2,528 matches
-
probabil să te întâlnești în carte, Chiar dacă vei fi tânăr sau bătrân, Un CERȘETOR DE VIEȚI, prin amfore visate, În sufletul poetului, ca un DECOR FLĂMÂND, Cui să-i vorbesc de tine, tu muritor și rece, Din lumea ta de doliu c-un ALB lăsat pe brațe, Ca-ntr-o robie demnă, al tău dor, se petrece, Și-n albe căutări un soare să-ți fie a ta viață. Eu n-am să amintesc de tine, decât în vers, C-ai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
care violase o călugăriță, va fi transformat pentru marele, avidul, semioligofrenul public, În militarul eroic ținut prizonier, torturat de albanezi, salvat prin eforturile președintelui și ale armatei și-n cele din urmă Împușcat și adus În țară Într-un zguduitor doliu național, că nu prea-și intra În rol. Te-ai putea gîndi că filmul le-a dat ideea Kosovo celor de la CIA sau de unde-or fi, adică o ficțiune pornită de la alte date reale a determinat o altă realitate. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Exley rămaseră lîngă pupitru. Bud se tolăni pe un scaun din spate. Reporteri, blocnotesuri. În primul rînd de scaune: Loew, văduva lui Millard, Preston Exley - știri fulminante de la Dream-a-Dreamland. Parker rosti la microfon: — Un prilej trist, prilejul oferit de doliu. Jelim un om bun, un om inimos, un polițist dedicat meseriei. Cu părere de rău, azi asistăm la trecerea lui În neființă. Dispariția căpitanului Russell A. Millard este o pierdere pentru domna Millard, pentru familia Millard și pentru noi, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mutilări cu cerneală roșie. O călimară din care se revarsă sînge. Personaje de desene animate pe un afiș uriaș, Împreună cu Raymond Dieterling, Preston Exley și o Întreagă constelație de infractori. Culorile cernelii: roșu. Verde de la banii de mită. Negru de la doliu - de la toți figuranții morți. White și Vincennes știau. Probabil că i-au spus și lui Gallaudet. I-a dat afară din hotel știind acest lucru. Putea să-și avertizeze tatăl sau putea să n-o facă - finalul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a speculat niciodată pe tema vreunei posibile legături Între ele. Timmy Valburn a refuzat să comentezecazul. Raymond Dieterling a dat o declarație de presă În care Își exprima durerea pentru pierderea fiului său. A Închis Dream-a-Dreamland pentru o lună de doliu. A rămas izolat În casa lui din Laguna Beach, În grija prietenei și asistentei sale, Inez Soto. Sergentul Mike Breuning și polițistul Dick Carlisle au rămas În concediu prelungit. Căpitanul Dudley Smith s-a menținut În centrul atenției de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care Îi cer să-și reconsidere decizia. Nu l-am putut contacta pe Loew În persoană pentru comentarii. EXTRAS: L.A. Herald Express, 19 aprilie SINUCIDERE LA DREAM-A-DREAMLAND: MÎHNIREA ȘI CONSTERNAREA CONTINUĂ Au fost descoperiți Împreună la Dream-a-Dreamland, Închis temporar din pricina doliului prilejuit de moartea fiului unui mare bărbat. Preston Exley, de 64 de ani, fost polițist În Los Angeles, constructor neîntrecut și politician novice, Inez Soto, de 28 de ani, director de publicitate la cel mai celebru parc de distracții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
singur, dar îi rămăsese credința. A rămas cu mâna lipită de buzunarul hainei, privind-o, până a început să se strângă lumea. Atunci s-a retras într-o parte. Oameni știuți sau pe care îi vedea prima oară, îmbrăcați în doliu sau în haine obișnuite, suspinând sau prefăcându-se că suspină, triști sau curioși numai s-o vadă, șoptindu-și ultimele lucruri știute despre ea sau căinându-i rudele, amintindu-și de fapte făcute împreună, tăcuți sau indiferenți. A văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui murise de două ori: a doua oară și cea mai devastatoare moarte fiind când Michael aflase adevărul despre paternitatea lui. Acum credea că cei doi sau trei ani de retragere ulterioară din lume puteau fi considerați o perioadă de doliu prelungit - teorie sprijinită, dacă era nevoie, de eseul lui Freud pe această temă, „Doliul și melancolia“. Mama lui nu prea părea convinsă de acest apel la autoritatea științifică, dar pe măsură ce seara înainta și vedea sinceritatea căinței fiului ei, atmosfera începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când Michael aflase adevărul despre paternitatea lui. Acum credea că