6,873 matches
-
s-o domină. Ce le [e] lor nobleță și mărire, Ce l-i lor înțelepciune, suflet? La ei chiar însăș ele sânt prostii Și piedici sânt în drumul de mărire. De le găsesc în inamic [î]l scuipă. Acei ce domnesc lumea... sclavi ei înșii {EminescuOpVIII 40} A unuia.. a celui ce-i mai rău, Mai crunt, mai diabolic, mai tiran! Astfel îi vezi urmând unul la altul, Umbre sinistre și rușinea lumei: Tiberius, Caligula nebunul, Claudiu, acea jucărie de muieri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vezi tu umbra sclavelor popoare Trecând o acuzare lungă pin istorie, Că vă încarcă cu a lor mizerii, Că vă învinuiesc de soarta lor?... De ce nu le-ați lăsat să-și meargă calea, {EminescuOpVIII 53} De ce-ați vrut să domniți? Numaidecât Voi să domniți, voi să fiți supra lor... Cine vă d-acest drept-n-a cărui nume Ați subjugat voi lumea... cu ce drept Vă încărcați cu soartea lumii-ntregi? Vai vouă când la ziua-vă din urmă Veți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
popoare Trecând o acuzare lungă pin istorie, Că vă încarcă cu a lor mizerii, Că vă învinuiesc de soarta lor?... De ce nu le-ați lăsat să-și meargă calea, {EminescuOpVIII 53} De ce-ați vrut să domniți? Numaidecât Voi să domniți, voi să fiți supra lor... Cine vă d-acest drept-n-a cărui nume Ați subjugat voi lumea... cu ce drept Vă încărcați cu soartea lumii-ntregi? Vai vouă când la ziua-vă din urmă Veți întreba de ce-atît vă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce nici oameni nu sînteți, Nici zei - ci-amestecul de rele Din amândouă acestea ființe. Mândri sînteți ca zeii, nu ca ei Plini de mizericordie... Ca oamenii Aveți o minte, însă inimi nu. Doriți ce zei doresc, neavând puterea, Voiți să domniți lumea ca și ei Făr-a avea dreptatea lor. Ca oameni aveți patimi, Dar patimi reci, fără de milă, crude, Cari din ochi nu pierd vo țint-a lor. La voi nu pot combate vanitatea Prin vanitate, aurul prin aur, Intre virtuți și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i [rămîne] decât haina, mitra și toiagul de preot, undelemnul, nu lumina ei cerească. Atunci ne-am reîntors de unde am plecat. Vechile patimi vor fi îmbrăcate cu *** împrumutate de la aceste nefericite ***, Domnul se va-mbrăca în haina îngerilor și va domni pe lume cum a domnit pîn-acuma. Vorbesc clar... tot viitorul îl vezi înaintea ta... Ura se va simpl[if]ica... ea nu va mai dumica lumea în mărunt, ci va rupe-o-n două. De o parte Roma, de alta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și toiagul de preot, undelemnul, nu lumina ei cerească. Atunci ne-am reîntors de unde am plecat. Vechile patimi vor fi îmbrăcate cu *** împrumutate de la aceste nefericite ***, Domnul se va-mbrăca în haina îngerilor și va domni pe lume cum a domnit pîn-acuma. Vorbesc clar... tot viitorul îl vezi înaintea ta... Ura se va simpl[if]ica... ea nu va mai dumica lumea în mărunt, ci va rupe-o-n două. De o parte Roma, de alta barbarii. Și Roma va cădea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cea de fier e trasă Între mormânt și viață... Muritorii Nu pot să o străbată - numai visul I-atinge umbra... fulgerare numai Din când în când în viața-ntunecoasă. Și vrei tu ca pe-acest temei eu lumea Să o domnesc?... Vrei, un visător, Să îmblu peste capete de nații? De-or întreba: Ce vrea Împăratul? Să-și spuie surîzînd: Singur nu știe. Indiferent ce crede-această lume... Ea să trăiască trebui, căci o vrea, Și ca să nu se mânce unul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pace. De n-o voiește, o voi învăța. Aceasta-i misia-mi pe-acest pământ, O alta n-am. În astă oră ce-ai numit-o mare Îți dau cuvântul meu [de] Imperator: Unde dreptatea n-a fi necesară Va domni mila și-ndurarea mea. Unde va [fi] neapărată - nu. {EminescuOpVIII 63} [CELSUS] [... ] Decebal... daca pîn-acum ] va fi sculat armia sa [... ] încerca și *** încă [ÎMPĂRATUL] [Ce să-]i dau? [CELSUS] Ah, e prea tîrziu! TEXTE AFERENTE 1 2254 [CELSUS] Romanii nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ai Domniei Mele. Dat în domnescul Nostru scaun al Arieșului la anul de la zidirea lumii 6865 aprilie în 3, iar de la Cristos una mie trei sute șasezeci și cinci, care spre întocmai urmare și lucrare se întărește și cu a Noastră domnească iscălitură și pecete. S-au scris de mine Toader Ghimpiș, diac de sfat în cetatea Arieșului la anii de la Cristos 1365, aprilie în 3. ROMAN BODEI Preînălțate Doamne, nu fie cu bănat, Dar grabnică îmi pare această hotărâre. Au pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
