critic de-a considera lumea (în care cuprinde și persoana sa) stă "sub specia comicului", corelîndu-se cu "inaptitudinea pentru tragic (la Gogol, comicul e tragic)". Putem presupune că e la mijloc o reacție împotriva spaimei de Univers, o spaimă învinsă
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
care se rîde de altceva, cît și un "om comic", de care se rîde, identic cu măscăriciul care, prin definiție, nu-și cruță nici propria persoană, disociat de ironist, încă în Ethika Nikomacheia a lui Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar pe de altă parte a se da în spectacol!): "După o suficientă verificare a
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
însă falsă, ea nu are decît un sens social, este mai repede o politețe față de cei mai puțin înzestrați. Cufundarea în anonimat, apoi, a geniului e o postură livrescă ("Firescul meu este livrescul")". Credem a vedea în duhul facețios al Divinului și expresia unei naturi balcanice (în fond, el e congener cu personajele din Bietul Ioanide, fanarioți trecuți prin Școala latinistă, lucru confirmat de limba pe care o vorbesc, după cum notează I. Negoițescu), caracterizate prin sociabilitate, prin aspirația de-a comunica
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
puțin asupra calificativului "nebun" ce i se aplica lui G. Călinescu. Dacă pentru adversari el răsfrîngea invidia, prietenii și colegii favorabili îi acordau o conotație de înțelegere și de simpatie. Cei din urmă își dădeau seama că, aidoma oricărui bufon, Divinul dădea dovadă de bun-simț, chiar dacă într-un mod neconvențional, strident, "monstruos", că discursul său funambulesc forma o îmbelșugată sursă de observații și aprecieri ce se vădeau, chiar în climatul imaginativ, de-o evidență șocantă, în stare a spulbera numeroase preconcepții
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
botezat după o sugestie caragialescă, Domina bona. Întîlnim aici o tentativă de reabilitare a lui Cațavencu, deci a unui personaj ce pare o întruchipare nemîntuită a demagogiei, semidoctismului, turpitudinii, provocator chiar prin acest cumul de defecte pentru inteligența transfiguratoare a Divinului. Jonglînd cu contrariile cu o uluitoare virtuozitate, acesta ajunge la a susține... imposibilul. Prin temerarul amestec de extravaganță și sublim, de neverosimil și idealizare la limită, acrobatică, vedem cum negrul devine alb, cum golul se convertește în plin: Fără îndoială
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
romantic". Potrivit unei asemenea logici, ce ne-ar opri a-l vedea pe G. Călinescu însuși drept un... Cațavencu evoluat? Și tot în aceeași serie am fi în măsură a-i așeza pe străluciții eseiști munteni, contemporani sau succesori ai Divinului, de la Camil Petrescu, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica la mai sus pomeniții Alexandru Paleologu și Alexandru George... Dar ajunși aici, n-am putea ocoli faza decepționantă, colaboraționistă, a activității lui G. Călinescu, de după 1944, an în care n-a
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
în care n-a întîrziat a-și certifica atașamentul la propaganda comunistă și la regimul de ocupație ce-i constituia suportul. În ce măsură a funcționat, dacă a funcționat, bufoneria sa în asemenea condiții? Putem vorbi oare de o bufonerie expiatoare a Divinului, care i-ar fi expurgat conștiința de atitudinile puțin onorabile, adoptate sub imperiul vădit al oportunismului, așa cum au încercat unii comentatori "pudici"? Firește, postura bufonului e una de inconformism, de protest. N-am putea nega o anume ambiguitate a unor
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
în poziția proscrisului paradoxal combinată cu completa dependență față de grupul social care-l sprijină în existență" (Marian Popa). Într-un asemenea portret robot să recunoaștem că s-ar putea regăsi mai lesne autori precum Eugen Barbu sau Adrian Păunescu decît Divinul critic! Situat pe o treaptă supremă a condiției intelectuale și a înzestrării literare, G. Călinescu răspunde însă și el, pînă la urmă, principalelor trăsături enumerate de autorul Comicologiei, fapt de care ne putem da seama dacă-l analizăm lucid, în afara
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
chezășie a mîntuirii noastre. Așadar, nu credința e condiția mîntuirii, nu harul e cel fără de care nu ne putem izbăvi, și cu atît mai puțin faptele ar fi acelea de care ar atîrna soteria noastră, ci cunoașterea de către om a divinului. Cunoașterea e garanția salvării credinciosului din această lume coruptă, a cărei istorie se află în întregime sub stăpînirea Diavolului. În fața unei asemenea trăsături distinctive, prima reacție nu va fi aceea de a condamna gnosticii ca fiind eretici, ci de a