cei doi sau trei ani de retragere ulterioară din lume puteau fi considerați o perioadă de doliu prelungit - teorie sprijinită, dacă era nevoie, de eseul lui Freud pe această temă, „Doliul și melancolia“. Mama lui nu prea părea convinsă de acest apel la autoritatea științifică, dar pe măsură ce seara înainta și vedea sinceritatea căinței fiului ei, atmosfera începea să se îmblânzească. După ce au ajuns acasă și și-au făcut două cești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dedice vreunui delict serios. Îmi aminteam accesele sale de cleptomanie de după Întoarcerea noastră În Anglia, cum Își strecura În buzunare tirbușoane și conserve de anșoa pe cînd umblam pe urmele mătușii noastre prin supermarketurile din Brighton. Tata, care era În doliu și tocmai Își lua În primire postul de profesor la Universitatea din Sussex, era prea prins cu ale lui ca să se gîndească la Frank, iar furtișagurile acestuia m-au forțat să joc eu rolul de tată pentru el, fiind unica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fîntînilor Întunecate ale ochelarilor săi de soare - o lume lipsită de lumină.) Dar să zicem că a fost genul de tragedie care aduce lumea laolaltă. Estrella de Mar e mult mai intimă după toate astea. Continuau să sosească persoane În doliu; se aduna un public de dimensiuni notabile pentru o minoră localnică. Trupurile soților Hollinger și cel al nepoatei lor, Anne, Împreună cu al secretarului, Roger Sansom, fuseseră trimise cu avionul În Anglia și presupuneam că cei adunați la Înmormîntarea cameristei suedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gros și grav. Antiaeriana română trage cu furie, dar nu pare să stânjenească prea mult manevrele de atac ale Liberatoarelor. Se aude șuieratul unei bombe căzând, o explozie puternică, și clădirea cu două nivele pe lângă care aleargă o tânără în doliu, cu chipul livid, ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
163 XIII A venit toamna în București, este septembrie. Un anotimp plin cu numeroasele studente frumoase care inundau odată orașul, dar acum capitala este un loc trist care-și plânge morții. Până și soarele puternic al după amiezii parcă poartă doliu. În cele două garaje mari ale regimentului XXI, mai mulți mecanici îmbrăcați în salopete pătate cu ulei, repară și verifică pe sub capote. Din cabinele unor mașini se aud discuții, râsete și glume despre găselnița unui camarad care-și scăpase mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
americane. Cică l-ar fi confundat cu un hoț, da' întuneric nu prea era, bașca mai purta și uniformă. Păi și ăia au luat-o de bună? Cam așa se pare... Dacă și yankeul ajunge să danseze kazaciok...Intrăm în doliu mare, iar! Păi la ce te poți aștepta? E oficial, cu acordul Regelui. Groza prim-ministru în locul lui Rădescu. Ce putea să facă? Vâșinschi a mers cu tancurile la Palat. Riscam să fim ocupați de ruși. Că așa nu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care sperau acum mai mult ca oricînd. Clopotele bisericilor băteau, ca o ultimă ironie, dar nu cred că pentru Iosif Vissarionovici Stalin, ci pentru seminaristul din adolescență Iosif Djugașvili. - „Ce spuneți, domnule judecător? mă Întrebă un grefier după ce „adunarea de doliu” se termină, - era Înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui că nu aud Întrebarea iar cel care o rostise, reacționînd instinctual În mecanica timpului, Își părăsi curiozitatea, aprinzîndu-și o țigară, după care tăcu, se desprinse În foiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ați salvat viața. Era vorba de o delapidare. Am vrut să vin la tribunal, n-am Îndrăznit. M-au grațiat. A dat să-ți sărute mîna, pe care ți-a cuprins-o cu tărie. Era Îmbrăcată În negru, părea În doliu. Tu ți-ai retras mîna: - Nu, nu se poate! SÎnt și eu bucuros, ai spus, și emoția te-a gîtuit pînă tîrziu. - Mi-aduc aminte. Vrei să spui că n-am greșit niciodată? - Nu. Nu există nimic fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spui? Nu aud”. Și În adevăr nu se mai auzeau decît copitele cailor pe drumul larg de țară. 2. La scurt timp după Întoarcerea mea de la țară, Într-o dimineață, o doamnă În jur de patruzeci de ani, Îmbrăcată În doliu, bătu la ușa biroului meu, la tribunal, deschise, o poftii Înăuntru, vorbi: - Mă iertați domnule judecător, sunteți domnul... (Îmi rosti numele). Eu confirmai, după care ea continuă: Sunt nepoata doamnei Iulia Valșar. V-am cunoscut de mult, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cîte ori va avea nevoie. A doua zi, după-amiaza, aprinsei lumînări și așezai flori la mormîntul Iuliei Valșar și al familiei Perussi; mîngîiai fotografia lui Keti. La venire, ca și la Întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită În doliu atunci, slabă, plăcută la Înfățișare, cu ochii adînciți În orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios În odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