GLIGA TOADER LUPĂȘTEANU fost vornic de poartă și stăpân pe cetățuia Moara Guzganilor BOGDANA CRĂCIUNA fetele lui TUDORA ANGHELINA numită CENUȘOTCA, {EminescuOpVIII 121} fata lui Ștefan Murgul, fost pârcălab al Cetății-Albe, orfană în casă la TOADER LUPĂȘTEANU DAN VOIEVOD fecior domnesc din neamul Mușatin ISAC DIN BESERICANI cititori în zodii PEPELEA măscărici al lui VODĂ VLADISLAV BZMIAJNIE negustor leah HAGI MANUK BALAMUK negustor arman AVRAM NESPĂLAT negustor jidov REPLICI RĂZLEȚE 1 2254 [ANNA] [(cu patimă)] Bogdane!... (încet) Aide, pleacă! 2 2254
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
abia bătîndu-și mintea, petrece muierește, Și-n loc de-nvăț și pildă și-n loc de sfinte psalme {EminescuOpVIII 141} Femei l-încunjur noaptea jucând, bătând din palme, Căci otrăvit e gîndu-i și inima[-i] otravă Și astfel Mihnea Sânger domnește în Suceavă. [SCENĂ] [ROMAN] Voi, ce ardeți toată viața în al patimelor rug, Ca să sfarăm nălucirea uneltesc un meșteșug. Nu-mi ard ca tine carnea pe-al patimelor rug Și uneltesc, s-o sfarăm, altfel de meșteșug. De cărnurile albe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că nu mai rostesc un nume și știi tu de ce nu-l rostesc? Pentru că acel nume e-a unui om care e cap tăiat fratele meu Iuga. Cap tăiat, Jurgea... ca o picătură cu alta. Ei, nu prin ură se domnește. Oamenii au nevoie de liniște, de îngăduință. Cuțitul prea ascuțit se tocește. Domnii cei aspri cad. JURGEA Măria Ta chibzuiește mai bine decât oamenii de sama noastră, dar, daca nu sîntem buni de altă treabă, Măria Ta, poate că tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
diatei Noastre și așa va fi. [SCENA II] (zgomot de mase afară) Ura! ALEXANDRU] Cine-i, cine-i? (un șoimar intră) ALEX[ANDRU] Ce zgomot se aude? ȘOIMARUL Măria Ta, o minune s-a întîmplat. Azi, adunată fiind împrejurul castelului domnesc mulțime de oameni câtă frunză și iarbă, fiind zi de Direptate mare, un tânăr împlătoșat a adormit la o parte de osteneală în arșița soarelui. Atunci, ce să vezi? Un vultur mare își întinse aripile drept soare deasupra lui, de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rânjea din fundul gândirilor mele. Solomoane, împărat al iudeilor! Tu, înțelept, muiai degetele tale molatece în sunetele sfinte a arfei lui Dumnezeu și coardele sale [de] aur lăudau pre Domnul... Ge-ți păsa ție de femei când în inima ta domnea împăratul împăraților, îmbrăcat cu hlamidă de lumină albă, coronat cu coroană de sori!... Eu... în inima mea o femeie a intrat atuncea când credeam că nu mai pot iubi... o femeie... o sântă... // știu eu?... poate o vrajă! O femeie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu maghiarii vă țese legăminte. Și toate astea, Doamne, duc țara la sicriu. Eu... nu trebuie s-o apăr... eu nu trebui s-o știu. * {EminescuOpVIII 155} [ȘTEFAN] am ridicat biserica... mă lupt pentru Cruce... sânt creștin și până când voi domni Crucea va fi mireasa și doamna mea - ei i-am închinat faptele mele și isteția minței, tăria brațului meu. [ARBORE] Numai iubirea inimei nu! - Dovedește asta viața voastră fără frâu, bețiile voastre fără margine, slugile voastre fără de lege. M[ăria
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în aur și mătase. Aurul și rnătasea pot fi veșmintele unui corp mort ca și a unui suflet mort - nu stă mărirea lui Dumnezeu în biserici mari și mândre, ci în mulțimea inimelor și-n fericirea oamenilor peste cari el domnește. Cu cât mai multe suflete sânt ale lui cu-atîta mai mare este el - el, izvorul sufletelor, izvorul vieței. Ce-i folosește cerului că apărați, cercați a apăra de pieire oameni și legi ce se numesc, numai se numesc, creștine, cât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumină, Ai vrea să fie-un rege cu-ncoronată frunte, Un rege trist și palid din vremile cărunte, Cu o regină dulce și blândă ca o steauă, Cu-n păr de raze negre, c-un sân de albă neauă, Și să domnească-n lume ca legea aspră vie, Averea lui un caos și viața-i o vecie. O! în bătrân și-n tânăr ruina înfierbîntă Un dor fără otară sau o durere sântă. Numai pentru un suflet stricat și pustiit Ruina e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