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
societății umane și pînă astăzi, a fost dat de factorul religios și de cel estetic - în ciuda istorismului, a determinismului economic, în ciuda a trei secole de propagare a ideii de progres continuu. Miezul ireductibil al civilizațiilor îl conferă raportul lor cu Divinul și urmele artistice lăsate de ele pe pămînt. Restul - zgomote neesențiale, scandaluri pasagere sau o imensă tăcere. „Pînă acum, pur și simplu, nu avem cunoștință despre vreo societate sau cultură, cu sau fără știință de carte, complexă sau simplă, modernă
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
sale tradiționale (Monsieur Homais era un adept al stîngii atee) și anume religiozitatea. Credința e, în ochii săi, un dar nativ, a cărui absență divulgă o infirmitate: "Așa cum unora le lipsește simțul sublimului sau al comicului, altora le lipsește simțul divinului". O preconcepție obstinată disociază spiritul religios de funcția inteligenței, împingîndu-l la periferia intereselor intelectualului modern: "Este aproape unanimă ideea că nu merg împreună credința și frica lui Dumnezeu cu inteligența lucidă și cultura. Deși, de un secol și jumătate, Flaubert
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
subțiri și cultivați (subliniez că aceste ultime trei cuvinte, plus conjuncția, nu au nici cea mai firavă intenție ironică) sunt agnostici, indiferenți sau chiar înțelegători". Avem a face, în cazul unor personalități de seamă, cu o zonă în care "simțul divinului", neafișat, se poate manifesta pe căi ocolitoare, putînd fi atribuit unora "neduși la biserică", precum E.Lovinescu, apăsat de imaginea "labilității universale", sau Jean-Francois Revel ce se declara un mecreant, sau Paul Zarifopol, "necredincios" ce mergea "foarte departe cu înțelegerea
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
a investiga conștiințele celor dispăruți ce nu ne-au lăsat confesiuni edificatoare, ne-am putea da seama de anume simulacre din care să deducem "cîte și care anume dintre marile spirite ale ultimelor trei secole erau mai permeabile la suflul divinului, decît voiau să pară, cîte și care anume și-au ascuns virtuțile, făcînd paradă de contrariu". Socotiți esprits forts, unii din autorii taxați pentru carența lor de religiozitate, emitenți de "rotomontade" ale impietății, au posedat un spirit creștin subiacent ce
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
a psihologiei nordice, această religie "eretică", după spusa lui Maritain, amintită de Cioran, pare locuită de om, nu de divinitate. Așadar, aci exagerarea e în sens invers. însă omul, în viziunea lui Luther, e o ființă duală, asociind ascendentul în fața divinului (postură de sorginte umanistă) cu fața sa "coruptă", "detracată". Chiar dacă teologia luterană încearcă să iasă din acest impas, afirmînd că, deși corupt, omul e înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
Petru, cel răstignit cu picioarele în sus! Caragiale, în viziunea lui Mălăele, Cornișteanu, Delakeza, Ogășanu, Rusu, Cerasela, Constantin, Mihali, Ilie Gheorghe etc. - ne arată o lume gravă, vioaie, sonoră, fără cap! Evident, politica este descăpățânată, astfel încât nepăsarea cointeresată să echivaleze divinul din om și din societate! Dandanache, Apoliticul Absolut, nu e un ins cu ifose intelectuale! În fond, nici Isus n-a fost un ins cu studii superioare, nici măcar la universități particulare!... Agamiță de ce ar fi?! Nici Agamemnon, regele, n-a
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
regăsim ceva și din palpitul vital și melancolic nevoie mare al lacrimilor fără leac vărsate de coana Zoițica. Agamiță sintetizează, astfel, tot duhul ideologilor din orașul de sub munte, iubitori de țară!.. În finalul Scrisorii, împlinindu-și și misia de pacificator divin, Agamiță putea muri liniștit, chiar în grădina lui Trahanache, în sunetele fanfarei dirijate de Ghiță Pristanda, care era în stare să interpreteze o emoționantă orație funebră... Dar Agamiță nu moare, el înviază mereu din morțile sale repetate, mereu mai tânăr
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
subiect-subiect, primul subiect fiind credinciosul, al doilea ființa divină care răzbate în icoană. Dintre cele două subiecte, întîietate are cel de-al doilea, caz în care sarcina credinciosului nu este să se simtă pe sine prin intermediul icoanei, ci să simtă divinul care coboară în ea grație efectului de asemănare. Cuvîntul-cheie este cel de asemănare. Icoana surprinde prototipul celui după a cărui asemănare a fost creat omul, dar cum prototipul nu poate fi înfățișat întocmai, el trebuie sugerat prin similitudine. Prin urmare
