3,853 matches
-
curaj, o pornisem, nesimțitor la primejdii, pe drumul ce ducea la piramide. Fără să-mi dau seama, alesesem cel mai bun moment spre a fugi: otomanii, liniștiți de acum în urma executării dușmanului lor, își slăbiseră vigilența, în vreme ce prietenii lui Tumanbay, doborâți de înfrângere, o luaseră razna care-ncotro. Am fost nevoiți, firește, să ne oprim de cinci-șase ori ca să răspundem la câteva întrebări bănuitoare. Dar n-am fost nici maltratați, nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i recrutase. Dar, cu toate astea, armata imperială nu și-a oprit înaintarea. Ofițerii care au cutezat să vorbească de retragere au fost amenințați cu moartea de către propriile lor trupe; în toiul disputei, șeful suprem al pedestrașilor germani a fost doborât de un atac de apoplexie, iar comanda i-a revenit conetabilului de Bourbon, văr și dușman declarat al regelui Franței. Era un om fără mare autoritate, care mai curând urma decât conducea armata imperială. Absolut nimeni nu mai avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
victorie. Alături de mine stătea un bărbat care nu-și exprimă defel bucuria. Era un veteran al Cetelor Negre, care fierbea de furie. — Așa ajuns războiul în zilele noastre? Cu blestematele astea de archebuze, cel mai viteaz dintre cavaleri poate fi doborât de departe de un fluieraș oarecare! Ăsta-i sfârșitul cavaleriei! Sfârșitul războaielor onorabile! În ochii gloatei, totuși, fluierașul florentin a devenit un erou. I s-a dat de băut, a fost implorat să-și istorisească iarăși isprava, a fost luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu buzele crispate de durere și efort, cu dinții strălucind pe chipul mânjit de sânge. Striga, invocându-l pe Caesar, și își agita gladius-ul și scutul străpuns de săgeți. Căzut la pământ, lângă trunchiul frasinului sacru pe care romanii îl doborâseră de curând, Valerius își apăra fața cu mâinile, conștient însă că nimic - nici măcar vârsta lui fragedă - nu avea să-l salveze de daga ce se abătea asupra sa. În clipa aceea, doi războinici gali veniră în fugă, cu veșmintele sfâșiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau morți. Pe ceilalți, Antonius îi înfrunta unul câte unul, într-o cursă disperată de-a lungul unui arc de cerc. Erau vreo cincisprezece barbari împotriva unui roman care se dezlănțuia asemenea unui uragan, îi atrăgea, îi ataca și îi dobora, reușind să evite loviturile lor, alergând din nou pe un semicerc, cu chipul transfigurat. — Uită-te la el... A înnebunit. Valerius gâfâia și de oboseală, și de spaimă. Apăsa cu palma capul lui Lurr, căutând parcă salvarea. — Fratele meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întoarseră, dar nu văzură un dușman în bărbatul înalt care venea strigând, cu securea ridicată deasupra capului. Armele lui erau barbare... Așa că nu-i mai dădură atenție și se îndreptară spre tribun. Antonius era copleșit. Titus înainta ca o furie; doborî doi quazi și îi strigă lui Antonius să se retragă spre stânga, apoi înaintă și, dintr-o lovitură, tăie capul altui quad, care se pregătea să-l lovească pe Antonius cu securea. Mânjit de sângele quadului decapitat, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i spuneau ele? Ce reprezentau? Dintr-odată își redobândi puterile și se ridică. Îi privi pe cei trei bărbați înarmați. Ei împiedicau ochiul să privească, ei aveau să-l împiedice și pe el să-și îndeplinească misiunea. Trebuia să-i doboare, imediat. Înaintă. Uimit, văzu că adversarii nu îl atacau; îl împungeau doar și se fereau de el. Daga lovea de fiecare dată în gol. Când unul dintre cei trei se afla în primejdie, altul îl ajuta, și în scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stare era. Putea să continue. Antonius era prăbușit la pământ, cu ochii ațintiți la bărbatul mascat care era gata să-l lovească din nou. După două ore, acoperit de sudoare și amețit de efort, Antonius nu-și mai simțea trupul, doborât de oboseală și de durere. Era când șfichiuit cu biciul, când udat cu găleți de apă înghețată. Nu-i era îngăduit să leșine, nu-i era îngăduit decât să se ridice, să cadă, să se ridice iar. Era încă noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuia să-l împingă pe celălalt cu mâinile, brațele, coatele și capul, exercitând o puternică presiune asupra capului și umerilor săi și făcându-i capul să se miște