într-o lume-ntreagă de oameni morți de vii Mă zbat, fiară flămândă ca leul în pustii. Mergeți cu toții, umbre, acolo vă-nchinați Unde se-nchină lumea... Ba nu, să stați, să stați, Am trebuință încă să știu că eu domnesc, Și cine-o vrea să fugă să știe că-l zdrobesc. Ce-mi folosește mie că voi pămîntu-ați lins Când am călcat pe dânsul fălos și neînvins? Ce-mi folosește mie că voi, o stinsă spuză, Împlineați în genunche, zâmbet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă de popor. (uitîndu-se pe fereastră) Popor... urăsc poporul! Popor, eu te urăsc! Iată acei ce tronu-mi îl țin și-l părtinesc. Acum, din umbra-mi neagră în ura mea pierdut Eu voi domni pe lume ca îngerul căzut. Sunați, trâmbiți de moarte, loviți arme cu foc O, taur al Moldovei, eu te zdrobesc în loc. {EminescuOpVIII 182} [SCENĂ] [ȘTEFAN] Știi tu oare, jupîne, că cu al meu cuvânt Pot să te bag de viu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pîn' se stinge-n drumul său, Vis al lumei umed, rău. Cupa-n spume mă-nsenină Cum revarsă luna plină Mândră mare de lumină Peste lume, peste șoapte, Peste stânci pierdute-n noapte. Astfel cupa ce-arde-n spume Mi-nsenină trista lume Ce domnește-n sânul meu Ca o mare într-un hău Cu de gânduri unde reci {EminescuOpVIII 185} D-ale grijei stînce seci. Închinați, boieri, cu bine, Să-mi scald gîndurile-n bine, Închinați, boieri, mereu, Să-nsenin sufletul meu. Boieri mari, boieri de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
n [î]ntristare Și cu grija de-a spinare. Hatmane, boier bătrân, Ce stai trist cu grija-n sîn? Lasă grija-n hătmănie. Când îmi vii la masă mie. Te-ai urât de hătmănit Or nu-s bun eu de domnit De îmi stai posomorit Și cu ochiul trist și crunt, Parc-ai vrea să numeri prunt Unde-i valul mai mărunt. Or boierii mei nu-ți plac, Or de mine nu ți-e drag De-mi stai ca un cuc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în mijloc, de care-i atîrnat-o liră. Petru doarme SCENA 1 PETRU (dormind) SCENA II MAIO, PETRU SCENA 3 PETRU singur SCENA 4 PETRU, MIRA (cu cununa de laur ) SCENA 5 PETRU (singur, se suie-n barcă) ACT. II (sala domnească cu masa-ntinsă) SC[ENA] I ȘTEFAN, MAIO SC[ENA] II MAIO (singur) 3. MAIO, ARBORE (cu hârtiile de la Direptate) 4. PRECEDENȚII, BOIERII, DOMNUL 5. ARBORE, DOMNUL 6. PRECEDINȚII BOIERII, MAIO ACT. III (ca ambitul unei capele, poate să fie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
astăzi pe oaste și corăbii. La glasul cel [de] bucium, la... un semn Ridic cetăți de piatră și mișc cetăți de lemn Pe fața mării lucii. Cu-a inimii tărie Vom birui de-apururi vrășmașii toți... Marie! Cu sfaturile voastre o să domnesc socot Spre binele Moldovei, spre glo... O! nu mai pot. [UN BOIER] Ce are Vodă oare*? [ALTUL] Prea-l mișcă greutatea Ce-o ia pe al lui umăr... E-un mare Domn. * [UN GLAS] Ei, domnișorul Cornea a căzut lesne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu gând de pradă ale triburilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi, Pe cetățile-n ruine, pe noroadele strivite, Peste frunți încoronate au trecut a lui copite, Au făcut o-mpărăție peticită din bucăți Pe trei mări domnind păgânul și trei sute de cetăți. Căci ardeau cetăți și ziduri și corăbiile-n porturi Când venea, din loc mutîndu-și tot imperiul lui [de] corturi, Ca să-nfig-asupra lumei semiluna nouăi legi Au surpat două imperii și pe paisprezece regi, Peste Asia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și-l aruncă peste cadavru. ) Am aruncat puterea-mi deasupra lui și nime Să nu-ndrăznească-a pune un deget pe-acest om... E al călăului. Omu-acesta e al răzbunării mele. BARBU Lăpușneanu-i tot el. Aruncă peste spânzurătoare mantia lui domnească [LĂPUȘNEANU] Voi boieri, mergeți de-aicea și lăsați să rămân singur. (își ridică mantia de pe mort) O, tu ramură uscată dintr-un neam străvechi și drept, Te cunosc... Acesta fuse ce luptase piept la piept, Ce n-au cunoscut minciună
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]