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
mi-a zis/ Că voi dormi e-această carne uitată aici în paradis/ într-un mojar de zmalț ochiul de înger în divine mîini/ Cu stelele pisat abia-i ca-n ceașca ta/ Un praf de zahăr cubic pe inele" - Divinul), conversiunea estetică e deplină în următorul text, de un decorativism saturat, în vecinătatea autorului Cîntecelor de dragoste și de moarte: "întuneric și marmură crimă lectura ce-o schimbăm/ De multă vreme e-un plictis/ Aș vrea făgăduințele din nou aș
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
Ne arde litera de foc./ Orbi, orbi în oarbă alinare,/ Orbi în pustiu de mîntuire/ Orbecăim prin gnoze culinare,/ Prin vid geros de rugăciune/ - Milă din stelele potire,/ Vezi-ne stelele nebune,/ Vezi-ne țopăind pe capșa,/ Supți, castrați de divin și spune/ Milă, te faci pedeapsă?". Precum o probă a catastrofei unanime ni se înfățișează transpunerea ei în chiar zona născătoare de viață prin excelență, care este mediul marin. Marea e cotropita de lacrimi, paragini, asasinate, devine un cuib al
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
teatrului Cochili din insula Evia, știam desigur că "grecul trăiește în ritmul naturii", că din totdeauna măslinii, vița de vie, migdalii, grânele, stupii și alte asemenea ascundeau zei și muzici (dar cât de reconfortant să vezi cu ochii tăi că divinul nu este exterior lumii!). Și totuși, străbătând insula Evia, cea mai mare - după Creta - din Grecia, abia separată de continent prin golful Eubeea și strâmtoarea Evripos (cu ai săi curenți pe care Aristotel a încercat în zadar să-i explice
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
sau divinitatea, întrucat ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucât ea nu încetează de a crea"6). Și Goethe, si Blaga accentuează "vraja magică" a demonicului și creativitatea lui. Din această perspectivă, demonicul nu se mai opune divinului, ci satanicului. Goethe nu-i acorda nici lui Mefistofel rangul de demon, ci mai degrabă, pe acela de diavol - "drăcescul Mefistofel", îl numește și Blaga 7) - pentru că are mai multe legături cu iraționalitatea "tăgăduitoare și sterilă" decât cu "inconștientul organic
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
ajuta pe toți cei interesați să devină hirotonisiți ca Preoți ai lui Melchisedec , de a oferi totodată noi învățături spirituale desprinse din negura timpurilor, de a acționa ca un liant pentru a realiza conceptul de „intercredințe” (adică realizarea faptului că Divinul este o parte importantă, de neînlocuit, a vieții umane, care se manifestă în cele mai diverse moduri). În acest sens, conceptul de mai sus este înțeles ca o unificare a tuturor religiilor, ca o întoarcere spre Dumnezeu indiferent de numele
Agenda2003-34-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281385_a_282714]
-
acestea pe măsură ce vi se va dezvolta intuiția. Atunci când un simbol este activat prin vizualizare, sentimentul emoțional al Iubirii Divine primează în această artă a vindecării, iar Respirația Divină asigură conducerea energiei. „Trebuie doar să deveniți una cu lumina pură a Divinului, să o simțiți în toată splendoarea Sa, cu fiecare părticică din dumneavoastră și astfel ați ajuns la esența vindecării holistice“, susține dr. Curin. Respirația Divină Respirația Divină este o metodă specială care realizează o conștiență a Unității Divine, o legătură
Agenda2004-31-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282702_a_284031]
-
holistice“, susține dr. Curin. Respirația Divină Respirația Divină este o metodă specială care realizează o conștiență a Unității Divine, o legătură puternică între practicant și Dumnezeu. Mai mult decât o tehnică mentală, ea va permite minții să se contopească cu Divinul prin intenție conștientă. „Pentru a deveni familiar cu acest concept, după însușirea primului nivel, am să vă rog să practicați această tehnică câteva zile consecutive, iar după o anumită perioadă de timp, ce diferă de la un individ la altul, o să
Agenda2004-31-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282702_a_284031]
-
cînd rușine. Crește șansa mîntuirii!" Ehe! Rușinea ca rușinea, dar pînă la mîntuire e drum lung... * O perfectă ilustrare a expresivității involuntare ne oferă versurile dlui Dan Zăgănescu din ORIENT LATIN (nr. 2/ 2002). O poezie se cheamă Avid de divin. Atîția d și v în două cuvinte te fac să te gîndești la o gură cu prea mulți dinți. Iată cum începe divina aviditate: "Trepte ursuze pîrîind grăbit/ Pași, sughite secundarul,/ Umbre scîncesc pe pernă/ Gesturi de cremene își fac
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]