în toate direcțiile. Celălalt trebuia să anihileze atacurile adversarului și să-l doboare pe acesta la pământ. — În schimb, gladiatorii nu sunt cetățeni liberi, continuă Proculus, fixându-l pe Antonius. Sunt sclavi, înțelegi? Sclavi aflați la bunul plac al celor care au bani și al laniștilor, care profită de pe urma lor. — Mie nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de victorie, râzând. Apoi se întoarse spre Valerius. — Dobitocule... Dă-te la o parte! — Eu? — Praf te fac! — Ticălosule! Valerius îl lovi cu pumnul în maxilar. Flamma se clătină amețit și încercă să riposteze, dar Valerius îl împinse și-l doborî la pământ, sări peste el și se așeză la capătul unei mese. Flamma se ridică și se apropie de el cu pumnii strânși, gata să lovească. Valerius apucă repede farfuria cu supă și i-o aruncă în față. — La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bine de gratii, e violența care domnește aici. — Crezi că, dacă te porți frumos cu oamenii, poți dezlănțui mânia, care este indispensabilă în arenă? Violența e absolut necesară ca să înveți să fii curajos. Un gladiator care nu e violent este doborât. În clipa aceea îl văzură pe Rubrus apropiindu-se de alți începători, care așteptau în ploaie, nemișcați și tăcuți. — Mai trebuie să vă amintesc că sunteți secutores și că trebuie să alergați? Trebuie să alergați la adăpostul scutului, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la mine, Calvia? — Vreau să fii prudent și să-ți aperi spatele. Nu mă refer doar la Vitellius, ci și la aliații tăi. Tu ești imaginea unui zeu, și bărbații nu vor tolera asta la alții. Vor încerca să te doboare. Ieși repede și se întoarse cu un vas aburind, urmată de un servitor ce ducea un sac de piele. La porunca stăpânei sale, puse sacul pe masă și ieși. — Bea, îi zise Calvia lui Antonius, întinzându-i vasul; apoi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
castrapila. Ajunse la tovarășii săi, prinși în lupte corp la corp. Peste puțin timp, veni și Flamma cu oamenii lui. Valerius striga, îndemnându-și tovarășii, ataca, apoi se retrăgea în spatele mașinilor de război, își rănea adversarii fără să-i ucidă, doborându-i cu lovituri de scut și de lance; prin eschive abile îi atrăgea pe dușmani spre canal, îi împingea, după cum îl sfătuise Listarius, spre porțiunile de nisip mai întunecate, unde vitellienii se prăbușeau. Pe alții îi făcea să cadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe Errius Sartorius cu ochi stinși. — S-a terminat... Dar eu am învins. Titus plângea, cu capul sprijinit de marginea patului. — Soldații mei... Soldații mei cei curajoși... Cu ei aș fi putut ajunge până la Roma. Aș fi vrut să-l dobor pe Vitellius... Vitellius e Răul! Glasul i se frângea, prefăcându-se într-o șoaptă cu neputință de înțeles, apoi devenea iar puternic. — Cu ce vini mă înfățișez dinaintea zeului meu? murmură, strângându-i mâinile lui Titus. Viața veșnică... Zeul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să alerge sau să sară în lături, dezorientat de fuga în zigzag a lui Valerius, care acum se îndepărta de el, acum se apropia... Împotriva oricărei reguli a tehnicii de luptă a rețiarilor, se năpusti asupra secutor-ului, încercând să-l doboare. Valerius câmtă să evite lovitura, dar era prea târziu. Impactul fu atât de violent, încât zgomotul armelor din metal și lemn și al celor două trupuri care se înfruntau răsună sinistru în toată arena. Se prăbușiră amândoi. Cu sângele amestecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zise Listarius cu milă, apropiindu-se de Vitellius. Ți-e frig. Cu un gest hotărât, îi puse pe umeri lui Vitellius o mantie neagră. În clipa aceea, la Ludus cineva deschise ușile celulelor, una după alta. Gladiatorii năvăliră pe coridoare, doborându-i rapid pe puținii paznici care încercau să-i oprească. Dădură buzna în magaziile unde se păstrau armele și luară săbii, pumnale, tridente și scuturi. Ieșiră în fugă pe porțile de la Ludus, cu armele în mână. Se alăturară trupelor flaviene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