putea de aceea exclama, după Sorescu, "ieșirea prin cer!". Cerul e însă gol. Dumnezeu a murit, așa grăit-a Nietzsche. Iar lista marilor decese, reale sau anunțate, crește de-atunci fără încetare, noul veac e al ferparelor. Sîntem într-un doliu permanent. Moarte ideologiile, sfîrșită istoria, cartea și cititul în agonie, scrisul în bernă, literatura pe catafalc. Și-am fi veniți aici, e un al doilea risc, pentru a ține discursuri funebre. Pesimiste sau optimiste, după temperament -, iar din această altă
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
de față. Deși radicalii au aruncat țara în ghearele panslaivismului din care n-a ieșit decât sângerândă și sfâșiată; deși au aruncat armata și soarta țărei peste Dunăre de unde nu. s-a întors decât cu 100 milioane datorie publică, cu doliu și pentru. țară și pentru familiile lor, cu ruina economică prin pierderea vitelor și cu. hidoasă. mizerie prin toate satele acestei Românii ce surâdea altădată; deși, când armata română ocupa Vidinul ca garanție a cheltuielilor de răzbel, s-a făcut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
înțelege cât de grav este a se lăsa să fie amăgiți prin declamațiuni și împinși spre ruina politică și materială. Cruda esperiență este făcută. Generațiunile viitoare se vor întreba: Ale cui păcate espiez ele plătind atâtea milioane? Și istoria, în doliu pentru pierderea Basarabiei în secolul al 19-lea sub domnia radicalilor, va răspunde: Plătiți votul nesocotit de la 1868 și de la 1876. S-a dat o concesiune îndoit de scumpă străinilor spre a-și asigura radicalii puterea ce simțeau că are să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lui Boerescu oameni cari au trăit din eroare publică, cari triumfă pe ruinele țării tot prin eroare, cari aruncă țara în ghearele pan slavismului, de unde n-a ieșit decât sfâșiată și sângerândă. Acești roșii au adus: 100 milioane datorie publică, doliu pentru țară și familii, ruina economică, hidoasa mizerie prin satele României. Ei au compromis interesele de tot genul. Au preparat soluțiunea cestiunii izraelite și poate giulgiul ei, mormântul numelui de român. Au permis ambiției lor a întrece capacitatea ce le-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
alta decât buni prieteni și mari patrioți. [II] În numărul "Presei" de la [221 aprilie]2 [30 aprilie] a. c. roșii au fost, precum am văzut, oameni cari trăiesc din eroare publică, triumfând pe ruinele țării, aruncând țara în ghearele panslavismului, aducând doliu, ruină economică, mizerie hidoasă, preparând mormântul numelui român, lăsând sfâșieri adânci în pământ și goluri profunde în finanțe, dând concurs Rusiei cu știința pierderei Basarabiei, conducând națiunea la răzbel, ruină și dezmembrare, încît... Vocea lugubră a tocsinului a sunat! Popor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
biroul meu de la Oraca o floare? Nu, dar îmi smulse un surâs. Cine mi-o pusese? Poate femeia de serviciu... Ea avusese un gest cu mâna la gură (care semăna cu al mamei) în ziua când venisem cu semnul de doliu la haină. "Mama dumneavoastră? exclamase. Era bătrînă?" Nu, nu era bătrînă!" "O, săraca, te pomenești că o fi chinuit-o vreo boală... S-a chinuit mult?" mă întrebase cu acea știință naivă despre viață și moarte care nu consideră rele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
HOTĂRÂRE nr. 630 din 5 august 2025 privind declararea zilei de 7 august 2025 zi de doliu național pe teritoriul României EMITENT GUVERNUL ROMÂNIEI Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 732 din 5 august 2025 În memoria domnului Ion Iliescu, șef al statului român între anii 1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004, în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată
HOTĂRÂRE nr. 630 din 5 august 2025 () [Corola-llms4eu/Law/301150]