batavilor, a fost închis de Nero și dus la Roma, deoarece participase la revolta galului Julius Vindix. Konis: termen grecesc ce indică nisipul fin. Din el derivă akonita, „cel care nu este murdar de nisip“, adică nu a fost niciodată doborât la pământ. Korykos: cuvânt grecesc care înseamnă „marionetă“. Korykos corespunde actualilor saci de box și de luptă, dar în Antichitate existau mai multe tipuri de saci, precum și săli special amenajate, numite korykeion. Lachesis: una dintre cele trei Parce. Lapis Niger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Numantia. Lucanica: cârnat din carne de porc condimentată cu plante aromatice și introdusă în intestin de porc. Luctatio: în greacă, orthepale (luptă dreaptă). Formă arhaică și rituală de luptă grecească în care fiecare din cei doi luptători trebuie să-și doboare adversarul la pământ, fără să cadă. Câștigă cel care devine triazein, doborându-și de trei ori adversarul. Principalele jocuri la care aveau loc astfel de lupte erau cele de la Olympia, Nemea, Corint și Delphi, dar și de la Roma (ludi Capitolini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
introdusă în intestin de porc. Luctatio: în greacă, orthepale (luptă dreaptă). Formă arhaică și rituală de luptă grecească în care fiecare din cei doi luptători trebuie să-și doboare adversarul la pământ, fără să cadă. Câștigă cel care devine triazein, doborându-și de trei ori adversarul. Principalele jocuri la care aveau loc astfel de lupte erau cele de la Olympia, Nemea, Corint și Delphi, dar și de la Roma (ludi Capitolini) și Napoli (Isolimpiche). Ludus (pl. ludi): centrele de antrenament pentru gladiatori. Lusiari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-i epureze, poate, de infecțiile lui... se pare însă că dimpotrivă, ei încearcă să dea un șut în fundul lui lat, gras și atotcuprinzător prin tot soiul de artificii grandilocvente și false... dar el e prea lung, nu se lasă doborât... tot ce-i jertfim își pierde consistența... de exemplu gestul acesta al mainii care scrie... sau care „mă scrie”... Data 6, Lucrurile vii, câinii, oamenii, toate masele care se pun în mișcare spontan le-am văzut destul pentru moment. Este
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
cântă. în spatele femeii stă o fată goală și nemișcată. La picioarele lor șade femeia în cămașa de noapte lungă, de dantelă, și se uită la ei. Iată cuvintele cântecului: Cutezați, o, voi, a urca oare Inaccesibilul munte numit Kâf? îi doboară pe toți cu a sa vâltoare, Voința cea tare o preschimbă-n praf, Vorbele sunt prea mici să-l cuprindă, Râsul dispare - pentru mulți epitaf, Nu cutezați a urca, o, voi, Inaccesibilul munte numit Kâf. Cândva, mai apoi, toți îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i s-a răsucit și a scos un sunet ca și când nu ar mai fi putut respira. — Și nu face pe prostul, a spus Belinda tăios. Dar James încă se sufoca. Cealaltă mână scăpase dintr-a lui Susie și acum era doborât la pământ, ținându-se de stomac. —Jamie! a urlat Susie. —E bine? a întrebat Baby, prinzându-se într-un final. Bineînțeles că nu e! am răspuns. James se zvârcolea ca și cum se sufoca, de parcă nu putea scoate nimic din el. — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să reacționez m-a prins de mijloc, lovindu-mă cu pumnul în timp ce eu mă zbăteam. Dacă nu l-aș fi lovit peste urechi, lupta s-ar fi terminat deja; m-ar fi lovit atât de tare încât m-ar fi doborât. Dar era încă amețit, probabil urechile îi țiuiau, își pierduse echilibrul, și dacă aș fi putut să mă bazez numai pe asta... A venit din nou la mine, iar acum ochii îi sticleau a nervozitate și, micșorați de furie; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
urechile îi țiuiau, își pierduse echilibrul, și dacă aș fi putut să mă bazez numai pe asta... A venit din nou la mine, iar acum ochii îi sticleau a nervozitate și, micșorați de furie; nu putea înțelege de ce nu mă doborâse încă. Dacă mi-ar fi dat acum un pumn, m-ar fi terminat. Era destul de puternic pentru a mă omorî. Respirația îi șuiera printre dinți, singurul zgomot din cameră în afară de soneria ușii. S-a aruncat iar spre mine, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe care o aveam pe genunchiul lui drept, încercând să-l rup, să-l zdrobesc, având în minte o imagine a încheieturii care se frânge ca un băț, răsucind-o sub el până când piciorul i-a alunecat și l-am doborât. În ultimul moment, s-a prins de masă pentru a-și amortiza căderea, dar a fost prea târziu. Masa a căzut cu el, sticlă și porțelan alunecând pe podea și peste noi. Nu-mi păsa câtuși de puțin de sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]